Ce am învățat despre scris din jurnalul lui Mihail Sebastian

Tot ce am scris ieri (nici 5 pagini) a fost prost. Astăzi simt că va merge și mai greu. Eram săptămâna trecută ca un instrument acordat. Tot ce scriam avea tonul just. Acum mă simt dezacordat. Totul e fals, greoi, neadevărat. Uneori văd lucrurile, le simt, le aud- dar fraza nu mă ajută. Cade plumburie, decolorată, indiferentă.  

Mihail Sebastian, Jurnal

Te-ai gândit vreodată, în timp ce citeai ceva, ce a vrut să spună autorul, cum a ajuns la ideea respectivă, ce a vrut să transmită, sau cât timp i-a luat să scrie o anumită carte? Dacă da, dacă ești curios să descoperi ce se află în spatele cortinelor, cum lucrează la o carte un scriitor consacrat, Jurnalul lui Mihail Sebastian este cartea perfectă pentru tine.

Spuneam într-o postare anterioară că însemnările lui Mihail Sebastian despre procesul scrierii sunt aur curat. În jurnalul său, acesta povestește tot, cât scrie pe zi, cum gândește o carte în ansamblul ei, chinurile în legătură cu calitatea scriiturii sale, tehnicile pe care le aplică. Am făcut o selecție cu cele mai importante idei despre scris desprinse din carte, însă vă recomand să citiți cartea, mai ales dacă lucrați într-un domeniu creativ sau cochetați cu scrisul. Aveți multe de învățat din însemnările sale.

  • Forțează-te să scrii

Cel mai des întâlnit sfat și totodată cel mai util este să te apuci de scris. Mulți avem impresia că pentru a scrie trebuie să te lovească inspirația, însă la fel cum pofta vine mâncând și inspirația vine scriind. Pentru a scrie este crucial să te apuci de scris. Editezi după, corectezi, revii asupra unor idei, trebuie doar să te apuci.

Zi pierdută în ezitări. Mi-e totdeauna frică să încep. Am recitit ce am scris, am răsfoit de câteva capitolele care o privesc pe Nora- sub pretextul de a o reîntâlni, de a recăpăta tonul care-i convine și, în realitate, pentru că nu aveam curajul să mă pun serios la lucru. (…) Mâine va trebui să fiu mai decis. Închizi ochii și mergi mai departe. E singurul fel în care se poate termina o carte.

Șase pagini scrise. Aproape șapte. E adevărat că am lucrat toată ziua și că acum este trecut de două noaptea. Dar cel puțin m-am urnit din loc.

  • Nu te întrerupe din scris

Odată ce te-ai apucat de scris, rămâi concentrat și scrie până ai atins numărul de pagini pe care ți l-ai propus, articolul la care lucrezi, etc. Nu te lăsa distras, pentru că dacă întrerupi procesul de scriere pierzi tonul, ritmul!

A te întrerupe 5 zile din scris nu înseamnă numai a pierde 5 zile de lucru. E ceva mai grav. Pierzi tonul just, te îndepărtezi de oamenii tăi, tu nu-i mai regăsești, ei nu te mai recunosc.  

  • Analizeză-ți obiectiv punctele tari și punctele forte

Este perfect normal să ai îndoieli, toți avem, cei mai mari scriitori ai lumii erau cuprinși de teama că ceea ce scriu nu este destul de bun. Ce trebuie să faci este să îți identifici și analizezi obiectiv punctele tari și punctele forte, făcându-le apoi să lucreze pentru tine. Dacă nu știi ce faci mai bine și ce faci mai slab, nu ai cum să evoluezi, să te îmbunătățești, să lucrezi acolo unde este cazul.

Nu am nici un talent de peisagist. Când vorbesc despre timp, despre lumină, despre pădure, despre munte, sunt de o neiertată sărăcie de expresie și culoare. În genere, vocabularul meu e sărac. Mă urmărește câte un cuvânt de care nu mai pot să scap și căruia nu ajung să-i găsesc echivalente. Întreaga carte e plină nu numai de cuvinte, dar de întorsături de frază, repetate de zeci de ori. „I se părea că”, „Avea impresia că”, „brusc”, „scurt”, „gândea”- mă exasperează de câte ori le întâlnesc într-un capitol, fără să le pot evita. Nu mai vorbesc de gesturi care se repetă, de notații care insistă. E o gravă lipsă de imaginație și de invenție, nu atât în privința incidentelor propriu-zise (care uneori sunt destul de îndrăznețe, ba chiar, pe ici, pe colo, sunt puțin trase de păr), dar mai ales lipsă de invenție în vocabular, în expresie.  

  • Cere feedback de la prieteni…

Atunci când scrii este de ajutor să iei pulsul cititorului. Cere feedback de la prieteni, îți pot oferi sfaturi utile, te pot face să vezi lucrurile într-o altă lumină. Nu sta închis în „cutia ta”; fiind foarte implicat în proiectul tău, este posibil să îți scape anumite lucruri. Un ochi proaspăt îți poate semnala lucruri importante pe care tu nu le-ai observat.

Observațiile lui despre actul al treilea sunt foarte juste. Incontestabil, omul ăsta are ochiul sigur. Scena de explicații Leni-Ștefan este prea explicativă. Grosolan explicativă. Soluția pe care mi-o propune el este simplă: tai totul până la scena Jef- Ștefan (care i-a plăcut mult- și îmi pare bine), scriu proiectata scenă cu Bogoiu și peștele maiorului, las prima scenă Leni- Ștefan- și fac pe urmă legătura. E o operație de 5 minute. 

  • … dar la final fă cum simți tu că este mai bine

Feedback-ul oamenilor din jur este important și poate fi util. Însă atunci când nu ești de aceeași părere, când ideile se bat cap în cap, cel mai bine este să-ți urmezi instinctul și să faci cum simți tu că este mai bine.

Prefer să mă înșel eu decât să se înșele alții. Cum eu am scris- și nu ei-, am, cred, mai multe șanse de a vedea adevărul. 

Ceea ce lui Iancovescu i se părea magnific lui Froda i se pare melodramatic. Îi ascultam zâmbind. Vorbesc și unii și alții cu aceeași convingere, cu aceeași certitudine de specialiști- numai că spun lucruri ce se bat cap în cap. Pe cine să ascult? Cred că până la urmă nu mă voi asculta decât pe mine. 

Spor la scris!

Sursă foto: yorick.ro

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *