Ce putem învăța de la homari despre victorie și înfrângere – Jordan Peterson

Studiile asupra sistemului nervos al homarilor au ajutat oamenii de știință să înțeleagă mai bine structura și funcția creierului, dar și comportamentul unor animale mai complexe, inclusiv al oamenilor. Jordan Peterson explică aceste descoperiri și ne ajută să înțelegem mai bine comportamentul nostru în fața eșecului, oferind soluții pentru depășirea momentelor grele din viață.

În cartea 12 Reguli de viață, Jordan Peterson dedică un capitol întreg analizei comportamentului pe care îl avem în fața victoriei, dar mai ales a înfrângerii, făcând o analogie (bine documentată) cu comportamentul pe care îl au homarii. Este un capitol fascinant și mai ales util, pentru că înainte de a învăța cum să reacționezi în fața eșecului, este necesar să înțelegi cum reacționează corpul și creierul în aceste momente și de ce.

Cine este Jordan Peterson❓

Jordan Peterson este unul dintre cei mai sclipitori gânditori ai momentului. Psihologul canadian a devenit în ultimii ani un fenomen mediatic: pe YouTube poate fi văzut în peste 200 de prelegeri și interviuri, care adună mai bine de 30 de milioane de vizualizări; iar pe Twitter și Facebook este urmărit de 300 000 de oameni. De fapt, datorită unui videoclip de pe YouTube l-am descoperit și eu.

Este apreciat nu doar pentru criticile sale cultural-politice – cum ar fi obiecțiile la adresa „corectitudinii politice” -, dar și pentru deschiderea sa către religie, filosofie, literatură și studii politice. În calitate de psiholog clinician, Peterson lucrează cu clienți afectați de depresie, anxietate sau schizofrenie, fiind și consilier al unor manageri de top din firme din domeniul juridic. A fost consultant la Secretariatul General al ONU și a mai predat la Harvard. A scris mai bine de o sută de articole științifice pe teme diverse (de la terapia dependențelor la psihologia personalității) și este autorul unui revoluționar volum dedicat psihologiei religiei, Maps of Meaning: The Architecture of Belief.

Cartea sa,12 Reguli de viață, este exact genul de carte care are potențialul de a-ți schimba viața. Jordan Peterson este plin de umor și asociază în mod surprinzător adevăruri ale tradiției occidentale cu ultimele descoperiri din neuroștiințe.

Plecând de la revelațiile marilor religii ale lumii, dar și de la capodoperele literare și filosofice (ale lui Goethe, Nietzsche sau Dostoievski), autorul ne îndeamnă să revenim la clasicele virtuți (disciplină, curaj, onestitate, prietenie etc.) și să ne asumăm răspunderea pentru existența noastră. Într-o lume în care structura familiei este în colaps, educația este adesea impregnată de ideologie, iar societatea politică a ajuns să fie periculos de polarizată, cele 12 Reguli de viață oferă un antidot: redescoperirea vechilor adevăruri și valori, care ne pot ajuta să ducem o viață mai bună, mai luminoasă, mai chibzuită.

Ce putem învăța de la homari despre victorie și înfrângere❓

foto: Tumblr

Ce comportament au homarii în fața înfrângerii?

După o luptă pierdută, cel învins nu va mai purta alte bătălii, nici măcar cu acei homari pe care i-a învins în trecut. Cel înfrânt își pierde încrederea, uneori pentru mai multe zile la rând. Uneori o înfrângere poate să aibă consecințe și mai severe. Când un homar dominant suferă o înfrângere dură, creierul acestuia se topește. Îi va crește altul, secundar – unul mai pe măsura noii sale poziții sociale inferioare. Creierul inițial pur și simplu nu este suficient de sofisticat încât să suporte transformarea din rege în vagabond – de aceea este nevoie ca el să fie distrus și apoi refăcut. Cine a trecut prin experiența dureroasă a unui eșec serios în dragoste sau în carieră s-ar putea să simtă o oarecare empatie pentru crustaceul cândva de succes.

Ce se întâmplă în creierul său?

Chimia cerebrală a unui homar învins este substanțial diferită de cea a homarului învingător. Lucru evident în posturile lor. Postura încrezătoare sau cea timidă depind de raportul dintre două substanțe chimice care determină comunicarea dintre neuronii homarului: serotonina și octopamina. O victorie crește nivelul celei dintâi în defavoarea celeilalte substanțe. Opusul acestei configurații neurochimice (un nivel crescut de octopamină în defavoarea celui de serotonină) va crea un homar cu aspect de învins, șifonat, inhibat, strâns în el și tupilat, genul care stă pe la colțuri și fuge la primul semn al unor eventuale probleme.(…) Însă atunci când un homar învins primește un aport extra de serotonină, el își va întinde din nou corpul, își va ataca foștii adversari care l-au învins și va lupta îndelung și mai aprig. Medicamentele prescrise ființelor umane aflate în depresie sunt practic niște inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, deci au un efect chimic și comportamental similar. Într-una dintre cele mai amețitoare demonstrații ale continuității evoluționiste pe Pământ, Prozacul îi înveselește până și pe homari.

De ce sunt importante pentru noi toate acestea?

Studiind homarii, aflăm că ierarhia dominării nu este un produs al speciei umane – zona cerebrală responsabilă cu urmărirea propriei poziții în ierarhia dominării este extraordinar de veche și de importantă. Acesta este motivul pentru care semănăm foarte mult cu homarii în înfrângerile noastre. Ne cad umerii, Privim în pământ. Ne simțim amenințați, suferim, suntem anxioși și slabi. 

În primul rând, știm că homarii trăiesc pe planetă, într-o formă sau alta, de peste 350 de milioane de ani. O perioadă foarte mare de timp. Acum șaizeci și cinci de milioane de ani încă existau dinozauri. Inimaginabil de departe de noi. Aceasta înseamnă că ierarhiile bazate pe dominare au constituit o trăsătură absolut permanentă a mediului la care s-au adaptat diverse forme de viață complexă. Acum 350 de milioane de ani, creierele și sistemele nervoase erau mult mai simple. Dar dețineau deja structura și neurochimia necesare procesării informației referitoare la statut și la rangul social. Importanța acestui fapt este nemaipomenită.

Ierarhia dominării nu este produsul speciei umane. Este, de fapt, un aspect aproape etern al mediului. Noi trăim de foarte, foarte mult timp în această ierarhie a dominării. Așadar, zona cerebrală responsabilă cu urmărirea propriei poziții în ierarhia dominării este extraordinar de veche și de importantă. Este un sistem superior de control ce modelează percepțiile, valorile, emoțiile, gândurile și acțiunile noastre. Este un factor de influență major ce afectează toate aspectele ființei, deopotrivă conștiente sau inconștiente. Acesta este motivul pentru care semănăm foarte mult cu homarii în înfrângerile noastre. Ne cad umerii, Privim în pământ. Ne simțim amenințați, suferim, suntem anxioși și slabi. Dacă lucrurile nu se îmbunătățesc, ajungem la depresie cronică. În aceste condiții, nu mai putem lupta așa cum ne cere viața și devenim ușor ținta unor indivizi cu carapacea tare.

Neurochimia de bază a creierului uman este la fel ca cea a homarilor. Nivelul scăzut de serotonină înseamnă încredere scăzută îm sine. 

Dar uimitoare nu sunt doar asemănările comportamentale și experiențiale. Mare parte din neurochimia de bază este și ea, la fel. Să ne gândim la serotonină, acea substanță chimică care reglează postura și retragerea la homari. Homarii de pe poziții ierarhice inferioare produc mai puțină serotonină. Acest lucru se aplică și în cazul oamenilor cu statut inferior (statut care scade cu fiecare nouă înfrângere). Nivelul scăzut de serotonină înseamnă încredere scăzută în sine. Nivelul redus de serotonină presupune reacții mai intense la stres și pregătiri fizice mai costisitoare în situații de urgență. Mai înseamnă și mai puțină fericire, mai multă durere și anxietate, mai multă boală și o speranță de viață mai scăzută – la oameni dar și la crustacee. Importanța acestui adevăr nu este niciodată subliniată îndeajuns.

https://www.instagram.com/luisaene/

Cum spune Jordan Peterson că putem regla nivelul de serotonină

Un stil de viață ordonat și somn regulat

Nu contează la fel de mult dacă ora de culcare este aceeași în fiecare seară, dar este important ca ora de trezire să fie aceeași. Este dificil să tratezi anxietatea și depresia în cazul persoanelor cu o rutină zilnică haotică. Sistemele care reglează emoțiile negative sunt strâns legate de un ciclu circadian bine reglat.

Un mic – dejun bogat

Le recomand clienților mei să mănânce un mic-dejun bogat în grăsimi și proteine imediat ce se trezesc.

O postura dreaptă, care încurajează serotonina să curgă din belșug prin circuitele neuronale

Când ai o postură supusă – stai cocoșat, cu umerii aduși în față, cu pieptul ascuns având capul plecat și un aer general de mediocritate, înfrângere și ineficiență – te simți mic, învins și fără putere. Reacțiile celorlalți vor amplifica starea ta. Oamenii, la fel ca homarii, se observă atent unii pe ceilalți, pornind inclusiv de la postură. Dacă te prezinți ca un învins, oamenii vor presupune că ești un învins. Dar dacă începi să-ți îndrepți postura, oamenii te vor privi și trata diferit. (…) Fă un pas în față pentru a-ți ocupa teritoriul de drept, pe care te arăți dispus să-l aperi, să-l extinzi, să-l modifici. A sta drept, cu umerii ridicați, înseamnă a accepta în deplină cunoștință de cauză teribila resposabilitate a vieții. (…) Ai deci grijă la postura ta. Nu mai umbla legănat și nu-ți mai încovoia spinarea. Vorbește deschis. Fă-ți o prioritate din dorințele tale, ca și cum ai avea un drept asupra lor – cel puțin același drept pe care îl au și ceilalți. Pășește drept și privește înainte. Permite-ți să fii periculos. Încurajează serotonina să curgă din belșug prin circuitele neuronale ahtiate după efectul ei liniștitor. Oamenii, printre care și tu, vor începe să creadă că ești competent și abil. Încurajat de răspunsurile pozitive pe care le primești acum, vei începe să te simți mai puțin anxios. Alimentat de noua încredere, te vei îmbarca în călătoria existenței tale, vei lăsa lumina interioară să strălucească pe câmpiile paradisului și âți vei urma destinul la care ești îndreptățit.

Dacă rămâi la pământ, cu comportamentul unui homar învins, oamenii îți vor acorda exact acel statut de individ decăzut, și bătrânul contor pe care îl împarți cu crustaceele, localizat la baza creieurlui său, îți va acorda un loc inferior în ierarhia dominării.

Poate că te simți ca un ratat – aceasta nu înseamnă că trebuie să contunui așa. Poate că pur și simplu ai un obicei prost. Poate că ești o colecție de habitudini nefaste. Oricum ar fi, chiar dacă au existat motive întemeiate ca să ajungi în această postură nefericită – această situație nu mai este adevărată în prezent. Circumstanțele se schimbă. Dacă rămâi la pământ, cu comportamentul unui homar învins, oamenii îți vor acorda exact acel statut de individ decăzut, și bătrânul contor pe care îl împarți cu crustaceele, localizat la baza creieurlui său, îți va acorda un loc inferior în ierarhia dominării. Apoi creierul tău nu va mai produce la fel de multă serotonină. Vei fi mai puțin fericit, mai anxios și mai trist. Vei fi tentat să te dai bătut atunci când ar trebui să-ți aperi drepturile.

Capitolul despre homari din cartea lui Jordan Peterson m-a ajutat să înțeleg cât de mult depind comportamentele noastre de lucruri inconștiente. Inspiră-te și tu din povestea homarului învingător, cu cei 350 de milioane de ani de înțelepciune practică pe care-i deține. Ia o atitudine fermă și îndreaptă-ți spatele! 🙂 12 Reguli de viață este o carte cu nenumărate resurse pentru o persoană care vrea să își îmbunătățească felul în care trăiește și voi mai publica articole inspirate din această carte.

Comments

comments

Have your say