Cartea este o colecție de eseuri amuzante, ironice iar pe alocuri amare, despre viața de acolo, oamenii din State și mai tot ce înseamnă America. Indiferent dacă ați văzut țara asta sau nu, dacă vă tentează să o vizitați sau nu, vă asigur că veți surâde sau veți râde de-a binelea. Omul chiar are talent la scris și știe să facă din orice o poveste bună.

foto: Luisa Ene

Vă spun ceva, dar trebuie să-mi promiteți că nu mai povestiți la nimeni. Nu mult după ce ne-am mutat aici, ne-am invitat vecinii de alături la cină și ei - jur că este adevărat - au venit cu mașina. Am rămas cu gura căscată (țin minte că i-am întrebat dacă la supermarket se duc cu avionul, ceea ce nu a provocat decât priviri goale și ștergerea mentală a numelui meu de pe orice viitoare listă de invitați), dar, de atunci încoace, am înțeles că nu era nimic neobișnuit în faptul că se suiseră în mașină pentru a parcurge cei sub treizeci de metri până la noi. În America zilelor noastre, nimeni nu se mai duce nicăieri pe jos. Însemnări dintr-o țară mare, de Bill Bryson  Nu aș fi avut nevoie de nici o descriere a cărții sau a autorului, pentru că imediat ce am aflat că este vorba de America am și înhățat-o de pe raft. Dar faptul că am mai citit o carte genială scrisă de Bill Bryson a fost un plus. Am iubit America de la distanță de când

eram mică, iar în facultate mi-am văzut visul cu ochii: am stat trei luni în SUA, în Atlantic City. A fost una dintre cele mai frumoase și totodată dificile experiențe din viața mea de până acum. Recent am revizitat America, ispravă despre care am povestit aici și aici. De două lucruri mi-am dat seama odată cu această vizită: iubirea mea pentru America nu s-a stins; raiul cărților este în America. Chiar m-aș bucura să îmi spuneți în comentarii dacă v-ar plăcea să citiți pe acest blog despre experiența Work & Travel în America: ce înseamnă, cât de greu este să ajungi, cum îți găsești job, cât se câștigă, cum e viața acolo și câte și mai câte. Dacă vă interesează, dați un semn și mă apuc de scris. :D  Mă întorc la subiectul de astăzi: Însemnări dintr-o țară mare, de…

Pasiunea mea pentru Tolstoi merge până la infinit & înapoi și am încercat să aflu cât mai multe lucruri despre OMUL Tolstoi, nu doar despre el în ipostaza de SCRIITOR.

foto: Luisa Ene

Am dat peste o carte cu bârfe despre marii scriitori. Cartea Intelectualii, Paul Johnson, ne arată ce reprezintă marile personalități dincolo de imaginea onorabilă pe care o oferă lumii. Autorul, jurnalist de notorietate din lumea anglo-saxonă, analizează viețile unor mari oameni, precum Rousseau, Shelley, Marx, Ibsen, Tolstoi, Hemingway, Russel sau Sartre. Mă opresc asupra lui Tolstoi și enumăr câteva observații și lucruri interesante pe care le-am aflat din această carte. Ce trăsături de caracter ies la iveală citind jurnalul lui Tolstoi? Ce credeau prietenii și familia despre el? Anul trecut am citit jurnalul său, despre care am scris aici și aici, iar acum am găsit o carte genială, despre mari scriitori și gânditori care au influențat lumea. Printre ei și feblețea mea, marele Tolstoi. Cartea Intelectualii, Paul Johnson, ne arată ce reprezintă marile personalități dincolo de imaginea onorabilă pe care o oferă lumii. Autorul, jurnalist de notorietate din lumea anglo-saxonă, analizează viețile unor mari oameni, precum Rousseau, Shelley, Marx, Ibsen, Tolstoi, Hemingway, Russel sau Sartre. Mă opresc asupra lui Tolstoi și enumăr câteva observații și lucruri interesante pe care le-am aflat din această

carte. -*- Tolstoi suferea de grandomanie Jurnalele sale indică faptul că, pe vremea când era un tânăr de douăzeci și cinci de ani, era deja conștient de puterea sa specială și de un destin moral imperativ. Am citit astăzi o lucrare despre caracterizarea literară a geniului și asta a trezit în mine convingerea că sunt un om remarcabil în privința capacității și a dorinței de a munci. Nu am întâlnit încă nici măcar un singur om care să fie la fel de bun ca mine din punct de vedere moral. Îi era milă de personajele sale  De fiecare dată când citesc despre un personaj cu destin tragic, mă gândesc ce a fost în sufletul autorului când a scris. Pentru că, atunci când gândești destinul unui personaj, ești ca un mic Dumnezeu. Te joci cu vieți. Te atașezi de personaje,…

Giorgio Vasari despre Leonardo Da Vinci, în „Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților”.

foto: Luisa Ene

Giorgio Vasari, prieten cu importante figuri ale Renașterii, precum Michelangelo sau Da Vinci, a scris pe la 1500 o carte voluminoasă despre viețile celor mai interesanți și importanți oameni pe care i-a cunoscut. Sunt foarte fascinată de biografii, jurnale, memorii ale artiștilor, scriitorilor sau oamenilor care au schimbat cursul istoriei, iar cartea lui Vasari, Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților, este una dintre cele mai bune de acest gen. Cu adevărat minunat și ceresc a fost Lionardo, feciorul lui ser Piero da Vinci, iar dacă n-ar fi avut atâtea îndeletniciri și n-ar fi fost atât de nestatornic, ar fi ajuns departe în ceea ce privește cunoștințele științifice și literare. (...) Cu toate că s-a îndeletnicit cu lucruri atât de felurite, n-a dat

niciodată uitării desenul și sculptura în relief, cu care fantezia sa se împăca mai bine decât cu orice altceva. Era atât de plăcut la vorbă încât atrăgea spre el  sufletele oamenilor. (...) Natura fusese atât de binevoitoare cu el, încât oriunde își îndrepta gândul ori simțirea și în orice făcea se arăta atât de divin încât nimeni nu l-a întrecut vreodată în ce privește desăvârșita spontaneitate, vioiciune, frumusețe, gingășie și grație. *Giorgio Vasari despre Leonardo Da Vinci, în Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților.

George Orwell despre suferința cauzată de lipsurile materiale. Un fragment care m-a emoționat teribil.

foto: Luisa Ene

Acesta este motivul pentru care, în țări în care ierarhia de clasă există, cei din clasa superioară ies mereu în față în timpuri grele, în ciuda faptului că nu sunt mai dotați decât alții.  George Orwell, Jurnale George Orwell, spre deosebire de alți scriitori care au ținut un jurnal, precum Murakami, Virginia Woolf sau Mihail Sebastian, vorbește foarte puțin despre scris și literatură. El se apleacă în schimb, cu mare atenție, asupra clasei de jos, alături de care a trăit o vreme. Astfel, el a văzut și a înțeles condițiile mizere în care trăiau unii oameni, diferențele dintre clasele sociale, dar mai ales suferința cauzată de lipsurile materiale. În timp ce străbăteam încet periferia orașului, treceam pe lângă rând după rând de căsuțe cenușii de mahala, ce duceau, în unghi drept, către dig. În spatele uneia dintre aceste case, o femeie tânără era îngenunchiată pe pietre și vârâse un băț în țeava de scurgere din plumb care venea de la chiuveta dinăuntru și care, presupun, era înfundată. Am avut timp să o observ cu atenție- i-am văzut șorțul ca un sac,  saboții butucănoși, brațele înroșite de frig. În timp ce trenul

trecea, a ridicat ochii și am fost atât de aproape de ea că aproape i-am surprins privirea. Avea chipul palid și rotund, chipul obișnuit al fetei de la periferie care are douăzeci și cinci, dar pare de patruzeci, din cauza sarcinilor pierdute și a vieții chinuite; și, în secunda cât am zărit-o, avea cea mai deznădăjduită și mai fără de speranță expresie pe care am văzut-o vreodată. M-a izbit atunci gândul că ne înșelăm când spunem că 'Pentru ei nu e cum ar fi pentru noi, și că oamenii crescuți în mahala nu-și pot imagina altceva decât mahalaua'. Pentru că ceea ce am văzut pe chipul ei nu era suferința unui animal care nu înțelege nimic. Știa foarte bine ce i se întâmplă- înțelegea, la fel de bine ca…

Cine citeste scrisorile lui Van Gogh nu mai are nevoie de cărți ieftine de self-help sau de speakeri motivaționali.

sursă: huffpost.com

C.M. m-a întrebat dacă o femeie sau o fată care ar fi frumoasă nu mi-ar plăcea; i-am răspuns că aș prefera să am a face cu una care ar fi urâtă, sau bătrână sau săracă, sau care ar fi nenorocită, într-un fel sau altul, dar care din experiența vieții, din necazurile ei, și-ar fi însușit înțelegerea și un suflet. Van

Gogh, Scrisori Scrisorile lui Van Gogh către fratele său, Theo, din peroada 1872- 1890, cuprind nenumărate detalii despre viața sa, despre artiștii pe care îi aprecia, despre artă și literatură, dar mai ales, nenumărate gânduri despre viață, bunătate, inteligență, talent, ambiție,…