„Fata tăcută” - o carte de citit în liniște și cu băgare de seamă. Paginile sale sunt pline de referinţe și revelații despre teologie, muzică, filosofie, cultura pop, ştiinţă și viață, în general.

Tot ce mi-am dorit anul acesta de la sărbătorile de Paște a fost să am parte de liniște și de timp berechet pentru lectură. Zis și făcut, iar Fata tăcută este cartea perfectă pentru starea de liniște după care tânjeam. Paginile sale sunt pline de referinţe și revelații despre teologie, muzică, filosofie, cultura pop, ştiinţă și viață, în general. O recomand,

este în primul rând o sursă foarte bună de informații și curiozități. Este pentru prima oară când citesc ceva de acest autor, și cu siguranță voi căuta să mai citesc și altceva de la el. Peter Høeg este din Copenhaga și…

Câteva fragmente despre relațiile de dragoste ale unor artiste precum Frida Kahlo, Virginia Woolf & Anais Nin. Cu detalii picante și tot tacâmul.

Știai că Virginia Woolf a scris pentru Vogue? Ba mai mult, că a avut o aventură cu redactoarea - șefă de atunci, Vita Sackville - West? Sau că Frida Kahlo și partenerul său, Diego Rivera erau considerați „frumoasa și bestia”? Am aflat poveștile de dragoste a unor cupluri creative, din cartea Cealaltă jumătate -

creativitate și relații intime și am extras cele mai interesante fragmente despre câteva personaje creative celebre. Virginia Woolf & Vita Sackville - West Până la sfârșitul anului 1925, Virginia își declarase dragostea, iar cele două au început o prietenie de suflet, despre care Vita credea că…

M-am îndrăgostit de poezia asta ascultând piesa Paulei Seling, 'Ploaie în luna lui Marte'. Nichita Stănescu este poetul meu preferat, iar exemplarul meu din 'Ordinea cuvintelor' este citit și răsfoit de sute de ori.

Ploaie în luna lui Marte, Nichita Stănescu Ploua infernal, şi noi ne iubeam prin mansarde. Prin cerul ferestrei, oval, norii curgeau în luna lui Marte. Pereţii odaii erau neliniştiţi, sub desene în cretă. Sufletele noastre dansau nevăzute-ntr-o lume concretă. O să te plouă pe aripi, spuneai, plouă cu globuri pe glob şi prin vreme. Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei, mie-mi plouă zborul, cu pene. Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi lăsasem în lume odaia. Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi, cine-s mai frumoşi:

oamenii?... ploaia?... Ploua infernal, ploaie de tot nebunească, şi noi ne iubeam prin mansarde. N-aş mai fi vrut să se sfârşească niciodată-acea lună-a lui Marte. M-am îndrăgostit de poezia asta ascultând piesa Paulei Seling, Ploaie în luna lui Marte. Nichita Stănescu este poetul meu preferat, iar exemplarul meu din Ordinea cuvintelor este citit și răsfoit de sute de ori. https://youtu.be/VcbU2cj3Acg

New York Times îl descria ca fiind "cea mai semnificativă voce literară a Americii Latine din generația sa". Cu așa referințe, nu știu cum de nu l-am citit până acum.

De Roberto Bolano numai de bine. A câștigat nenumărate premii literare, iar New York Times îl descria ca fiind "cea mai semnificativă voce literară a Americii Latine din generația sa". Cu așa referințe, nu știu cum de nu l-am citit până acum. Dar aplic și eu celebra zicală cu mai bine mai târziu decât niciodată. Deocamdată am început să citesc Detectivii

sălbatici și nu o las din mână. Un scurt fragment mai jos, dar urmează un articol detaliat despre carte. - Are niște prieteni, ce să-ți povestesc, o să-i cunoști, a zis. În parte, nu mă deranjează. Trebuie să cunoști oameni din…

Cartea este o colecție de eseuri amuzante, ironice iar pe alocuri amare, despre viața de acolo, oamenii din State și mai tot ce înseamnă America. Indiferent dacă ați văzut țara asta sau nu, dacă vă tentează să o vizitați sau nu, vă asigur că veți surâde sau veți râde de-a binelea. Omul chiar are talent la scris și știe să facă din orice o poveste bună.

foto: Luisa Ene

Vă spun ceva, dar trebuie să-mi promiteți că nu mai povestiți la nimeni. Nu mult după ce ne-am mutat aici, ne-am invitat vecinii de alături la cină și ei - jur că este adevărat - au venit cu mașina. Am rămas cu gura căscată (țin minte că i-am întrebat dacă la supermarket se duc cu avionul, ceea ce nu a provocat decât priviri goale și ștergerea mentală a numelui meu de pe orice viitoare listă de invitați), dar, de atunci încoace, am înțeles că nu era nimic neobișnuit în faptul că se suiseră în mașină pentru a parcurge cei sub treizeci de metri până la noi. În America zilelor noastre, nimeni nu se mai duce nicăieri pe jos. Însemnări dintr-o țară mare, de Bill Bryson  Nu aș fi avut nevoie de nici o descriere a cărții sau a autorului, pentru că imediat ce am aflat că este vorba de America am și înhățat-o de pe raft. Dar faptul că am mai citit o carte genială scrisă de Bill Bryson a fost un plus. Am iubit America de la distanță de când

eram mică, iar în facultate mi-am văzut visul cu ochii: am stat trei luni în SUA, în Atlantic City. A fost una dintre cele mai frumoase și totodată dificile experiențe din viața mea de până acum. Recent am revizitat America, ispravă despre care am povestit aici și aici. De două lucruri mi-am dat seama odată cu această vizită: iubirea mea pentru America nu s-a stins; raiul cărților este în America. Chiar m-aș bucura să îmi spuneți în comentarii dacă v-ar plăcea să citiți pe acest blog despre experiența Work & Travel în America: ce înseamnă, cât de greu este să ajungi, cum îți găsești job, cât se câștigă, cum e viața acolo și câte și mai câte. Dacă vă interesează, dați un semn și mă apuc de scris. :D  Mă întorc la subiectul de astăzi: Însemnări dintr-o țară mare, de…