Filozofia lui Schopenhauer este practică și mai ales te ajută să dobândești încredere în tine, să nu mai depinzi de alți oameni sau de părerea lor despre tine și în general, să fii fericit. Tu cu tine. :)

Cel mai mare ajutor și cel mai mare sprijin trebuie fiecare să și-l găsească în sine însuși. Foarte bine zice Aristotel: fericirea este a celor ce-și sunt sieși de ajuns. Schopenhauer, Aforisme asupra înțelepciunii în viață Tare greu mi-a fost să aleg câteva citate din Schopenhauer, pentru că nici un cuvânt din scrierile sale nu este de prisos; nici o idee nu trebuie irosită. Am ales câteva care mi-au stăruit cel mai mult în minte, însă omul acesta trebuie citit: deși este la modă stoicismul (și recomandat pe toate blogurile), Schopenhauer îi întrece, în opinia mea, pe Marcus Aurelius, Seneca & co. L-am descoperit citind Irvin Yalom și de atunci viața mea nu a mai fost la fel. (oricât de dramatic ar suna, îmi rezerv dreptul de a fi dramatică în acest caz). Filozofia lui este practică și mai ales te ajută să dobândești încredere în tine, să nu mai depinzi de alți oameni sau de părerea lor despre tine și în general, să fii fericit. Tu cu tine. :) -- *-- Este ușor de înțeles că binele omului și tot traiul lui va atârna mai ales de ceea ce se află în

el însuși. Acolo se naște de-a dreptul dispoziția lui bună sau rea, care este mai întâi rezultatul simțirii, voinței și cugetării lui, pe când toate lucrurile din afară-i nu au decât o influență indirectă asupră-i. Astfel, aceleași întâmplări sau împrejurări externe impresionează pe fiecare în mod deosebit. Căci adevărata noastră realitate sunt propriile noastre idei, simțiri și acte ale voinței. -- *-- Un temperament liniștit și voios, izvorât dintr-o sănătate deplină și dintr-o organizare fericită, o minte luminată, vie, pătrunzătoare și dreaptă, o voință cumpătată și blândă și în urma ei o conștiință curată- acestea sunt însușiri pe care nici rangul nici avuția nu le poate înlocui. Căci ceea ce este fiecare pentru sine însuși, ceea ce-i rămâne și în singurătate și ceea ce nimeni nu-i poate da nici lua, este…

Între anii 1845- 1847, călătorul rătăcit pe malurile lacului Walden, din apropiere de Concord, statul Massachusetts, îl putea întâlni, cu puțin noroc, pe Henry David Thoreau, trăind singuratic și auster într-o colibă rustică, ridicată cu propriile mâini, în mijlocul pădurilor pe atunci neexplorate, ce acopereau colinele Noii Anglii.

  Într-o zi, Henry David Thoreau a decis să își construiască o casă cu propriile mâini și să se retragă acolo pentru o perioadă. A găsit locul, pe malurile lacului Walden, din statul Massachusetts, iar timp de doi ani a locuit acolo, ducând o viață simplă și retrasă. În timpul ăsta, scriitorul a făcut o incursiune în propriul suflet, a scris o carte, Walden, și a învățat cum să trăiască singur, să își construiască un adăpost, și să își procure cele necesare supraviețuirii. Ce a descoperit Henry David Thoreau în urma acestui experiment? Că poți trăi bine și fără luxul pus la dispoziție de societatea modernă, dar mai ales, că te poți descurca singur și că mulțumirea de sine, fericirea și buna-dispoziție țin doar de tine însuți. Să duci o viața simplă, să fii autosuficient, să nu cauți cu disperare compania celorlalți, să te îndrepți către valorile profunde ale vieții (scris, citit, timp petrecut în natură). Să întorci spatele frivolităților și lucrurilor superficiale care ne înrobesc și ne provoacă anxietate.  Cartea lui Henry David Thoreau este scrisă în tonul unui jurnal și povestește experiențele din acești doi

ani, motivele care l-au împins să facă asta, dar și revelațiile pe care le-a avut în tot acest timp. Sună pompos, dar cartea asta te face să te gândești la marile întrebări ale vieții, să îți chestionezi stilul de viață, felul în care îți petreci timpul și scopurile pentru care te lupți zi de zi. Câteva idei de reținut Despre cercul vicios în care trăim: irosim timpul doar cu munca, pentru a acumula lucruri materiale, uitând să ne bucurăm cu adevărat de viață Cei mai mulți oameni, din cauza ignoranței și a greșelii, sunt atât de preocupați cu pretinsele griji și muncile inutil de grele ale vieții, încât fructele ei cele mai bune nu pot fi culese de ei. Degetele lor, din cauza trudei excesive, sunt prea neîndemânatice și tremură prea mult. De fapt, muncitorul…

George Orwell despre suferința cauzată de lipsurile materiale. Un fragment care m-a emoționat teribil.

foto: Luisa Ene

Acesta este motivul pentru care, în țări în care ierarhia de clasă există, cei din clasa superioară ies mereu în față în timpuri grele, în ciuda faptului că nu sunt mai dotați decât alții.  George Orwell, Jurnale George Orwell, spre deosebire de alți scriitori care au ținut un jurnal, precum Murakami, Virginia Woolf sau Mihail Sebastian, vorbește foarte puțin despre scris și literatură. El se apleacă în schimb, cu mare atenție, asupra clasei de jos, alături de care a trăit o vreme. Astfel, el a văzut și a înțeles condițiile mizere în care trăiau unii oameni, diferențele dintre clasele sociale, dar mai ales suferința cauzată de lipsurile materiale. În timp ce străbăteam încet periferia orașului, treceam pe lângă rând după rând de căsuțe cenușii de mahala, ce duceau, în unghi drept, către dig. În spatele uneia dintre aceste case, o femeie tânără era îngenunchiată pe pietre și vârâse un băț în țeava de scurgere din plumb care venea de la chiuveta dinăuntru și care, presupun, era înfundată. Am avut timp să o observ cu atenție- i-am văzut șorțul ca un sac,  saboții butucănoși, brațele înroșite de frig. În timp ce trenul

trecea, a ridicat ochii și am fost atât de aproape de ea că aproape i-am surprins privirea. Avea chipul palid și rotund, chipul obișnuit al fetei de la periferie care are douăzeci și cinci, dar pare de patruzeci, din cauza sarcinilor pierdute și a vieții chinuite; și, în secunda cât am zărit-o, avea cea mai deznădăjduită și mai fără de speranță expresie pe care am văzut-o vreodată. M-a izbit atunci gândul că ne înșelăm când spunem că 'Pentru ei nu e cum ar fi pentru noi, și că oamenii crescuți în mahala nu-și pot imagina altceva decât mahalaua'. Pentru că ceea ce am văzut pe chipul ei nu era suferința unui animal care nu înțelege nimic. Știa foarte bine ce i se întâmplă- înțelegea, la fel de bine ca…

Urmăresc blogul lui Seth Godin de ceva vreme, iar dacă ești interesat de marketing și de zona online, blogul și cărțile sale sunt potrivite pentru tine.

La început a fost povestea. Oamenii au început să-și spună povești înaintea marketingului, înaintea cărucioarelor de cumpărături și cu mult înaintea reclamelor televizate. Noi, oamenii, am observat din vechime diverse lucruri. Am observat că soarele răsare în fiecare dimineață, așa că am inventat o poveste despre Helios și carul său de foc. (...) Poveștile ne ajută să înțelegem lumea mai ușor. Poveștile sunt singura metodă cunoscută de diseminare a ideilor. Marketerii nu au inventat poveștile, ci doar le-au perfecționat.  Toți marketerii spun povești, Seth Godin Urmăresc blogul lui Seth Godin de ceva vreme, iar dacă ești interesat de marketing și de zona online, blogul și cărțile sale sunt potrivite pentru tine. Toți marketerii spun povești este o carte care te învață cum poți spune o poveste astfel încât să captivezi publicul și să îți vinzi produsul/ideea. Toți marketerii de succes spun povești pentru că acestea sunt cerute insistent de clienți. Aceștia sunt obișnuiți să își spună povești lor înșile, precum și unii altora, așa că este firesc să cumpărăm lucruri de la cineva care ne spune o poveste. Oamenii nu pot face față adevărului. Cum sunt poveștile grozave? Conțin

o promisiune. Sunt crezute. Sunt subtile. Se derulează rapid. Apelează la simțuri. Vizează grupuri. Nu se contrazic. Corespund viziunii noastre despre lume. La fel ca în biologia evoluționistă, jocul se schimbă mereu. Paradoxul evoluționist numit 'blestemul Reginei de Cupă' spune că ceea ce a dat rezultate ieri are puține șanse să dea rezultate și astăzi. Când Alice juca șah în Țara Minunilor, Regina de Cupă schimba jocul la fiecare mutare. Același lucru se întâmplă în Țara Minunilor marketingului. Un competitor face o schimbare și, deodată, întregul peisaj competițional este diferit.  Marketingul reușește atunci când suficient de mulți oameni cu viziuni similare asupra lumii se unesc într-un fel care le permite marketerilor să ajungă la ei într-un mod eficient. (...) Oamenii se adună în grupuri cu viziuni comune asupra lumii, iar sarcina ta este…

„Arta de a trăi este mai asemănătoare cu arta luptelor decât cu cea a dansului, prin faptul că trebuie să stai bine pe picioare, fără să cazi și pregătit pentru tot ceea ce ți se ivește în cale, chiar neprevăzut.”

sursa foto: ryanholiday.net

Să spunem că ai un grup de 20 de prieteni, fiecare cu viața, cunoștințele, pasiunile și experiențele sale. Dintre toți acești prieteni, ai unul care se diferențiază net de restul, fiind (aproape) atotcunoscător, matur, echilibrat, de succes, plin de compasiune și gata să-ți fie alături oricând, mai ales la greu. Din acest grup, la care dintre prietenii tăi apelezi atunci când ai ceva pe suflet? Înlocuiește acest prieten atotcunoscător cu o carte de filozofie stoică: Marcus Aurelius, Gânduri către sine însuși. Adresează-te cărții așa cum te adresezi unui prieten, atunci când grijile și întrebările te năpădesc. Pune-i întrebări: Cum să comunic mai eficient cu cei din jur? Care sunt aspirațiile mele și cum să le îndeplinesc? Ce este iubirea și cum o pot obține? Odată ce am obținut-o, cum să o păstrez? Banii și faima aduc fericirea? Iar lista întrebărilor poate continua la nesfârșit. Vei primi răspunsuri, vei primi consolare și îndrumare. Principalul rol al filozofiei este de a răspunde durerii din sufletul nostru, doar că majoritatea dintre noi am uitat asta și o privim ca pe o disciplină pompoasă, deloc accesibilă sau pragmatică. Percepția despre filozofie nu

a fost însă întotdeauna așa. La începuturile acestei discipline, în Roma și Grecia antică, filozofia era văzută drept terapie pentru suflet, o unealtă practică ce te ajuta să te cunoști și să trăiești împăcat cu tine însuți și cu viața ta. Filozofii de atunci, precum Epicur, Platon, Seneca, Marcus Aurelius, erau interesați de viața de zi cu zi și de dezvoltarea personală. Această atitudine a continuat până în secolul XIX, cu filozofi precum Montaigne, Schopenhauer, Nietzsche, apoi, în secolul XX, s-a produs o schimbare. Filozofia a încetat să mai fie un prieten de nădejde la care apelăm în viața de zi cu zi, și a devenit prea academică, prea desprinsă de realitate. Lucrurile interesante despre cum să trăim, cum lucrează mințile noastre, cum să comunicăm, au început să fie discutate cu precădere…

Cea mai recentă carte a lui Alain de Botton, 'Ce se întâmplă în iubire', analizează relația dintre doi îndrăgostiți exact după celebrul happy ending, după ce s-au găsit și s-au căsătorit. Cum reușesc să rămână fericiți?

foto: Luisa Ene

Poate că șmecheria nu e să începi o viață nouă, ci să înveți s-o reconsideri pe cea pe care-o aveai, cu niște ochi mai puțin blazați și rutinieri. Ce se întâmplă în iubire, Alain de Botton În copilărie eram, ca toți copiii, fascinată de basme și de acel happy ending care numai în povești poate exista. Toate basmele se încheiau cu și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți... dar CUM au reușit să facă asta? Basmele au omis să ne dea răspunsul la această întrebare, iar noi, ca adulți, suntem nefericiți pentru că nu avem parte de o poveste de dragoste ca în povești. Cea mai recentă carte a lui Alain de Botton, Ce se întâmplă în iubire, analizează relația dintre doi îndrăgostiți exact după celebrul happy ending, după ce s-au găsit și s-au căsătorit. Cum reușesc să rămână fericiți? Ce îi ține împreună, sau dimpotrivă, ce îi desparte? Cum fac față rolului de părinți? Cum își împart treburile domestice și responsabilitățile? Alain de Botton este unul dintre scriitorii contemporani favoriți, iar despre el am mai scris pe blog în repetate rânduri, aici și aici. Ce se întâmplă în iubire

este o carte reală, cu probleme reale și oameni reali, dar pe lângă faptul că vorbește sincer despre toate dificultățile care pot apărea într-un cuplu (adulter, plictiseală, lipsa timpului liber atunci când apar copiii, etc.), îți oferă și soluții. De fapt, în general, Alain de Botton își propune să disece, prin cărțile lui, societatea contemporană și problemele ei, oferind soluții culese din filozofie, psihologie, istorie sau medicină. Într-un cuvânt, cărțile sale sunt practice, dar spre deosebire de obișnuitele cărți de self help, scriitura sa îmbină non-ficțiunea cu ficțiunea și este per total mai cultivată, mai 'aleasă'. *** Credința romantică trebuie să fi existat dintotdeauna (...) dar abia în ultima vreme căutării unui suflet pereche i s-a dat voie să-și asume un statut apropiat de statutul unui scop al vieții. Un…