New York Times îl descria ca fiind "cea mai semnificativă voce literară a Americii Latine din generația sa". Cu așa referințe, nu știu cum de nu l-am citit până acum.

De Roberto Bolano numai de bine. A câștigat nenumărate premii literare, iar New York Times îl descria ca fiind "cea mai semnificativă voce literară a Americii Latine din generația sa". Cu așa referințe, nu știu cum de nu l-am citit până acum. Dar aplic și eu celebra zicală cu mai bine mai târziu decât niciodată. Deocamdată am început să citesc Detectivii

sălbatici și nu o las din mână. Un scurt fragment mai jos, dar urmează un articol detaliat despre carte. - Are niște prieteni, ce să-ți povestesc, o să-i cunoști, a zis. În parte, nu mă deranjează. Trebuie să cunoști oameni din…

Cartea este o colecție de eseuri amuzante, ironice iar pe alocuri amare, despre viața de acolo, oamenii din State și mai tot ce înseamnă America. Indiferent dacă ați văzut țara asta sau nu, dacă vă tentează să o vizitați sau nu, vă asigur că veți surâde sau veți râde de-a binelea. Omul chiar are talent la scris și știe să facă din orice o poveste bună.

foto: Luisa Ene

Vă spun ceva, dar trebuie să-mi promiteți că nu mai povestiți la nimeni. Nu mult după ce ne-am mutat aici, ne-am invitat vecinii de alături la cină și ei - jur că este adevărat - au venit cu mașina. Am rămas cu gura căscată (țin minte că i-am întrebat dacă la supermarket se duc cu avionul, ceea ce nu a provocat decât priviri goale și ștergerea mentală a numelui meu de pe orice viitoare listă de invitați), dar, de atunci încoace, am înțeles că nu era nimic neobișnuit în faptul că se suiseră în mașină pentru a parcurge cei sub treizeci de metri până la noi. În America zilelor noastre, nimeni nu se mai duce nicăieri pe jos. Însemnări dintr-o țară mare, de Bill Bryson  Nu aș fi avut nevoie de nici o descriere a cărții sau a autorului, pentru că imediat ce am aflat că este vorba de America am și înhățat-o de pe raft. Dar faptul că am mai citit o carte genială scrisă de Bill Bryson a fost un plus. Am iubit America de la distanță de când

eram mică, iar în facultate mi-am văzut visul cu ochii: am stat trei luni în SUA, în Atlantic City. A fost una dintre cele mai frumoase și totodată dificile experiențe din viața mea de până acum. Recent am revizitat America, ispravă despre care am povestit aici și aici. De două lucruri mi-am dat seama odată cu această vizită: iubirea mea pentru America nu s-a stins; raiul cărților este în America. Chiar m-aș bucura să îmi spuneți în comentarii dacă v-ar plăcea să citiți pe acest blog despre experiența Work & Travel în America: ce înseamnă, cât de greu este să ajungi, cum îți găsești job, cât se câștigă, cum e viața acolo și câte și mai câte. Dacă vă interesează, dați un semn și mă apuc de scris. :D  Mă întorc la subiectul de astăzi: Însemnări dintr-o țară mare, de…

Pasiunea mea pentru Tolstoi merge până la infinit & înapoi și am încercat să aflu cât mai multe lucruri despre OMUL Tolstoi, nu doar despre el în ipostaza de SCRIITOR.

foto: Luisa Ene

Am dat peste o carte cu bârfe despre marii scriitori. Cartea Intelectualii, Paul Johnson, ne arată ce reprezintă marile personalități dincolo de imaginea onorabilă pe care o oferă lumii. Autorul, jurnalist de notorietate din lumea anglo-saxonă, analizează viețile unor mari oameni, precum Rousseau, Shelley, Marx, Ibsen, Tolstoi, Hemingway, Russel sau Sartre. Mă opresc asupra lui Tolstoi și enumăr câteva observații și lucruri interesante pe care le-am aflat din această carte. Ce trăsături de caracter ies la iveală citind jurnalul lui Tolstoi? Ce credeau prietenii și familia despre el? Anul trecut am citit jurnalul său, despre care am scris aici și aici, iar acum am găsit o carte genială, despre mari scriitori și gânditori care au influențat lumea. Printre ei și feblețea mea, marele Tolstoi. Cartea Intelectualii, Paul Johnson, ne arată ce reprezintă marile personalități dincolo de imaginea onorabilă pe care o oferă lumii. Autorul, jurnalist de notorietate din lumea anglo-saxonă, analizează viețile unor mari oameni, precum Rousseau, Shelley, Marx, Ibsen, Tolstoi, Hemingway, Russel sau Sartre. Mă opresc asupra lui Tolstoi și enumăr câteva observații și lucruri interesante pe care le-am aflat din această

carte. -*- Tolstoi suferea de grandomanie Jurnalele sale indică faptul că, pe vremea când era un tânăr de douăzeci și cinci de ani, era deja conștient de puterea sa specială și de un destin moral imperativ. Am citit astăzi o lucrare despre caracterizarea literară a geniului și asta a trezit în mine convingerea că sunt un om remarcabil în privința capacității și a dorinței de a munci. Nu am întâlnit încă nici măcar un singur om care să fie la fel de bun ca mine din punct de vedere moral. Îi era milă de personajele sale  De fiecare dată când citesc despre un personaj cu destin tragic, mă gândesc ce a fost în sufletul autorului când a scris. Pentru că, atunci când gândești destinul unui personaj, ești ca un mic Dumnezeu. Te joci cu vieți. Te atașezi de personaje,…