Babbit: snobism, succes, aparențe & superficialitate

Reading Time: 3 minutes

Dar ce-ți închipui tu? Crezi c-am fost aduși pe lume ca să petrecem și- cum se spune? – să ne odihnim pe laurii fericirii? Îți închipui că omul nu este făcut decât pentru a fi fericit?

De ce nu? E drept că n-am găsit nici un individ care să știe exact pentru ce dracu a fost făcut omul!

Babbit, Sinclair Lewis

foto: Luisa Ene

A venit toamna, acoperă-mi inima cu o carte. Cu Babbit, de exemplu. 🙂

Până în 1930, nici un american nu câștigase premiul Nobel pentru literatură, dar lucrurile s-au schimbat în toamna acelui an, pentru că Sinclair Lewis a câștigat Nobelul. Circula pe-atunci o anecdotă, cum că europenii îi urăsc pe americani, de-aia nu le oferă premiul Nobel, iar acum l-au oferit, în sfârșit, unui scriitor care critică societatea americană. Ha!

Citind Babbit, se înțelege foarte ușor cum de s-a ajuns la gluma asta: scriitorul nu slăbește cultura americană deloc, fiecare personaj al său fiind ironizat și ”amendat” pentru obiceiurile sale. Societatea americană este expusă în toată splendoarea superficialității sale.

Despre ce este vorba

Dacă ați citit Marele Gatsby, puteți intui subiectul acestei cărți: personaj care își depășește condiția, dar este nefericit, snobism, cultura de ochii lumii, superficialitate, America în perioada Jazz Age ( anii 1920) etc. Mi se pare însă că Babbit este un roman mult mai bun, mai profund, mai dezvoltat și mai ironic decât Gatsby.

Îl mai asemăn mult și cu stilul lui Caragiale: ironie, replici memorabile, prostie cât cuprinde, vocea critică a naratorului, situații absurde care devin comice… prin urmare, dacă vă plac piesele lui Caragiale, veți aprecia din plin acest roman.

Cui i se potrivește acest roman

Oamenilor sătui de superficialitatea societății în care trăiesc, dispuși să râdă puțin de asta, să facă haz de necaz și să se recunoască (puțin rușinați dealtfel) în unele descrieri mai puțin măgulitoare.

Câteva lucruri interesante în Babbit

Lucrul care mă uimește de fiecare dată când citesc un roman scris cu mult timp în urmă este cât de puțin ne-am schimbat. În Babbit, oamenii achiziționează diverse obiecte pentru că sunt la modă, mașini pentru a-și arăta statutul social, merg la operă pentru că dă bine și așa mai departe. Aceeași poveste care se repetă, cu alți actori. Citind pasajele ironice la adresa societății, parcă te rușinezi puțin, parcă ți se înroșesc obrajii, pentru că te recunoști în cuvintele sale, pentru că și noi, în ziua de azi, facem cam la fel. Cum ar spune Eminescu, toate-s vechi și nouă toate.

Deasupra portretului era un elocvent simbol al înțelepciunii, nu o lampă sau făclia demodată, nici bufnița Minervei, ci un șir de semne reprezentând dolarul. 

Colecția de discuri cu muzică de jazz le dădea membrilor familiei iluzia că sunt bogați și culți, iar talentul lor muzical se rezuma la a fixa acele de bambus la diafragma patefonului. Cărțile de pe masă erau imaculate și perfect aliniate. 

Nu se știe dacă îi plăcea veranda din cauza aerului proaspăt sau pentru că era la modă să dormi în aer liber. 

Marile agenții de publicitate decideau detaliile vieții lui sociale și plămădeau ceea ce el credea că ar fi propria personalitate. Mărfurile standardizate cărora li se făcea reclamă- pastele de dinți, șosetele, cauciucurile, aparatele de fotografiat și boilerele- deveniseră pentru el simbolurile și întruchipările perfecțiunii. 

Prohibiția fiind acum în vigoare în toată țara, iar la Zenith legile fiind respectate cu strictețe absolută, erau obligați să bea cocteilurile din cești de ceai, pentru a lăsa impresia că fac un lucru inofensiv. 

La aceeași oră, Mike Monday își rostea cuvântul de închidere la un mare miting. Mike Monday, distinsul pastor evanghelic, cel mai cunoscut dintre pontifii protestanți din America, fusese cândva boxer. Satana însă îl nedreptățise. Nu se alesese de pe urma boxului decât cu nasul rupt, cu faimosul lui vocabular și cu o deosebită prestanță scenică. În slujba lui Dumnezeu câștigase mai bine. Era acum pe cale să se retragă, echipat cu o avere bunicică. 

La fiecare 2-3 pagini, Lewis aruncă un comentariu ironic la adresa societății americane, ca o împunsătură de ac.

Câteva lucruri la care Babbit te face să te gândești

Nu am evoluat pe atât pe cât credem: tehnologia da, caracterul nostru nu.

Aparențele înșeală.

În continuare suntem manipulați de presă, doar că acum manipularea se face prin alte medii, nu doar prin desuetul ziar.

Te face să te rușinezi de superficialitatea ta și să reconsideri lucrurile pe care le consideri importante.

Babbit se poate achiziționa de pe site-ul Târgul Cărții.

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *