30 de lecții învățate în 30 de ani de viață și mii de lecturi

Reading Time: 12 minutes

Ne îndreptăm spre adevărurile mărețe scoase din întuneric la lumină prin truda altuia; nici un secol nu ne-a fost interzis; la toate avem acces și dacă prin măreția sufletului ne este îngăduit să învingem limitele slăbiciunii omenești, avem o lungă întindere de timp de străbătut. Noi putem să discutăm cu Socrate, să ne îndoim cu Carneade, să ne liniștim cu Epicur, să îmvingem natura umană cu stoicii, să o întrecem cu cinicii. Întrucât ne este permis să participăm la orice secol, de ce n-am ieși atunci din strâmtul și nesigurul curs al vieții, pentru a ne dedica din suflet acestor meditații care sunt veșnice, nesfârșite și comune celor mai nobile spirite? (…) Poți lua de la ei tot ce vrei, nu va depinde decât de tine să te înfrupți din bunurile lor cât ți-e voia. Obișnuim să spunem că n-a stat în puterea noastră să ne alegem părinții, că ne-au fost dați de întâmplare; dar nouă, filozofilor, ne este permis să ne naștem cum vrem. Spiritele cele mai vestite formează familii: alege-o pe aceea din care vrei să faci parte.

Seneca, Scrieri filozofice alese

foto: Luisa Ene
foto: Luisa Ene

Dintotdeauna am crezut că cititul este una dintre cele mai cu folos activități căreia îți poți dedica timpul. Și nu o spun doar eu, o spun și nume mari, oameni de succes care au declarat că lectura a jucat un  rol important în viața lor. De la bloggeri, antreprenori și scriitori de succes precum Ryan Holiday, Tim Ferris, Debbie Millman, până la Bill Gates sau Mark Zuckerberg.

Avem nevoie de repere, de consolare, de modele demne de urmat și putem găsi toate lucrurile acestea, precum și mult mai mult, în cărți. Dar putem face asta doar dacă pornim de la următoarea premisă: cărțile sunt o resursă de înțelepciune. Îmbrățișând această premisă, putem citi mai departe în mod inteligent, putem analiza și mai ales pune în aplicare cunoștințele dobândite prin lectură, în viața noastră de zi cu zi.

Dacă lăsăm cărțile să își îndeplinească scopul, lectura ne va transforma în oameni mai buni, mai înțelepți, mai fericiți. 

În postarea aceasta veți găsi fragmente din cărți care inspiră, consolează, oferă noi perspective; lecții și concluzii desprinse din cărți, idei demne de reținut și de ”dat mai departe”. Spor la citit!

Ce m-au învățat miile de lecturi parcurse până la vârsta de 30 de ani 

  • Cărțile îți pot salva viața

În fiecare noapte, îmi venea să înghit niște somnifere ca să termin odată cu toate. Apoi, într-o zi, v-am citit. Parcă ar fi tras cineva perdelele și ar fi lăsat să intre lumina. Prin cărțile dumneavoastră, arătați că în orice viață, chiar și în cea mai nefericită, există ceva care te face să te bucuri, să râzi, să iubești. 

Eric-Emmanuel Schmitt, Cea mai frumoasă carte din lume

  • Fii original în exprimare

Este cât se poate de adevărat că cerul este în flăcări la apus, dar s-a spus de prea multe ori, iar luna care strălucește discret este o idee cam banală, îi spunea Proust unui prieten scriitor, după ce citise manuscrisul acestuia. Problema clișeelor nu este că ar conține idei false, ci mai degrabă că reprezintă articulări superficiale ale unora foarte bune. Proust a descris și el o lună și a scurtcircuitat sute de ani de conversații despre lună gata pentru folosire, descoperind o metaforă neobișnuită pentru a reda mai bine realitatea experienței selenare:

Uneori pe cerul amiezii o lună palidă se strecura ca un norișor, pe furiș, fără să se dea în spectacol, ca o actriță căreia încă nu i-a venit încă rândul să urce pe scenă, așa că merge în față în hainele obișnuite pentru a se uita la restul trupei o clipă, dar rămâne retrasă, nedorind să atragă atenția asupra ei.  

Alain de Botton, Cum îți poate schimba Proust viața

  • Momentul pentru a-ți făuri viața după care tânjește sufletul tău este acum

O să auzi pe mulți spunând: ‘La cincizeci de ani mă retrag la odihnă, la șaizeci o să scap de toate îndatoririle’. Dar, la urma urmei, de ce ești așa de sigur că o să trăiești până atunci? Cine îți va îngădui să trăiești atât cât ai hotărât tu? Nu ți-e rușine să-ți păstrezi pentru suflet rămășițele vieții și să-ți consacri pentru cugetare numai acel timp când nu vei mai fi bun de nimic altceva? Cât de târziu este să începi să trăiești atunci când de fapt ar trebui să te pregătești de moarte! Ce nesocotință să uiți că ești muritor și să amâni, până la vârsta de cincizeci sau șaizeci de ani, hotărârile sănătoase și apoi să vrei să începi să trăiești la o vârstă la care numai puțini ajung! Seneca, Scrieri filozofice alese

  • Relax, take it easy

Așadar, să dăm o mai mică prețuire întâmplărilor și să le trăim cu inima ușoară; e mai omenesc să iei în râs viața decât să o jelești. Seneca, Scrieri filozofice alese

  • În fiecare dintre noi există posibilitatea de a fi extraordinari

Aristotel studia cu mare interes schimbările din natură și spunea că în materie există totdeauna o posibilitate de a dobândi o formă anume. Putem spune că materia tinde să realizeze o posibilitate pe care o are în sine. Orice schimbare din natură, potrivit lui Aristotel, este o transformare a materiei de la posibilitate la realitate.

La fel ca orice lucru din natură și noi avem posibilități în noi, trebuie doar să le dezvoltăm, să le exploatăm, astfel încât posibilitatea să devină realitate, iar noi să devenim cea mai bună versiune a noastră.

Într-un ou de găină există posibilitatea de a deveni găină. Aceasta nu înseamnă că toate ouăle de găini vor deveni găini, în fond unele dintre ele ajung pe masă cu micul dejun- ca ouă moi, ompletă sau jumări- fără ca forma existentă în ele să se realizeze. Lumea Sofiei, Jostein Gaarder

  • Pentru a găsi constant prilejuri de bucurie și uimire în viața de zi cu zi, trebuie să ne lărgim perspectiva.

Din cartea lui Eric-Emmanuel Schmitt, Cea mai frumoasă carte din lume, mi-a rămas întipărit în memorie un frumos dialog dintre personajele principale, dialog din care am desprins o idee cu care rezonez 100 %: trebuie să ne lărgim perspectiva, să căutăm dinadins, zilnic, prilejuri de a fi mirați și încântați de lumea din jur. Pentru că, de multe ori, din păcate, nu vedem pădurea de copaci.

– Marea pe zi cu ploaie, foarte mulțumesc!

– Mă rog, dar ce-ți place ție, de fapt? Marea, sau soarele? Uite apa, uite orizontul, uite imensitatea!

Ea îi mărturisi că până atunci nu privise marea și nici coasta, că se mulțumea să profite de soare. 

– E cam săracă percepția ta, să reduci peisajele la soare. 

  • De amintit că, atunci când îţi pregăteşti un succes, indiferent de domeniu, trebuie să începi cu treptele cele mai de jos.  (din jurnalul lui Tolstoi)
  • Acceptă-te așa cum ești, dar încearcă să evoluezi

Cum rămân singur şi mă analizez, mă reîntorc fără să vreau la vechea mea idee a perfecţionării; eroarea mea principală, care mă împiedică să merg pe acest drum, este că am confundat perfecţionarea cu perfecţiunea. Înainte de toate trebuie să mă înţeleg bine pe mine însumi şi lipsurile mele, şi să mă străduiesc să le îndrept, iar nu să-mi pun ca sarcină perfecţiunea, care nu poate fi atinsă, plecând de la treapta de jos de unde mă aflu. (…) Trebuie să mă accept aşa cum sunt şi să mă străduiesc să-mi îndrept neajunsurile reparabile, iar natura mea bună mă va duce spre bine.  (din jurnalul lui Tolstoi)

  • Arta de a trăi este mai asemănătoare cu arta luptelor decât cu cea a dansului

Arta de a trăi este mai asemănătoare cu arta luptelor decât cu cea a dansului, prin faptul că trebuie să stai bine pe picioare, fără să cazi și pregătit pentru tot ceea ce ți se ivește în cale, chiar neprevăzut.

Marcus Aurelius, Gânduri către sine însuși

  • Trebuie să vezi frumusețea fiecărui lucru și fiecărei ființe

Și spicele care se apleacă la pământ, pielea de pe fruntea leului, balele care curg din gura mistreților și încă multe altele, care, dacă le-ar aprecia cineva în ele însele, deși sunt departe de un aspect frumos, totuși, datorită faptului că sun t consecințe ale legilor naturii, adaugă frumusețe și fascinează; de aceea, dacă cineva are un simț ascuțit și o gândire profundă, nu va găsi aproape nimic care să nu se prezinte într-o oarecare măsură atrăgător. (…) Chiar și în cazul unei bătrâne sau al unui bătrân, acesta va putea, cu ochii săi de înțelept, să observe o oarecare vigoare și o frumusețe a vârstei, la fel cum, în cazul copiilor, va remarca farmecul acestora. 

Marcus Aurelius, Gânduri către sine însuși

  • Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face

Mijlocul cel mai bun pentru a te apăra de cei care îți fac rău: să nu le semeni. Marcus Aurelius, Gânduri către sine însuși

  • Dorința de a reuși în viață te ajută să ajungi unde vrei, dar trebuie temperată

Foamea de statut social poate avea întrebuințări pozitive: valorificarea talentului, încurajarea excelenței, înfrânarea excentrității nocive și aderarea la un sistem comun de valori. Dar, ca toate poftele, astfel de excese pot totodată să ucidă. Cea mai profitabilă modalitate de abordare a acestei condiții ar putea fi încercarea de a o înțelege și de a vorbi despre ea. Status și anxietate, Alain de Botton 

  •  Există două feluri de a îmbogății oamenii, argumentează Rousseau: să li se ofere mai mulți bani, ori să le fie înfrânate poftele. 
  • Cum putem deosebi lucrurile realmente necesare de cele mai puțin necesare și de acelea de-a dreptul inutile?

Dar cum putem deosebi lucrurile realmente necesare de cele mai puțin necesare și de acelea de-a dreptul inutile? (…) Un criteriu trebuie să fie: Este acesta un lucru pe care-l faci de plăcere? Te simți bine când îl faci? Dacă ești angajat într-o activitate pe care o consideri importantă pentru tine, dar de acolo nu izvorăsc, în mod natural, plăcerea și bucuria și nici nu simți că-ți freamătă sufletul, înseamnă că acolo e ceva greșit, nearmonios. Atunci trebuie să te întorci de unde ai plecat și să elimini elementele care blochează plăcerea și orice este nenatural.

 Haruki Murakami, Meseria de romancier

  • Fă sport!

Pentru că veni vorba: leacul meu purificator este alergarea. O practic de mai bine de treizeci de ani. Haruki Murakami, Meseria de romancier

  • Un strop de imaginație te ajută să treci prin momentele dificile

Anne’s imagination has developed under pressure. Orphaned at just three months old, (…) she needed to imagine all her misery away. She even, courageously, declares that there’s more scope for the imagination in the horrible places she’s been. (…) Anne turns to her imagination to help her cope. (Anne Of Green Gables)

  • Iubirea imposibilă și tumultoasă e frumoasă doar în cărți și în filme

But I hope I’m braver about love now, and I’m tempted to make a rule that any heroine who spends a whole novel in love with someone who can’t or won’t love her back is not truly a heroine. Because unrequited love is delusional, thankless, and boring. It’s also a misuse of imagination- like Anne Shirley fancying all the wrong men before she learns what real romance is, Scarlett wastes so much energy fantasising about Ashley, that she can’t see him as he really is, and she completely misses Rhett’s charms, which are legion. How To Be A Heroine, Or, What I’ve Learned From Reading Too Much, Samantha Ellis

  • E OK daca nu te conformezi stereotipurilor de frumusețe; nu trebuie să fii perfectă

From Greer, I learned that there was a stereotype of female beauty and I didn’t have to conform to it- and that anyway, it might be fun and liberating to ‘undress with eclat’. I learned to stop laughing at men’s bad jokes. She said powerful women were using masculine methods while playing the feminine game, and I thought about Margaret Thatcher. (…)

She articulated, more than any other writer, how the pressure to be perfect can break a girl. (…) I’d had so many good girl heroines. In her novel, The Bell Jar, Plath gave me a heroine who was anything but. Esther Greenwood could even be called an anti-heroine. (…) I thought this was a brilliant twist on the marriage plot. Instead of the heroine going through trials and being rewarded with a ring on her finger, she could be reborn as her real true self. How To Be A Heroine, Or, Samantha Ellis

  • Să nu te mulțumești doar cu rolul de soție. Rolul femeii nu e ‘la cratiță’

I would still give the page where she describes Mira’s cleaning routine to anyone who styles herself as a ‘domestic goddess’. The Women’s Room shored up my determination never to have a traditional marriage. (…) I wanted to learn how not to become a housewife and mother: it helped to read about women who had tried it and wished they hadn’t. Watching Nora in Henrik Ibsen’s A Doll House, being patronized by her husband, forced to pretend to be a feather brain and an angel, a lark and a squirrel, while all the time she’d saved his life, I thought nothing was as satisfying as her slamming the door to leave him at the end of the play. How To Be A Heroine, Samantha Ellis

  • Visează la siguranță financiară și carieră, nu la ‘Prince Charming’

Growing up with a father who was often out of work, Judy ‘thought about financial security the way other girls did about Prince Charming’. She doesn’t want to end up having no life, like her mother. She doesn’t believe marriage guarantees anything: work will bring her security, money, independence and impact.  How To Be A Heroine, Samantha Ellis

  • Există viață și fără iubire romantică.

Cold Comfort Farm, I’d heard is the most quintessentially English novel ever. What I didn’t know was how much it would help me with my questions about the possibility of living without love. 

And then there’s Sarah Burton, the heroine of Winifred Holtby’s 1936 novel South Riding. For a while I borrow Sarah’s mantra: ‘I was born to be a spinster, and, by God, I’m going to spin.’

How To Be A Heroine, Samantha Ellis

  • Cum știu dacă alegerea mea este cea mai bună variantă posibilă?

Dacă în tot ceea ce vrei să faci, începi prin a te întreba: Oare sigur vreau să fac asta de un număr infinit de ori? vei avea cel mai solid centru de greutate. Iată învățătura doctrinei mele. Trăiește în așa fel încât să-ți dorești să retrăiești, căci oricum vei retrăi. Cel care-și găsește bucuria supremă în strădanie, să se străduiască! Cel care iubește odihna mai presus de orice, să se odihnească! Cel căruia-i place mai mult decât orice să se supună, să asculte și să-i urmeze pe alții, să asculte de ei! Dar să știe bine ce anume preferă și să nu dea înapoi de la niciun mijloc!

  Nietzsche, Voința de putere

  • Uneori trebuie să privești lumea cu ochi de copil, pentru a redescoperi frumusețea ei

‘Lumea era frumoasă dacă o priveai așa, fără să cauți nimic, așa simplu, așa copilărește. Luna și stelele erau o frumusețe, o frumusețe erau râul și malul, pădurea și stânca, floarea și fluturele. Frumos și plăcut mai era să mergi astfel prin lume, atât de copilărește, atât de treaz, receptiv la tot ceea ce era aproape de tine. 

(…) Toate acestea fuseseră dintotdeauna, dar el nu le văzuse, el parcă fusese absent. Acum le vedea pe toate și simțea că le aparține. Prin ochiul său de strecurau luminile și umbra, în inima sa pătrundeau stelele și luna.’ 
  • De multe ori, neîncrederea în iubirea celuilalt izvorăşte din lipsa de încredere în noi înşine

Cum ai putea să mă iubeşti? Ideea nu era că Alice nu avea încredere în Eric, ci că nu se vedea pe sine ca pe cineva care să poată dispune de afecţiunea devotată a cuiva pentru o perioadă lungă. 

Alain de Botton, Sex, shopping şi un roman

  • Într-o lume în care fiecare se gândește la hrană și la bani, la distracții și la putere, e nevoie ca, din când în când, cineva să împrospăteze viziunea lucrurilor, să scoată la iveală extraordinarul ce se ascunde în lucrurile ordinare, misterul din banalitate, frumusețea din gunoi. Giovanni Papini, Un om sfârșit
  • Să strângi plăceri pentru zilele de suferință 

Epicur a murit din cauze naturale (insuficiență renală); dar, ca și predecesorul său filozof, și-a dat ultima suflare înconjurat de prieteni și ucenici. Aflat într-un bazin de bronz  cu apă fierbinte, Epicur a băut un pahar cu vin, și-a instruit elevii să-și amintească de învățăturile sale, după care a căzut liniștit într-o stare de inconștiență. În ultimele săptămâni ale vieții suferise dureri cumplite din cauza pietrelor la rinichi. Cu toate acestea, le repeta celor din jur că va muri binecuvântat și fericit, pentru că-i rămâneau amintirile frumoase ale conversațiilor cu prietenii. Atât de puternică era plăcerea acelor amintiri, susținea Epicur, încât îl făcea nesimțitor la durere. Două sute de ani mai târziu, Cicero a catalogat aceste afirmații ca simple exagerări: nici o amintire, oricât de încântătoare ar fi ea, nu poate împiedica pe cineva să simtă durere. Un om expus la o căldură insuportabilă nu-și găsește alinarea amintindu-și momentul când s-a răcorit în baie. 

Nu vom putea ști niciodată dacă Epicur a exagerat pe patul de moarte. Dar ceea ce știm cu siguranță este că ultimele sale cuvinte i-au demonstrat credința în secretul fericirii: să strângi plăceri pentru zilele de suferință.  Secretele fericirii , Richard Schoch

  • Suntem condamnați la libertate și trebuie să alegem singuri cine suntem. Nimeni nu poate spune în mod justificat ”așa sunt eu, leneș din fire”, pentru că el a ales să fie leneș. Sartre
  • Renunță la fantezia unei lumi mai bune și investește în cea reală

Nu există mijloc mai bun care să te oblige să îmbrățișezi realitatea în toată goliciunea ei revigorantă decât să ți se ia cârja idealului. Renunțarea la un  ideal ne face să scăpăm de presiunea de a ne conforma lui. Tocmai pentru că este un ideal, este investit cu autoritatea de a prescrie modul în care ar trebui să arate lucrurile; de aici rezultă că, odată scăpat de sub bolta pe care idealul o înalță deasupra ta, vei fi liber să devii tu însuți în tot ceea ce înseamnă individualitatea ta nonconformistă- neuniformă, singulară, năzuroasă, rebelă, excentrică, îndrăzneață, neortodoxă și originală. De aceea, abandonarea idealului poate să fie un preț care merită plătit. 

(Mic dejun cu Socrate, Robert Rowland Smith)

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *