3 lucruri utile învățate dintr-o discuție cu un scriitor celebru

Unii cred că suntem creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Eu nu cred. Nu sunt câtuşi de puţin religioasă, deşi nu-s nici atee. N-oi fi crezând eu în existenţa lui Dumnezeu cu D mare, dar cred în zei. (…) Mă închin la altarele scriitorilor mei. 

Femeia de hârtie, de Rabih Alameddine

FRANCE-LITERATURE-FEMINA-FOREIGN

Când am terminat de citit Femeia de hârtie, de Rabih Alameddine, nu mi-am imaginat că voi avea vreodată ocazia să stau de vorbă cu autorul cărții.

Femeia de hârtie este una dintre cărțile mele favorite, iar dacă iubești literatura, este o lectură exact pe sufletul tău. Cartea abundă în citate, poezii, gânduri despre cărți – este o odă închinată literaturii. La finalul lecturii mi-am spus că Rabih Alameddine este un om pe sufletul meu.

De curând, mai mult în joacă, i-am scris și i-am spus cât de mult îl admir și i-am propus un interviu pentru revista Be Blue Air Magazine. Spun în joacă, pentru că nu mă așteptam să accepte, sau să îmi răspundă. Dar uite că atunci când te aștepți mai puțin, lucrurile se întâmplă. Mi-a răspuns și m-a redirecționat către managementul său, a urmat un șir de e-mailuri între mine și Grace, de la editura care se ocupă de el din New York, iar când în sfârșit a venit ziua interviului, nu-mi venea să cred că se întâmplă, că la ora 19:00 îl sun și stăm de vorbă.

O mie de gânduri mi-au trecut prin cap cu câteva zile înainte de conversația telefonică: nu am mai intervievat un scriitor străin și nu mă voi descurca; nu sunt destul de deșteaptă ca să stau de vorbă cu un scriitor de talia lui; am un accent groaznic în engleză; nu îi voi pune întrebări destul de inteligente; va regreta că a acceptat să stea de vorbă cu mine. Pe scurt, mă voi face de râs.

Cu o seară înainte nu reușeam să adorm, astfel că m-am pus să ascult un podcast al lui Tim Ferris, care întotdeauna mă calmează și mă încurajează. De data aceasta, am ales un interviu cu Larry King, Lessons from 50,000 Interviews: Larry King and Cal Fussman. S-a dovedit că a fost alegerea perfectă, pentru că Larry a povestit în acest interviu despre începuturile sale și emoțiile de pe atunci. Iar sfatul său pentru a depăși emoțiile este să fii sincer. La prima sa apariție on air la radio, tremura de emoție, dar a decis că sinceritatea este cea mai bună soluție: s-a adresat ascultătorilor, spunându-le că este pentru prima oară live la radio, că are mari emoții, dar că toată viața a visat la acest moment. 

Interviul acesta a funcționat ca un declic pentru mine: m-am calmat și m-am decis că nu am de ce să îmi fac atâtea griji. A doua zi am avut interviul și totul a mers minunat. Ba chiar am stat de vorbă mai mult decât era planificat.

Ce am învățat din primul meu interviu cu un scriitor străin

Când nu știi cum să procedezi, pur și simplu fii sincer

Discuția cu Rabih m-a învățat despre sinceritate: cum să fiu eu sinceră și ce înseamnă să fie și interlocutorul sincer cu mine.

În timpul conversației am decis să fiu deschisă și mi-am cerut scuze pentru emoții & pentru accentul meu. El a început să râdă și mi-a spus: Don’t worry, Luisa, your English is better than my Romanian. 🙂

Vorbind despre personajul principal din Femeia de hârtie, Rabih mi-a mărturisit că și-ar dori să fie ca ea, să scrie doar pentru el, să nu îl intereseze feedback-ul cititorilor, al oamenilor din jur.

Aaalya is someone who I want to be. I would like to not worry about what people think about my writing. I would like to write and not publish, to write just for me. But I can’t do that, because I want the attention. She is able to live without it.

Am apreciat onestitatea cu care un scriitor premiat, de renume internațional, care se află de ceva ani pe listele de best sellers cu cărțile sale, recunoaște că are nevoie de atenție și că îl interesează ceea ce cred alții despre scrisul său.

Dacă nu te sperie, nu e destul de important pentru tine și evoluția ta

Când am primit mailul în care mi se spunea că Rabih would be happy to have a half-hour phone interview m-am panicat. Din mai multe motive:

– pentru că nu mai intervievasem până atunci un scriitor de talia lui

– pentru că nu am mai susținut un interviu în engleză, face to face sau telefonic, până atunci

– pentru că îl admir mult și mă temeam că, de emoție, voi spune vreo prostie

După o zi două în care m-am perpelit, mi-am dat seama că dacă fug de fiecare dată când apare ceva nou, neobișnuit sau dificil, nu am cum să îmi depășesc limitele, să cresc. Și deși era mai comod și mai safe să îi trimit întrebările în scris, pe mail, am decis să îmi asum riscul și să discut cu el la telefon. Și bine am făcut, pentru că astfel am avut șansa de a discuta cu unul dintre cei mai buni scriitori contemporani, un om ale cărui cărți le-am citit cu sufletul la gură. Puteam rata șansa asta din cauza fricii și nu era păcat?

Nu există scurtături: dacă vrei să reușești trebuie să muncești

Rabih mi-a povestit că a muncit la cartea care l-a propulsat în atenția publicului, Hakawati, 8 ani. 8 ani din viața lui, pe care i-a dedicat muncii la o sigură carte.

Pe scurt:

– dacă nu știi cum să procedezi într-o anumită situație, cea mai bună cale este sinceritatea

– dacă un lucru te sperie, fă-l: doar așa vei putea evolua și îți vei depăși limitele.

– muncește (enorm). Doar așa îți vei vedea visul cu ochii. Nu există scurtături.

Interviul cu Rabih Alameddine va fi publicat în următorul număr al revistei  Be Blue Air Magazine, iar acum am în pregătire un interviu cu Debbie Millman, o femeie pe cinste.

*un mic detaliu drăguț: Rabih se uită și el, ca toți muritorii de rând, la Game Of Thrones. 

foto: Luisa Ene

foto: Luisa Ene

Comments

comments

Have your say