Govora este o alternativă bună la orașe precum Sibiu sau Sighișoara: este liniștit, cochet, cu căsuțe colorate și foarte mult verde. De asemenea, aici am văzut un imobil proiectat de prima femeie arhitect din România. Povestesc mai multe în articol.

Dacă îți plac orașele mici și cochete, precum Sibiu sau Sighișoara, sau arhitectura pe stilul celei din centrele vechi din Timișoara, Cluj sau Brașov, atunci trebuie să vizitezi Govora. Este mic și colorat, te duce cu gândul la străduțele Sighișoarei, însă mult mai liniștit și deloc aglomerat. În plus, Govora este staţiune balneoclimaterică și poți merge la diverse tratamente Balneo & Wellness Spa. Este una dintre cele mai bogate staţiuni balneare în ape iodurate şi bromurate din Europa. Profilul stațiunii este respirator și reumatismal. Orașul Govora este situat aproape de Vâlcea, în zona

Subcarpaților, și este străjuit de dealuri. În ultimii doi ani am vizitat de nenumărate ori Govora, dar și alte stațiuni de pe lângă Vâlcea: Călimănești - Căciulata & Olănești. Despre acestea voi scrie în articole viitoare, este o zonă tare frumoasă și lumea nu se îmbulzește pentru că încă nu a ajuns să fie „la modă”. Ce poți vedea…

Am petrecut o zi pe o insulă pustie din Ucraina, fără net, dar cu o carte la mine. Despre ce insulă este vorba, ce căutam acolo și mai ales, ce carte am luat cu mine, povestesc aici.

Luisa Ene

Dintre toate locurile interesante prin care mă poartă job-ul, locul unde am filmat un videoclip acum câteva săptămâni a fost cel mai cel: am petrecut o zi pe o insulă pustie. Insula se numește Kibinskaya Kosa și face parte dintr-o rezervație naturală a Ucrainei. Este de fapt o peninsulă, o limbă de pământ care cu cât se îndepărtează mai mult de țărm, cu atât se îngustează, astfel încât, când ajunge în largul Mării Negre, are doar câțiva metri lățime. Știți caricaturile și emoticoanele care desemnează o insulă și arată un om cocoțat pe o mogâldeață de pământ, înconjurat de apă? Așa m-am simțit eu: este un sentiment incredibil să stai în mijlocul mării, pe o bucățică de pământ, iar dacă te muți câțiva pași la dreapta sau la stânga ajungi în apă. Pauzele de la filmare au fost pentru mine pauze de lectură și una peste alta, cartea pe care o citeam, Lumea Sofiei, apare și în clip, la început și la sfârșit. O zi pe o insulă pustie Nu petreci o zi pe o insulă pustie fără internet și fără civilizație, fără să te

gândești la anumite lucruri, cum ar fi: Citatul acesta din Byron, care mi-a răsunat în cap pe tot parcursul zilei: There is a pleasure in the pathless woods, There is a rapture on the lonely shore, There is society, where none intrudes, By the deep Sea, and music in its roar: I love not Man the less, but Nature more. există viață și fără net: pe asta o știam, în teorie, dar acum am văzut concret că nu se întâmplă nimic dacă nu-mi verific mailul și rețelele de socializare o zi. Ba chiar mă simt mai relaxată fără să fiu conectată non-stop. Asta m-a inspirat să fac cure de „internet” și să am zile în care închid telefonul și laptopul și mă bucur de ceea ce văd în jur. o insulă pustie chiar e locul perfect…

Ce au în comun Angela Merkel, Traian Băsescu și Vladimir Putin? Își țin vinurile la învechit în cramele Cricova. Cricova este un orășel subteran cu 120 de kilometri de tuneluri și 30 de milioane de litri de vin. Am vizitat recent cramele și le-am trecut pe lista „de vizitat” musai în Chișinău.

sala de degustare „la fundul mării”

Ce au în comun Angela Merkel, Traian Băsescu și Vladimir Putin? Își țin vinurile în cramele Cricova, de lângă Chișinău. Cricova este practic un orășel subteran cu 120 de kilometri de tuneluri și 30 de milioane de litri de vin, unele vechi de aproape 100 de ani. Am văzut și o sticlă de vin din anul 1902, care astăzi costă 150.000 de euro.  Recent am petrecut 5 zile la Chișinău, cu colegii mei de la Famous Production. Am filmat două clipuri pentru Randi, iar după cele 17 ore petrecute pe set în prima zi de filmare, ne-am permis și noi o zi de relaxare. Așa

că ne-am dus să vizităm cramele Cricova, despre care am tot auzit dar nu apucasem să le vedem. Ne-am plimbat prin tunelurile din subteran, cu un trenuleț drăguț, pe străzi denumite strada Șampaniei, sau strada Bordeaux. 1952. La 11 kilometri de Chişinău se  deschide cel mai mare complex subteran, cunoscut în întreaga lume pentru labirinturile sale imense şi pentru vinurile excelente. Cricova a fost declarat obiectiv al patrimoniului cultural și a intrat în Cartea Recordurillor pentru că adăposteşte 30 de milioane de litri de vin.  Aici se produce vin după o reţetă veche de peste 500…

M-am oprit asupra acestei frânturi din istoria Maltei pentru că acești cavaleri au reușit să transforme o insulă din mijlocul Mediteranei într-una dintre cele mai înfloritoare societăți din Europa. Povestea lor m-a inspirat - istoria lor este o lecție de viață pentru mine.

Vechea capitala a Maltei - Mdina

O insulă bătută de vânt în mijlocul Mediteranei. O armată de 40.000 de oameni pornesc la luptă împotriva a 7.000. Ai spune că știi deja deznodământul acestei povești. Totuși, în cazul Maltei, imposibilul devine posibil. 700 de cavaleri și 6000 de soldați izolați pe o insulă țin piept unei armate de otomani furioși. Cavalerii Ordinului Saint John ies învingători și transformă o mică insulă într-una din cele mai înfloritoare societăți ale Europei. Malta își datorează prezentul dârzeniei acestor oameni. Cine au fost acești cavaleri, ce idealuri aveau și cum au reușit

să transforme Malta într-o insulă râvnită de marile puteri ale Europei. Dar mai ales, cum m-a inspirat povestea lor și m-a făcut să cred că pot reuși chiar și acolo unde șansele nu sunt de partea mea. Acum 500 de ani, 40.000 de otomani porneau la luptă împotriva a 700 de cavaleri și 6000 de soldați. Voiau să îi izgonească pe cavalerii ordinului Saint John din Malta și să pună stăpânire pe insulă. (more…)

Cartea este o colecție de eseuri amuzante, ironice iar pe alocuri amare, despre viața de acolo, oamenii din State și mai tot ce înseamnă America. Indiferent dacă ați văzut țara asta sau nu, dacă vă tentează să o vizitați sau nu, vă asigur că veți surâde sau veți râde de-a binelea. Omul chiar are talent la scris și știe să facă din orice o poveste bună.

foto: Luisa Ene

Vă spun ceva, dar trebuie să-mi promiteți că nu mai povestiți la nimeni. Nu mult după ce ne-am mutat aici, ne-am invitat vecinii de alături la cină și ei - jur că este adevărat - au venit cu mașina. Am rămas cu gura căscată (țin minte că i-am întrebat dacă la supermarket se duc cu avionul, ceea ce nu a provocat decât priviri goale și ștergerea mentală a numelui meu de pe orice viitoare listă de invitați), dar, de atunci încoace, am înțeles că nu era nimic neobișnuit în faptul că se suiseră în mașină pentru a parcurge cei sub treizeci de metri până la noi. În America zilelor noastre, nimeni nu se mai duce nicăieri pe jos. Însemnări dintr-o țară mare, de Bill Bryson  Nu aș fi avut nevoie de nici o descriere a cărții sau a autorului, pentru că imediat ce am aflat că este vorba de America am și înhățat-o de pe raft. Dar faptul că am mai citit o carte genială scrisă de Bill Bryson a fost un plus. Am iubit America de la distanță de când

eram mică, iar în facultate mi-am văzut visul cu ochii: am stat trei luni în SUA, în Atlantic City. A fost una dintre cele mai frumoase și totodată dificile experiențe din viața mea de până acum. Recent am revizitat America, ispravă despre care am povestit aici și aici. De două lucruri mi-am dat seama odată cu această vizită: iubirea mea pentru America nu s-a stins; raiul cărților este în America. Chiar m-aș bucura să îmi spuneți în comentarii dacă v-ar plăcea să citiți pe acest blog despre experiența Work & Travel în America: ce înseamnă, cât de greu este să ajungi, cum îți găsești job, cât se câștigă, cum e viața acolo și câte și mai câte. Dacă vă interesează, dați un semn și mă apuc de scris. :D  Mă întorc la subiectul de astăzi: Însemnări dintr-o țară mare, de…

Pasiunea mea pentru Tolstoi merge până la infinit & înapoi și am încercat să aflu cât mai multe lucruri despre OMUL Tolstoi, nu doar despre el în ipostaza de SCRIITOR.

foto: Luisa Ene

Am dat peste o carte cu bârfe despre marii scriitori. Cartea Intelectualii, Paul Johnson, ne arată ce reprezintă marile personalități dincolo de imaginea onorabilă pe care o oferă lumii. Autorul, jurnalist de notorietate din lumea anglo-saxonă, analizează viețile unor mari oameni, precum Rousseau, Shelley, Marx, Ibsen, Tolstoi, Hemingway, Russel sau Sartre. Mă opresc asupra lui Tolstoi și enumăr câteva observații și lucruri interesante pe care le-am aflat din această carte. Ce trăsături de caracter ies la iveală citind jurnalul lui Tolstoi? Ce credeau prietenii și familia despre el? Anul trecut am citit jurnalul său, despre care am scris aici și aici, iar acum am găsit o carte genială, despre mari scriitori și gânditori care au influențat lumea. Printre ei și feblețea mea, marele Tolstoi. Cartea Intelectualii, Paul Johnson, ne arată ce reprezintă marile personalități dincolo de imaginea onorabilă pe care o oferă lumii. Autorul, jurnalist de notorietate din lumea anglo-saxonă, analizează viețile unor mari oameni, precum Rousseau, Shelley, Marx, Ibsen, Tolstoi, Hemingway, Russel sau Sartre. Mă opresc asupra lui Tolstoi și enumăr câteva observații și lucruri interesante pe care le-am aflat din această

carte. -*- Tolstoi suferea de grandomanie Jurnalele sale indică faptul că, pe vremea când era un tânăr de douăzeci și cinci de ani, era deja conștient de puterea sa specială și de un destin moral imperativ. Am citit astăzi o lucrare despre caracterizarea literară a geniului și asta a trezit în mine convingerea că sunt un om remarcabil în privința capacității și a dorinței de a munci. Nu am întâlnit încă nici măcar un singur om care să fie la fel de bun ca mine din punct de vedere moral. Îi era milă de personajele sale  De fiecare dată când citesc despre un personaj cu destin tragic, mă gândesc ce a fost în sufletul autorului când a scris. Pentru că, atunci când gândești destinul unui personaj, ești ca un mic Dumnezeu. Te joci cu vieți. Te atașezi de personaje,…