Ce obiecte ținea autorul Cărții Junglei pe birou

Reading Time: 2 minutes

Alberto Manguel spunea undeva, în Jurnal de lectură, că noi citim ceea ce vrem să citim, nu ceea ce spune autorul. Aș extinde puțin afirmația, referindu-mă la autor: noi ni-l imaginăm cum vrem noi pe autor, sau pe personajele sale, nu cum vrea el. De aceea, dintotdeauna mi-a plăcut să descopăr amănunte din viața de zi cu zi a marilor scriitori, să văd, imaginea pe care mi-am format-o eu despre viața și opera sa corespunde cu cea reală?

Țin agende cu amănunte interesante descoperite în biografii, jurnale sau antologii și răsfoind zilele acestea o veche agendă de-a mea, am dat peste câteva însemnări pe care le-am făcut în timp ce citeam autobiografia lui Rudyard Kipling. Ca oricărui copil, mi-a plăcut mult Cartea Junglei... în afară de asta, omul a mai scris și un roman extrem de interesant, Kim. Îmi voi aduce mereu aminte de o definiție dată dragostei de unul din personajele din Kim: Sigur că țin la el. El ține la mine. Așa o fi? Oferim dragoste pentru că sau numai dacă o primim la rândul nostru? Oricum ar fi, Bombay, India, este un izvor nesecat de creativitate, pentru că în afară de Kipling, ne-a mai dat un scriitor extraordinar: Salman Rushidie.

Sursă poză: @bernardinai

Revenind la notițele descoperite în agenda mea, Kipling face o listă a lucrurilor pe care le ține pe birou, în autobiografia sa. Cel mai interesant amănunt: biroul său avea 3 metri!!! 

Așa cum fac mulți oameni care practică o meserie într-un anumit loc, pe o durată oarecare, am avut și eu întotdeauna anumite obiecte pe masa mea de lucru lungă de trei metri de la nord la sud și aglomerată la culme. Era o casetă de stilouri lungă, lăcuită, în formă de canoe; într-o cutie de lemn erau clame de birou și elastice; alta, o conservă, era cu ace; una era un suport de sticlă în care vârâsem tot felul de lucruri inutile; un press- papier care se zice că fusese al lui Warren Hastings; un metru plin de cerneală și Mama Tuturor Sugativelor, pe care ne-o dăruia în fiecare an o fată în casă a noastră, la care țineam foarte mult, formau grosul micilor fetișuri. 

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *