Ajută-te singur: pastile de înțelepciune de folosit în viață

Reading Time: 7 minutes

Din greutăți se ivesc minunile.

Labruyere, citat în „Ajută-te singur”

foto: Luisa Ene

Dorința de a deveni un om mai bun e motivația mea de a citi. Cred că avem nevoie de repere, de consolare, de modele demne de urmat și putem găsi toate lucrurile acestea, precum și mult mai mult, în cărți. Dar putem face asta doar dacă pornim de la următoarea premisă: cărțile sunt o resursă de înțelepciune. Îmbrățișând această premisă, putem citi mai departe în mod inteligent, putem analiza și mai ales pune în aplicare cunoștințele dobândite prin lectură, în viața noastră de zi cu zi. Dacă lăsăm cărțile să își îndeplinească scopul, lectura ne va transforma în oameni mai buni, mai înțelepți, mai fericiți. 🙂

Am descoperit o comoară de carte, Ajută-te singur, S. Smiles, mama cărților de tipul self help. Rar citesc astfel de cărți, pentru că din păcate majoritatea sunt scrise prost, însă cartea aceasta este aur curat. Oferă sfaturi pentru un trai mai bun inspirate din viața unor oameni mari, președinți, inventatori și așa mai departe. Este o carte pragmatică, scrisă excelent, cu decență și eleganță.

foto: Luisa Ene

Pastile de înțelepciune din Ajută-te singur de folosit în viață

Despre oamenii care pornesc de jos și ajung să cucerească lumea

Cei mai săraci au ajuns, câteodată, în locurile cele mai înalte – și n-au fost greutăți, oricât de netrecut ar fi părut, pe care ei să nu le fi dat din drum. Multe dăți, asemenea greutăți pare că au fost cele mai bune ajutătoare; căci ele au silit pe oameni să arate tot ceea ce erau în stare ca muncă și îndurare și le-au însuflețit însușirile. Pilde de asemenea greutăți îndepărtate și izbânzi astfel căpătate sunt atât de numeroase, încât îndreptățesc, cu bun temei, proverbul: cu voință răzbați prin toate.

În adevăr, departe de a fi un rău, sărăcia poate ajunge un mare bine: căci ea face pe om să simtă trebuința acestei lupte cu lumea.

Nevoia, mai mult ca îndestularea, a fost mama învățăturii – și școala practică prin excelență este aceea a nefericirii.

Nu-i deloc prielnic pentru un om ca viața lui să fie prea ușoară și de mii de ori este mai bine să fii constrâns să muncești greu și să trăiești sărac, decât să ai totdeauna nevoile satisfăcute mai dinainte și o perină de puf pe care să te odihnești de ostenelile pe care nu le-ai îndurat. Astfel, un judecător de seamă, întrebat prin ce mijloace se poate reuși mai bine în barou, răspunse: Unii își datorează succesul marelui lor talent, alții legăturilor puternice, și câțiva unor adevărate minuni; dar cei mai mulți își datorează succesul prin faptul că au început fără un ban în pungă. 

Din greutăți se ivesc minunile. (Labruyere, citat în „Ajută-te singur”)

Restauratorul sau inventatorul artei smălțuitului în Italia este Luca della Robbia, sculptor florentin. Vasari îl înfățișează ca pe un om de o stăruință neostenită, mânuind dalta toată ziua, creionul cea mai mare parte a nopții și îndeletnicindu-se cu desenul atât de cu tărie, încât, ca să-și ferească picioarele de amorțeala frigului, când lucra până târziu, avea obiceiul de a și le pune într-un paner cu cârpe. Numai așa putea să-și ducă munca mai departe. Nu mă surprinde deloc aceasta, spunea Vasari, căci niciun om n-a izbutit să se distingă în vreo artă oarecare, dacă nu s-a obișnuit din vreme să suporte frigul, căldura, foamea, setea și alte neajunsuri; și se înșeală foarte tare acei care cred că dându-se bunului trai și îmbucurăturilor de tot felul, vor ajunge vreodată la vreo distincție onorabilă. Nu dormind, ci veghiind, cercetând și lucrând fără oprire, se ajunge la desăvârșire și celebritate.

Despre voință și perseverență

Așa că mai folositoare în această viață sunt voința și activitatea stăruitoare, decât întâmplarea. (…) Aceluia care n-are nici țintă, nici activitate, nici imbold, prilejurile cele mai fericite nu slujesc la nimic – trece pe lângă ele, fără să le vadă.

Handel vorbind despre arta sa, zicea: Ea stă în a-ți alege un subiect – și a-l urmări până la capăt.

„Cu voință ajungi la orice” este o maximă care deși nu e nouă, totuși e, pe deplin, adevărată. Cel care-și pune în cap să facă un lucru, prin chiar această hotărâre micșorează adesea greutățile și-și asigură înfăptuirea. A te crede în stare e aproape a și fi; a te hotărâ să înfăptuiești un progres oarecare, este – de multe ori – a-l fi și îndeplinit. Pentru aceasta, hotărârea și energia par a avea în ele ceva de omnipotență.

Una din maximele lui Napoleon era: cea mai mare înțelepciune este o hotărâre nestrămutată. Viața sa, mai mult ca orice, ne arată, sub cele mai vii culori, tot ceea ce o voință puternică e în stare să facă. El a aruncat în balanța în care se cântăreau destinele, toată puterea trupului și sufletului de care era în stare.

Orice om capătă două feluri de educații, spunea Gibonn: una, pe care i-o dau alții și alta, mult mai înseamnată, pe care și-o dă el însuși. 

Curaj și încredere în forțele proprii

Unui bătrân luptător din Nord, îi revine faima de a fi zis cuvântul care înfățișează atât de adânc rasa teutonă: Nu cred în idoli, nici în demoni – ci numai pe puterile trupului și sufletului meu îmi întemeiez toată încrederea! Vechea emblemă a târnăcopului având scris dedesupt: sau voi găsi un drum, sau îmi croiesc eu unul, ne dă încă o expresie a unei viguroase independențe.

În viață, zice Ary Scheffer, nimic nu aduce roade decât ceea ce-i făcut cu truda sufletului și cu munca brațelor… A lupta – a lupta mereu – aceasta-i viața; îndrăznesc să zic cu o cuvenită mândrie că nimic, niciodată, nu mi-a dărâmat curajul… Cu o inimă tare și cu o nobilă năzuință, poți, moralmente, să faci tot ceea ce vrei.

Când i-a fost adusă partitura lui ‘Fidelio’ pentru pian, Beethoven a văzut scris în josul ultimei pagini: Sfârșit, cu ajutorul lui Dumnezeu. Imediat, Beethoven a scris dedesupt: O, omule, ajută-te singur! 

Vrei să ajungi cineva? Atunci când alții se distrează, tu muncește!

Hunter se scula când răsărea soarele, lucra până la ora 8 în muzeul său, primea sau vizita în timpul zilei numeroasa sa clientelă, își îndeplinea greaua funcție de chirurg general al armatei, făcea cursuri, conducea acasă la el o școală de anatomie practică și cu toate acestea, găsea încă timpul să facă experiențe complicate, de o mare însemnătate științifică. Pentru a face față unor așa imense lucrări, el nu-și permitea decât patru ore de somn noaptea și o oră ziua, după dejun.

Handel era un lucrător stăruitor și neobosit, niciodată izbânda nu-l dobora, și energia sa părea că crește cu atât mai mult cu cât căpăta lovituri mai dese. Avu supărarea de a fi urmărit ca debitor rău platnic, dar în ciuda mâhnirii, nicio clipă nu se lăsă descurajat, și timp de-un an, compuse Saul, Israel, Oda lui Dryden, Cele douăssprezece mari concerte și opera Jupiter la Argos, care sunt cele mai frumoase opere ale sale. Cum zice biograful său: De-o sârguință fără pereche, el făcea singur, munca a doisprezece oameni.

Sebastian Bach zicea despre sine: Am fost sârguitor – oricine va fi la fel, la fel și va reuși.

Munca, zicea Mozart, este cea mai mare plăcere a mea.

Punctualitatea

Punctualitatea, zicea Ludovic al XIV-lea – este politețea regilor. E, de asemenea, îndatorirea oamenilor bine crescuți și legea oamenilor de afaceri. Acela care ajunge la timp la întâlnire dovedește că nu vrea să te facă să-ți pierzi vremea, după cum nu vrea să și-o piardă pe a lui. 

Economie

Orice clasă de oameni care trăiește de azi pe mâine va fi întotdeauna o clasă inferioară, membrii ei rămănând desigur, fără putere și fără apărare, alipiți în coasta societății ca niște naufragiați de o navă, tristă jucărie a vremurilor și a oamenilor. Lumea a fost mereu împărțită în două clase: cei care economisesc și cei care cheltuiesc – strângătorii și risipitorii. 

Economia este, de asemenea, puterea de a nu primi îndestulare acum pentru a-ți asigura una mai mare pe viitor și ea înfățișează dominarea rațiunii asupra pornirilor impulsive. 

Prudența cere ca piciorul pe care trăim să fie, mai degrabă, cu o treaptă mai jos de mijloacele de care dispunem.  

foto: Luisa Ene

Alte resurse faine pentru dezvoltare personală, care te ajută să treci peste greutăți și să-ți cultivi ambiția:

  • un articol incredibil de pe Quora, care vorbește despre cum este să fii hărțuit și batjocorit în copilărie și adolescență, cum treci peste asta și cum folosești asta în avantajul tău:

What are bullied children like as adults?
We’re kicking the ass of the world which bullied us.

  • cartea lui Marcus Aurelius, Gânduri către sine însuși, un manual practic care te ajută să îți trăiești viața cu eleganță, decență și bucurie. Am scris despre ea aici.

Arta de a trăi este mai asemănătoare cu arta luptelor decât cu cea a dansului, prin faptul că trebuie să stai bine pe picioare, fără să cazi și pregătit pentru tot ceea ce ți se ivește în cale, chiar neprevăzut.

  • jurnalul lui Tolstoi, despre care am scris aici.

De amintit că, atunci când îţi pregăteşti un succes, indiferent de domeniu, trebuie să începi cu treptele cele mai de jos. 

  • un articol excelent din rubrica DEAR SUGAR (cu sfaturi de viață), pe The Rumpus

“How many women wrote beautiful novels and stories and poems and essays and plays and scripts and songs in spite of all the crap they endured. How many of them didn’t collapse in a heap of “I could have been better than this” and instead went right ahead and became better than anyone would have predicted or allowed them to be. The unifying theme is resilience and faith. The unifying theme is being a warrior and a motherfucker. It is not fragility. It’s strength. It’s nerve”. (THE RUMPUS ADVICE COLUMN #48)

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *