Plecând de la Biblioteca din Alexandria şi ajungând până la bibliotecile personale ale lui Charles Dickens, Borges ori Contele Dracula,„Biblioteca nopţii”, de Alberto Manguel este o carte care pune în lumină rolul hotărâtor pe care îl au şi trebuie să îl aibă în continuare cărțile și bibliotecile în cultura și civilizaţia umană.

Am aflat o mulțime de detalii interesante, cum ar fi faptul că renumitul Borges nu își ținea în bibliotecă propriile cărți, sau că Biblioteca din Alexandria ar fi adăpostit  lucrările originale ale lui Aristotel. 

📚Povestea Bibliotecii din Alexandria

Biblioteca din Alexandria s-a înălțat pe când poveștile începuseră a lua forma cărților și se străduiau să găsească acea sintaxă ce avea să acorde fiecărui cuvânt, fiecărei tablete și fiecărui sul de pergament un loc dătător de inspirație și necesar. Indistinctă, maiestuasă, veșnic prezentă, arhitectura tacită a respectivei Biblioteci infinite continuă să bântuie visurile ce-și propun să alcătuiască ordinea universală. Nu există nimic care să se poată compara cu aceasta, deși alte biblioteci (inclusiv cea virtuală) au încercat să se ridice la nivelul ambiției sale uluitoare. Ea este unică în istoria omenirii, fiind singurul loc care, având drept scop declarat stocarea tuturor manuscriselor ce existaseră și aveau să existe, ar fi putut să prevadă și să conțină cronica propriei distrugeri și renașteri.

Biblioteca din Alexandria a fost un centru educațional înființat de regii ptolomeici în sec. al treilea î. Hr., un loc unde învățăturile lui Aristotel să poată fi studiate mai bine. Conform geografului grec Strabon, este posibil ca biblioteca să fi adăpostit lucrările originale ale filosofului (…). Până la înființarea Bibliotecii din Alexandria, bibliotecile lumii antice erau fie colecții private, compuse din manuscrisele unei singure persoane, fie depozite guvernamentale, unde manuscrisele juridice și literare erau păstrate în scopuri consultative. Noua bibliotecă a reprezentat produsul unei noi viziuni, ale cărui ambiție și sferă de influență le depășeau cu mult pe cele ale bibliotecilor de la vremea aceea. Regii atalizi ai Pergamonului, în N-V Asiei Mici, au încercat să concureze cu Alexandria și au construit o bibliotecă proprie, dar aceasta nu a căpătat niciodată grandoarea celei din Alexandria. Pentru a-i împiedica pe rivalii lor să creeze manuscrise pentru această bibliotecă, regii ptolemeici au interzis exportul papirusului, iar reacția bibliotecarilor din Pergamon s-a concretizat în inventarea unui nou material pe care se putea scrie, căruia i-au dat numele orașului: pergamenon sau pergament.

În secolul al doilea î.Hr., un document straniu și poate, apocrif, Scrisoarea lui Aristeas, relatează o poveste despre întemeierea Bibliotecii din Alexandria, care poate fi considerată emblematică pentru visul colosal al acesteia. Dorindu-și să alcătuiască o bibliotecă universală, spune scrisoarea, regele Ptolemeu le-a scris suveranilor și guvernatorilor de pe fața pământului, să-i trimită orice carte, de orice autor: poeți și scriitori de proză, retoreticieni și sofiști, doctori și vraci, istorici și toți ceilalți. Învățații regelui calculaseră că aveau să aibă nevoie de cinci sute de mii de suluri, dacă voia să colecteze în Alexandria toate cărțile, de la toate popoarele lumii. (…)

În ziua de azi, Biblioteca din Alexandria a fost reconstruita de guvernul egiptean, în urma organizării competiției de design câștigate de studioul norvegian de arhitectură Snohetta.

Noua Bibliotecă din Alexandria, al cărui cost s-a ridicat la 220 milioane de dolari, având o înălțime de treizeci și doi de metri și o circumferință de 160 de metri, dispunând de rafturi care să poată susține peste opt milioane de volume, va găzdui, în încăperile-i spațioase, și materiale audiovizuale sau colecții virtuale.  (…)

*fragmente din „Biblioteca nopții”, Alberto Manguel

📚Cărțile îți pot salva viața. La propriu.

• Pe vremea când era prizonier într-un lagăr rusesc din zona Cercului Polar, ispășind ceea ce el numea „pedeapsa-mi nordică”, Joseph Brodsky a citit poemele lui W.H. Auden, iar acestea l-au întărit în încercarea de a-și sfida temnicerii și de a supraviețui de dragul unei libertăți întrezărite.

• Haroldo Conti, torturat în celulele forțelor militare argentiniene în anii 1970, a găsit alinare în romanele lui Dickens, pe care temnicerul său îi permisese să le păstreze.

• Pentru scriitorul Varlam Chalomov, condamnat de Stalin la muncă silnică în minele de aur din Kolyma din cauza „activităților sale contrarevoluționare”, biblioteca penitenciarului era ea însăși o mină de aur, care, „din motive de neînțeles, scăpase de nenumăratele inspecții și epurări la care erau supuse în mod sistematic toate celelalte biblioteci din Rusia.” Pe rafturile sale mizerabile, Chalomov a găsit comori neașteptate, precum scrierile lui Bulakov și poemele lui Mayakovski. ”Era ca și cum”, scria el, ”autoritățile și-ar fi dorit să le ofere prizonierilor consolare pentru lungul drum ce li se așternea în față, pentru Calvarul ce-i aștepta. Ca și cum s-ar fi gândit, de ce să cenzurăm lecturile condamnaților?

* fragmente din „Biblioteca nopții”, Alberto Manguel

📚Ce cărți avea Borges în biblioteca sa?

Ținând cont că Borges susținea că universul ar fi o carte și își imagina paradisul ca o bibliotecă vastă, musafirii săi se așteptau să găsească un spațiu plin de cărți până la refuz, rafturi gata să plesnească sub greutatea manuscriselor, munți de pagini tipărite, blocând ușile și ieșind la iveală din fiecare colțișor- o junglă de hârtie și cerneală. În schimb, descopereau acest apartament modest, unde cărțile ordonate constituiau o prezență discretă.

Cele două corpuri joase din sufrageria sa conțineau lucrări de Stevenson, Chesterton, Henry James și Kipling, precum și „Un experiment cu timpul” al lui J. W. Dunne, câteva romane științifice de H. G. Wells, „Piatra lunii” de Wilkie Collins, diverse romane de Eca de Queiroz, legate în coperte de carton îngălbenit, cărți ale unor autori argentinieni din secolul al nouăsprezecelea. Tot aici se găseau „Ulise” și „Finnegans Wake” ale lui Joyce; „Vieți imaginare” de Marcel Scwob, romane polițiste de John Dickson Carr, Milward Kennedy și Richard Hull; „Viața pe Mississippi” a lui Mark Twain și „Îngropat de viu” al lui Arnold Bennet; o mică ediție necartonată a două titluri de David Garnett, „Femeia vulpe” și „Un bărbat la grădina zoologică”, ilustrate cu gravuri în lemn delicate; cele câteva tomuri ale „Declinului și căderii” lui Gibbon; diverse cărți despre matematică și filozofie, inclusiv titluri de Swendenborg și Schopenhauer; și iubitul său „Dicționar de filozofie” de Fritz Mauthner. Unele dintre aceste cărți îi fuseseră alături lui Borges din adolescență. (…) Corpurile din biblioteca din dormitor conțineau volume de poezie și una dintre cele mai cuprinzătoare colecții de literatură anglo-saxonă și islandeză din America Latină. Aici, Borges păstra cărțile de care avea nevoie pentru a studia ceea ce el numea „asprele și laborioasele cuvinte”. (…) În celălalt corp din bibliotecă se găseau poemele lui Enrique Banchs, ale lui Heine, ale lui San Juan de la Cruz, precum și numeroase comentarii ale lui Dante. În mod misterios, de pe rafturile sale lipseau Proust, Racine, „Faust” a lui Goethe, Milton și tragediile grecești (lecturi care nu-i scăpaseră, bineînțeles, și pe care le menționase în scrierile sale).

Lipseau și propriile sale cărți. Musafirilor care cereau să vadă câte una dintre primele ediții le răspundea cu mândrie că nu avea nici măcar un volum care să poarte (așa spunea el) numele acela „remarcabil de ușor de uitat”. Adevărul este că nici nu avea nevoie de el. Deși pretindea că nu și le-ar fi amintit, putea să recite pe dinafară poeme pe care le învățase cu multe decenii în urmă și, fără a avea nevoie de texte, putea să-și modifice și să-și corecteze propriile opere, adeseori spre mirarea și încântarea ascultătorilor săi.

* fragmente din „Biblioteca nopții”, Alberto Manguel

 

Comments

comments