Ce ar spune Hermann Hesse despre presa din ziua de azi

Reading Time: 3 minutes

Citesc Jocul cu mărgelele de sticlă, celebra carte a lui Hermann Hesse și mă minunez că am dat peste un fragment care descrie exact starea „presei” și a scriiturii din ziua de azi (online și print). Poate vă întrebați cum poate o carte publicată în 1943 să vorbească despre lucrurile din ziua de astăzi. Citiți fragmentul de mai jos, asemănările sunt frapante.

foto: Luisa Ene

Trebuie să mărturisim că nu suntem în măsură să dăm o definiție clară a producțiilor după care denumim epoca, adică foiletoanelor. Cum se pare, aceste foiletoane, ca parte deosebit de agreată din materialul presei cotidiene, erau produse cu milioanele, formau hrana principală a cititorilor setoși de cultură, informau, sau mai curând flecăreau despre mii de subiecte. (…) Fabricanții de asemenea palavre aparțineau în mare parte redacțiilor gazetelor, în parte erau scriitori liber-profesioniști. (…) Conținutul îndrăgit al unor astfel de articole îl constituiau anecdotele din viața bărbaților și a femeilor celebre, precum și corespondența lor și purtau titluri cam ca acestea: Friedrich Nietzsche și moda feminină de la 1870, sau Mâncărurile preferate ale compozitorului Rossini, sau Rolul cățeilor de salon în viața marilor curtezane și altele asemănătoare. Se mai bucurau de apreciere studiile cu caracter istoric asupra unor teme actuale din conversația celor avuți, ca acestea: Visul producerii pe cale artificială a aurului de-a lungul veacurilor, sau Încercările de a influența prin mijloace chimico-fizice starea vremii și sute de alte lucruri similare. Când citim titlurile unor astfel de flecăreli uimirea noastră provine mai puțin din faptul că se găseau oameni care le devorau ca lectură de fiecare zi, cât mai ales din acela că autorii reputați și de rang și cu bună formație contribuiau la deservirea acestui uriaș consum de nimicuri așa-zis interesante. Când și când, deosebit de bine privite erau interviurile luate unor personalități cunoscute asupra unor chestiuni la ordinea zilei (…) de exemplu, mari chimiști sau virtuoși ai pianului își dădeau părerea asupra politicii, îndrăgiți actori, dansatori, sportivi, aviatori sau chiar poeți se pronunțau asupra foloaselor și dezavantajelor celibatului, asupra presupuselor cauze ale crizelor financiare și așa mai departe. Intenția era exclusiv aceea de a reuni un nume cunoscut cu o temă actuală. Când un tablou celebru își schimba posesorul, când un manuscris prețios era vândut la licitație, când un castel vechi ardea, când purtătorul unui răsunător nume aristocratic se găsea amestecat într-un scandal, atunci cititorii nu numai că aflau despre faptul în sine din mii de foiletoane, dar căpătau chiar în aceeași zi sau în următoarea încă o mulțime de materiale anecdotice, istorice, psihologice, erotice și de altă natură; peste fiecare replică, peste fiecare fapt divers se revărsa un potop de scrieri redactate la repezeală. (…)

Se țineau și conferințe, astfel că va trebui să luăm în discuție pe scurt și această specie întrucâtva mai de soi a foiletonului. Specialiștii, ca și bandiții intelectuali, ofereau cetățenilor din acea vreme, care mai țineau încă foarte mult la noțiunea de cultură, sărăcită însă de vechiul ei înțeles, pe lângă articole și un număr mare de conferințe, nu numai sub forma unor discursuri festive în ocazii speciale, ci într-o concurență sălbatică și într-o cantitate aproape de neconceput.

*Fragmente din Jocul cu mărgelele de sticlă, Hermann Hesse.

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *