Urmăresc blogul lui Seth Godin de ceva vreme, iar dacă ești interesat de marketing și de zona online, blogul și cărțile sale sunt potrivite pentru tine.

La început a fost povestea. Oamenii au început să-și spună povești înaintea marketingului, înaintea cărucioarelor de cumpărături și cu mult înaintea reclamelor televizate. Noi, oamenii, am observat din vechime diverse lucruri. Am observat că soarele răsare în fiecare dimineață, așa că am inventat o poveste despre Helios și carul său de foc. (...) Poveștile ne ajută să înțelegem lumea mai ușor. Poveștile sunt singura metodă cunoscută de diseminare a ideilor. Marketerii nu au inventat poveștile, ci doar le-au perfecționat.  Toți marketerii spun povești, Seth Godin Urmăresc blogul lui Seth Godin de ceva vreme, iar dacă ești interesat de marketing și de zona online, blogul și cărțile sale sunt potrivite pentru tine. Toți marketerii spun povești este o carte care te învață cum poți spune o poveste astfel încât să captivezi publicul și să îți vinzi produsul/ideea. Toți marketerii de succes spun povești pentru că acestea sunt cerute insistent de clienți. Aceștia sunt obișnuiți să își spună povești lor înșile, precum și unii altora, așa că este firesc să cumpărăm lucruri de la cineva care ne spune o poveste. Oamenii nu pot face față adevărului. Cum sunt poveștile grozave? Conțin

o promisiune. Sunt crezute. Sunt subtile. Se derulează rapid. Apelează la simțuri. Vizează grupuri. Nu se contrazic. Corespund viziunii noastre despre lume. La fel ca în biologia evoluționistă, jocul se schimbă mereu. Paradoxul evoluționist numit 'blestemul Reginei de Cupă' spune că ceea ce a dat rezultate ieri are puține șanse să dea rezultate și astăzi. Când Alice juca șah în Țara Minunilor, Regina de Cupă schimba jocul la fiecare mutare. Același lucru se întâmplă în Țara Minunilor marketingului. Un competitor face o schimbare și, deodată, întregul peisaj competițional este diferit.  Marketingul reușește atunci când suficient de mulți oameni cu viziuni similare asupra lumii se unesc într-un fel care le permite marketerilor să ajungă la ei într-un mod eficient. (...) Oamenii se adună în grupuri cu viziuni comune asupra lumii, iar sarcina ta este…

„Arta de a trăi este mai asemănătoare cu arta luptelor decât cu cea a dansului, prin faptul că trebuie să stai bine pe picioare, fără să cazi și pregătit pentru tot ceea ce ți se ivește în cale, chiar neprevăzut.”

sursa foto: ryanholiday.net

Să spunem că ai un grup de 20 de prieteni, fiecare cu viața, cunoștințele, pasiunile și experiențele sale. Dintre toți acești prieteni, ai unul care se diferențiază net de restul, fiind (aproape) atotcunoscător, matur, echilibrat, de succes, plin de compasiune și gata să-ți fie alături oricând, mai ales la greu. Din acest grup, la care dintre prietenii tăi apelezi atunci când ai ceva pe suflet? Înlocuiește acest prieten atotcunoscător cu o carte de filozofie stoică: Marcus Aurelius, Gânduri către sine însuși. Adresează-te cărții așa cum te adresezi unui prieten, atunci când grijile și întrebările te năpădesc. Pune-i întrebări: Cum să comunic mai eficient cu cei din jur? Care sunt aspirațiile mele și cum să le îndeplinesc? Ce este iubirea și cum o pot obține? Odată ce am obținut-o, cum să o păstrez? Banii și faima aduc fericirea? Iar lista întrebărilor poate continua la nesfârșit. Vei primi răspunsuri, vei primi consolare și îndrumare. Principalul rol al filozofiei este de a răspunde durerii din sufletul nostru, doar că majoritatea dintre noi am uitat asta și o privim ca pe o disciplină pompoasă, deloc accesibilă sau pragmatică. Percepția despre filozofie nu

a fost însă întotdeauna așa. La începuturile acestei discipline, în Roma și Grecia antică, filozofia era văzută drept terapie pentru suflet, o unealtă practică ce te ajuta să te cunoști și să trăiești împăcat cu tine însuți și cu viața ta. Filozofii de atunci, precum Epicur, Platon, Seneca, Marcus Aurelius, erau interesați de viața de zi cu zi și de dezvoltarea personală. Această atitudine a continuat până în secolul XIX, cu filozofi precum Montaigne, Schopenhauer, Nietzsche, apoi, în secolul XX, s-a produs o schimbare. Filozofia a încetat să mai fie un prieten de nădejde la care apelăm în viața de zi cu zi, și a devenit prea academică, prea desprinsă de realitate. Lucrurile interesante despre cum să trăim, cum lucrează mințile noastre, cum să comunicăm, au început să fie discutate cu precădere…

foto: psychologicanarchist

Ideea unui medicament care să alunge tristețea și oboseala, să dea energie, să lărgească orizontul conștiinței, să vrăjească sau să revrăjească lumea a incitat întotdeauna dorința și imaginația umană. (...) Povestea uimitoare a experiențelor lui Freud legate de cocaină e strălucit relatată în biografia lui Ernest Jones (”Episodul cocainei”). Revenirea la viață, Oliver Sacks La jumătatea anilor 1880, în timp ce făcea tot felul de munci, era sărac, aproape necunoscut și însetat de glorie, Freud „se străduia mereu să devină celebru printr-o descoperire importantă fie în medicina clinică, fie în cea patologică”. Una dintre sarcinile care îl atrăgeau cel mai mult era de a dărui lumii un medicament miraculos. Acest „interes secundar” care a ajuns să-l fascineze a apărut din ideea că depresia, oboseala și nevrozele erau provocate de un dezechilibru la nivelul creierului- o „neurastenie” care putea fi vindecată prin administrarea cocainei. De fapt, cocaina nici nu putea fi socotită un medicament- ea doar refăcea echilibrul normal.  Astfel, Freud scria despre „exaltarea și euforia de lungă durată, care nu se deosebește cu nimic de

euforia normală a unui individ sănătos. (...) Cu alte cuvinte, ești pur și simplu normal și nu-ți vine să crezi că te afli sub efectul vreunui medicament.” Printre efectele benefice era faptul că îți reda senzația de vigoare masculină; într-o scrisoare adresată logodnicei sale, Freud scria: „Vai și amar de tine, Prințeso, când voi ajunge pe culmi. (...) vei vedea atunci cine este mai puternic dintre noi, o fetiță delicată care nu se hrănește destul, sau un bărbat masiv și sălbatic, care are cocaină în organism. În timpul ultimei mele depresii grave am luat din nou coca, și o doză mică mi-a dat o stare minunată de exaltare. Chiar acum, strâng material pentru a închina un imn de slavă acestei substanțe magice.” Acest „imn de slavă” a trezit un interes enorm și era compus într-un stil care n-avea să mai revină în scrierile lui: „cu o…

Cea mai recentă carte a lui Alain de Botton, 'Ce se întâmplă în iubire', analizează relația dintre doi îndrăgostiți exact după celebrul happy ending, după ce s-au găsit și s-au căsătorit. Cum reușesc să rămână fericiți?

foto: Luisa Ene

Poate că șmecheria nu e să începi o viață nouă, ci să înveți s-o reconsideri pe cea pe care-o aveai, cu niște ochi mai puțin blazați și rutinieri. Ce se întâmplă în iubire, Alain de Botton În copilărie eram, ca toți copiii, fascinată de basme și de acel happy ending care numai în povești poate exista. Toate basmele se încheiau cu și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți... dar CUM au reușit să facă asta? Basmele au omis să ne dea răspunsul la această întrebare, iar noi, ca adulți, suntem nefericiți pentru că nu avem parte de o poveste de dragoste ca în povești. Cea mai recentă carte a lui Alain de Botton, Ce se întâmplă în iubire, analizează relația dintre doi îndrăgostiți exact după celebrul happy ending, după ce s-au găsit și s-au căsătorit. Cum reușesc să rămână fericiți? Ce îi ține împreună, sau dimpotrivă, ce îi desparte? Cum fac față rolului de părinți? Cum își împart treburile domestice și responsabilitățile? Alain de Botton este unul dintre scriitorii contemporani favoriți, iar despre el am mai scris pe blog în repetate rânduri, aici și aici. Ce se întâmplă în iubire

este o carte reală, cu probleme reale și oameni reali, dar pe lângă faptul că vorbește sincer despre toate dificultățile care pot apărea într-un cuplu (adulter, plictiseală, lipsa timpului liber atunci când apar copiii, etc.), îți oferă și soluții. De fapt, în general, Alain de Botton își propune să disece, prin cărțile lui, societatea contemporană și problemele ei, oferind soluții culese din filozofie, psihologie, istorie sau medicină. Într-un cuvânt, cărțile sale sunt practice, dar spre deosebire de obișnuitele cărți de self help, scriitura sa îmbină non-ficțiunea cu ficțiunea și este per total mai cultivată, mai 'aleasă'. *** Credința romantică trebuie să fi existat dintotdeauna (...) dar abia în ultima vreme căutării unui suflet pereche i s-a dat voie să-și asume un statut apropiat de statutul unui scop al vieții. Un…

foto: Luisa Ene

Mesajul meu nu este: În viață luați-vă la trântă cu greutățile! Sincer, dacă reușiți să vă descurcați și altfel, cu atât mai bine. După cum oricine-și poate da seama, munca grea nu e deloc plăcută, iar unii oameni chiar nu-i pot face față și nu reușesc vreodată să se obișnuiască. Însă dacă cumva, chiar acum, vă aflați într-o situație dificilă și suferiți, aș vrea să vă spun asta: pentru moment vă e greu, dar s-ar putea ca în viitor truda voastră să dea roade.   Haruki Murakami, Meseria de romancier foto: Luisa Ene Am citit Meseria de romancier, Haruki Murakami ca pe o carte de filozofie stoică. Deși titlul cărții te face să crezi că este vorba despre scris și că poate fi utilă doar unui scriitor aspirant, m-aș avânta să spun că este o carte utilă oricărui om, cu orice tip de îndeletnicire. Cartea asta te încurajează să perseverezi, să muncești mult și să faci ceea ce îți place. Prima creație a unui scriitor este propria persoană. Am citit asta undeva pe Facebook, nu mai știu cine a spus-o, însă pe tot parcursul lecturii acestei cărți

m-am gândit cât de adevărat este. Haruki Murakami ne încurajează să facem exact asta: să ne creem pe noi înșine. *** Oricât adevăr ar purta unele sloganuri și oricât de frumoase ar fi mesajele transmise, dacă nu se sprijină pe forța morală a sufletului, până la urmă nu sunt decât vorbe în vânt. Asta am învățat eu atunci, pe pielea mea, și asta cred în continuare. Cuvintele au puterea lor. Dar ea trebuie să fie, cel puțin, una orientată spre bine. Cuvintele n-au voie să pornească singure la drum, așa, de capul lor. De aceea am continuat să mă afund în lumea mea izolată. O lume cu cărți, muzică și filme.    *** Oricât de ocupat am fost și oricât de grea mi-a fost viața, cărțile și muzica au fost întotdeauna pentru mine o bucurie imensă. O bucurie…