Căpcăunii veseli

Reading Time: 3 minutes

You’ve got the blues?  Don’t worry and read…Pennac

15921075241_11f4365cc4_o imgp9330

Sunt scriitori și scriitori: unii te pun pe gânduri, alții îți dezvăluie mii de informații, alții te întristează și sunt unii, nu mulți, care de fiecare dată reușesc să te amuze, să te binedispună, indiferent de subiectul pe care l-ar trata. Nu întâmplător am început articolul ăsta cu You’ve got the blues?  Don’t worry and read…Pennac; într-adevăr, Daniel Pennac este foarte, foarte amuzant.  Când am o zi proastă, remediul este să citesc o carte a lui.

Daniel Pennac a scris multe chestii faine, dar dintre toate recomand seria cu familia Mallausene, în special: Micuța vânzătoare de proză, Fructele pasiunii, La căpcăunii veseli.

Saga Mallausene se desfășoară în jurul aventurilor lui Benjamin Mallausene și a numeroasei sale familii (frații săi mai mici, de care el are grijă). Pe lângă o mulțime de teroriști mici care uneori îi scot peri albi în cap, Benjamin mai are și un câine epileptic în grija lui, Julius. Frații săi sunt foarte simpatici, puși pe năzbâtii și fiecare este special în felul său: Thérèse, care este o ghicitoare desăvârșită; Clara, care are un fiu pe nume „C’est un Ange”, Louna, care este o asistentă veșnic pesimistă și ghinionistă în dragoste; Jeremy, un scriitor în devenire cu o imaginație debordantă, care dă numele fiecărui nou-născut din familie, Le Petit, Verdun și în sfârșit unchiul Theo care este gay și care la un  moment dat face o orgie sexuală!! cu încă un bărbat și cu Thérèse.

Știu, pare încâlcită și complicată treaba când auzi de saga și de atâtea personaje (și luați aminte, am enumerat doar câteva, mai importante, pentru că există o mulțime de alte personaje recurente!!). Însă cărticelele din această serie sunt adorabile, ăsta e cuvântul: ușor de citit, amuzante (de multe ori izbucnesc în hohote de râs, de una singură, în timp ce citesc). De exemplu, într-una dintre cărți, La căpcăunii veseli, Benjamin are un job de care sigur nu ați mai auzit: țap ispășitor la un magazin universal. Și când vine un client nemulțumit de exemplu, pentru că i-a explodat cuptorul cu microunde în nas, șeful de departament îl cheamă pe Benjamin. Îl face albie de porci, îl amenință că îl dă afară, ăsta plânge de ți se rupe inima, toate astea în fața clientului. Clientului atunci îi pare rău, îi trece supărarea, nu mai face plângere și pleacă. Uite așa. Toate astea până când o bombă explodează în magazin și Benjamin este suspectat. De data asta pe bune. Și atunci începe o investigație ajutat de prieteni și familie ca să descopere adevăratul făptaș și să-l dea în vileag.

Pennac are o imaginație demențială și este absolut uimitor cum te face să empatizezi cu personajele, șă râzi cu lacrimi și apoi să treci de la râs la plâns. Cărțile lui sunt, pe de o parte, thrillere elaborate, iar pe de altă parte, cărți sociale, cu și despre oameni, cu problemele lor cu tot. Semnătura lui Pennac este tratarea oricărui subiect cu umor și bună dispoziție. Și de parcă asta nu ar fi de ajuns, promovează și lucruri frumoase. Iubirea între membrii familiei, sacrificii pentru persoana iubită și încă un lucru: cititul. Familia Mallausene, la fel ca mine, nu are TV. Ei stau seara și citesc sau inventează povești. De-asta sunt toți deștepți.

În altă ordine de idei, vă recomand să citiți Daniel Pennac, omul este genial. Mai jos aveți și câteva citate, ca să vă convingeți singuri.

Adevărata fericire nu-şi citează sursele, ca să nu-l facă gelos pe Dumnezeu.

Imaginaţia nu înseamnă minciună.

Verbul „a citi” nu acceptă imperativul. Împarte această proprietate cu alte verbe ca „a iubi” şi „a visa”.

Aş da totul numai să fiu, preţ de o secundă, prost ca un copil! Să mă bucur total de stupiditate! Să mă îndop o dată pentru totdeauna cu idioţenia începuturilor şi să mă întorc la eul meu de adult simţind în sfârşit de ce anume m-am eliberat, de ce am reuşit să scap, ce anume a învins conştiinţa mea! Să mă bucur de maturitatea mea, da, dar în deplină cunoştinţă de cauză! Ce minunată trebuie să fie o amintire din copilărie! Certitudinea unei copilării învinse! (Daniel Pennac în Domnilor copii)

Comments

comments

2 gânduri despre “Căpcăunii veseli

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *