Câteva idei faine din interviuri cu cei mai renumiți scriitori ai lumii

Când am început să mă ocup de astfel de interviuri, la care veneam prea pregătit, cu douăzeci de întrebări, de multe ori notate pe ceva, mi s-a părut că măcar așa puteam porni din poziția cea mai respectuoasă. Dar mi-am dat seama destul de repede că întrebările pregătite dinainte atrag răspunsuri pregătite dinainte. Treptat, lista mea de întrebări s-a tot scurtat, până am ajuns să vin la interviuri cu cărțile citite, dar fără o singură întrebare la îndemână. Astfel, eram obligat să ascult răspunsurile oamenilor și puteam avea o conversație adevărată, cu tot caracterul imprevizibil și proaspăt al unei discuții plăcute. 

John Freeman, Cum să citești un romancier, editura Vellant

foto: Luisa Ene
foto: Luisa Ene

John iubește literatura, John adoră să citească, John iubește scriitorii și adoră să stea de vorbă cu ei. Să afle ce-i face cine sunt , ce-i mișcă și tulbură, cum văd lumea și de ce. Vrea să afle cum e lumea lor și cum se mișcă ei în ea, ca apoi să se raporteze la lumea din jur. Și John e delicat și subtil când pune întrebări, în același timp în care știe să fie curios fără să fie indecent. Asta se resimte la fiecare pagină și în fiecare rând în cartea pe care o țineți în mână.

Anca Fronescu, despre John Freeman, în Cum să citești un romancier

Cum să citești un romancier este o carte ce cuprinde o serie de interviuri cu scriitori renumiți, pe care John Freeman, scriitor și jurnalist, le-a susținut de-a lungul carierei sale. Am aflat multe lucruri despre diverși scriitori, lucruri surprinzătoare, mici lecții de viață, dar ceea ce mi-a plăcut cel mai mult din aceste interviuri este faptul că am descoperit mai multe despre OMUL scriitor.

Totodată, cartea asta este ca un manual pentru jurnaliști, pentru că te învață multe despre ce întrebări să pui, cum și când, dar și ce formă să dai în scris discuției purtate. Aș recomanda această carte tuturor celor care se joacă de-a jurnalismul și cred că a fi jurnalist înseamnă:

– a te inspira din alte surse

– a copia cuvânt cu cuvânt un comunicat de presă

– a pune intrebări clișeice persoanei pe care o intervievezi și a trece mecanic de la o întrebare la alta, fără să ții seama de răspunsuri

David Foster Wallace

Wallace (…) e de părere că ficțiunea ne ajută mult mai mult să ne dezvoltăm empatia. Dacă există o valoare în ficțiune, e faptul că ne permite să intrăm în universul celuilalt. Noi doi putem să ne comportăm politicos unul față de altul, dar eu n-o să aflu niciodată ce gândești tu de fapt, iar tu n-o să afli niciodată ce gândesc eu. N-am nici cea mai mică idee cum e să fii în pielea ta.

Charles Frazier

În loc să plece în turneu și să participe la evenimente nesfârșite în marile orașe americane și la talk-show-urile de dimineață, a ales să lanseze Cele treisprezece chipuri ale lunii (poate cel mai anticipat roman din America ultimului deceniu) la librăria aceasta independentă, minusculă. Oamenii de aici mi-au dat o șansă când eram un simplu romancier debutant, spune autorul marelui succes Cold Mountain, în timp ce proprietarul librăriei strălucește de fericire, ca o mamă mândră.

Kiran Desai

Domnea impresia că numai cărțile îți deschid lumea. Citeai cât puteai de mult- altceva nu puteai face.

Dave Eggers

A fost o poveste formidabilă. Michael Chabon stătea de vorbă cu Stephen King și i-a zis: Știi, o să țin un curs de literatură. O să predau despre cărțile tale. King a spus: Dacă predai despre ele, vin și eu. Și chiar așa a făcut. A venit cu avionul tocmai din Maine ca să țină o lecție de două ore cu 30 de cursanți.

Tom Wolfe

Am început lucrul la un fel de jurământ al lui Hipocrate scriitoricesc. Primul rând din jurământ lui Hipocrate pentru profesia de doctor e Mai întâi, să nu faci rău. Eu cred că pentru scriitori ar trebui să fie Mai întâi, oferă divertisment. Divertisment e un cuvânt foarte simplu. L-am căutat în dicționar. Divertismentul le permite oamenilor să-și petreacă timpul în mod plăcut. Și orice formă de scris- nu contează dacă e poezie sau mai știu eu ce- ar trebui, în primul rând, să ofere divertisemnt. De-abia în ultima vreme a început să se pună mare preț pe ideea că scrisul trebuie să ajungă atât de complicat, încât să nu fie în stare să-l înțeleagă decât aristocrația cu talente supraomenești.

Robert M. Pirsig

În 1968 a trimis câteva capitole ca mostră către 122 de edituri. Doar una i-a răspuns. Nici nu-i trebuia altă încurajare. A închiriat o cameră într-un motel mizer, unde stătea de la miezul nopții până la șase dimineața ca să scrie. Apoi pleca la muncă.

Joyce Carol Oates

Joci cu cărțile care ți se împart; ai un număr limitat și trebuie să le joci foarte atent, iar oamenii care aleg să se prezinte drept victime, cred eu, fac o greșeală.

Jeffrey Eugenides

E o loterie. Îmi amintesc de atâția colegi din facultate, oameni foarte reușiți despre care acum nu prea se mai aude nimic, și nu știu ce s-a întâmplat. E greu. Depinde cum îți cad zarurile.

*Cartea se poate achiziționa de pe site-ul editurii Vellant, de aici.

foto: John Freeman www.interviewmagazine.com
foto: John Freeman www.interviewmagazine.com

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *