Citeşte ‘Anticarul din Kabul’ şi-ţi vei aprecia viaţa la adevărata valoare

Basmul meu din Kabul este basmul celei mai neobişnuite familii afgane. Familia unui anticar este un lucru ieşit din comun într-o ţară în care trei sferturi din populaţie nu ştie nici să scrie, nici să citească.  Asne Seierstad, Anticarul din Kabul

Processed with VSCO with g3 preset

Am citit Anticarul din Kabul într-o perioadă de frământări din România, cu protestele din stradă şi nemulţumirea faţă de actualul Guvern. Probabil din această cauză, sufletul meu a rezonat cu rândurile lui Asne Seierstad. În timp ce citeam, mă gândeam cât de norocoşi suntem totuşi că trăim într-o ţară în care ne putem exprima liber părerile, dezaprobarea faţă de conducătorii noştri; mai ales noi, femeile. Pentru că lumea sumbră descrisă de autoare este o lume tăcută, o lume care se teme să-şi spună părerea; o societate în care femeile nu au niciun drept. În mijlocul acestei tăceri însă, licăreşte uneori lumina. Şi despre asta este vorba în această carte: despre această licărire în mijlocul întunericului, despre un om care a avut curajul să se împotrivească şi să promoveze accesul la informaţie, la cultură.

Acţiunea cărţii se concentrează în jurul lui Sultan Khan şi a familiei sale. Autoarea, jurnalista Asne Seierstad l-a cunoscut pe anticar în 2001, în Kabul, chiar în librăria acestuia, şi între ei s-a legat treptat o amiciţie care a culminat cu o propunere: jurnalista i-a cerut acordul să scrie o carte despre el şi viaţa sa. Anticarul a acceptat, invitând-o să stea în casa lui, alături de familia sa.

Mai bine de douăzeci de ani, Khan a sfidat autorităţile, fie ele comuniste sau talibane, furnizând cărţi populaţiei din Kabul. A fost interogat şi arestat, după ce a văzut cum îi sunt arse în stradă vrafuri întregi de cărţi, dar a continuat să creadă în puterea acestora şi, plin de pasiune, să aducă un strop de lumină într-unul dintre cele mai întunecate locuri din lume.

Cărţile mi-au fost arse mai întâi de comunişti, apoi prădate de mujahedini, şi în cele din urmă talibanii le-au mai pus încă o dată pe foc, mi-a spus Sultan.

Mi-am petrecut ore întregi ascultând poveştile anticarului, despre bătăliile duse împotriva diferitelor regimuri şi a opresorilor acestora, despre modul cum şi-a început lupta sa personală, ascunzând cărţi de poliţie, împrumutându-le altora şi ajungând până la urmă şi la închisoare pentru asta. Era un om care încerca să salveze arta şi literatura ţării sale, în timp ce o adunătură de dictatori îşi dădeau toată silinţa să le distrugă. Mi-am dat seama că el însuşi era o mărturie vie a istoriei culturale a Afganistanului.  

Anticariatul din Kabul. Sursă foto: afghanistanvisionnetwork

Departamentul de Promovare a Virtuţii şi Exterminării Păcatului, cunoscut mai bine sub numele de Ministerul Moralităţii, se afla în spatele arestării lui. În timpul anchetelor din închisoare, Sultan Khan îşi mângâia barba. ‘Puteţi să-mi ardeţi cărţile, puteţi să-mi faceţi viaţa amară, puteţi chiar să mă omorâţi, dar nu puteţi să masacraţi istoria Afganistanului’. Cărţile erau viaţa lui Sultan. Chiar din clipa în care a primit prima lui carte, la şcoală, poveştile şi cărţile l-au captivat. 

Adevăratul anticar din Kabul, Shah Muhammad Rais. Sursă foto: www.mhpbooks.com

Cât timp a stat în Pakistan, taraba sa de cărţi a fost jefuită, aşa cum s-a întâmplat şi cu biblioteca publică. Cărţi de valoare au ajuns la colecţionari, pe nişte preţuri derizorii- sau au fost schimbate pe tancuri, gloanţe şi grenade. Şi Sultan a cumpărat unele dintre cărţile furate din Biblioteca Naţională, atunci când s-a reîntors din Pakistan, ca să le vândă în anticariatul său. Au fost adevărate chilipiruri. Pentru o mână de dolari a cumpărat opere de sute de ani vechime, printre ele un manuscris de 500 de ani din Uzbekistan pentru care guvernul uzbek i-a oferit mai târziu 25.000 de dolari. A dat peste exemplarul ce aparţinuse lui Zahir Shah, al capodoperei ‘Shah Nama’, scrisă de poetul său favorit Ferdusi, şi a cumpărat câteva cărţi scandalos de ieftine de la nişte hoţi care nu erau în stare nici măcar titlurile să le citească. 

‘În orice caz, nu va ajuta prea mult țara asta dacă ne izbim cu capul de pământ. Tot ce știm e cum să gemem, să ne rugăm și să luptăm. Dar rugăciunile nu valorează nimic dacă nu muncim. Nu putem doar să stăm și să așteptăm mila lui Allah.’ Pentru Sultan, munca este cel mai important lucru în viaţă. 

Anticarul din Kabul este povestea unui bărbat ambiţios, mândru şi muncitor şi a numeroasei sale familii, într-un oraş răvăşit de război. Dar mai mult decât atât, este o carte unică despre viaţa de zi cu zi dintr-o ţară islamică, unde chiar şi după înlăturarea talibanilor de la putere, femeile trebuie să se supună căsătoriilor aranjate, soţilor poligami, dar şi interdicţiilor de a călători liber, a studia şi a comunica cu ceilalţi.

Dintre toate poveştile femeilor din familia anticarului, cel mai mult m-a impresionat povestea surorii sale mai mici, Leila. O femeie inteligentă şi cu dorinţa de a învăţa, dar fără puterea de a face cu adevărat ceva în sensul ăsta, fiind lipsită de sprijinul bărbaţilor din familie. Dealtfel, povestea ei a impresionat-o şi pe autoare cel mai mult. E inteligentă, o fată tânără foarte capabilă, care îşi pierde încrederea în sine, spune Seierstad. Nu există nici o modalitate prin care ea să-şi folosească resursele, ca să facă ceva cu viaţa ei, să muncească şi să-i instruiască pe alţii sau să-şi continue chiar ea studiile. Un lucru cumplit. Am avut momentele mele de intimitate cu ea, când fata plângea, iar eu plângeam alături de ea. 

Femeile din Mikarayon sunt bucuroase că era talibanilor e deja apusă, pot să asculte muzică, să danseze, să-şi facă unghiile de la picioare- atâta timp cât nu le vede nimeni şi se pot ascunde sub burka, care le conferă siguranţă. Leila este un adevărat copil al războiului civil, al domniei mullahilor şi a talibanilor. Un copil al fricii. Plânge în sinea ei. Încercarea de a scăpa de vechile reguli şi obiceiuri, de a face ceva de una singură, de a învăţa ceva, a eşuat.

Lui Seierstad i s-a spus că femeile afgane nu cunoşteau o viaţă mai bună şi că erau fericite cu cea pe care o aveau. Petrecându-şi timp alături de femeile din familia anticarului, s-a convins de altceva. Sperau şi ele la mai mult, sau sufereau pentru condiţia actuală. De exemplu, prima nevastă a lui Sultan, Sharifa, a suferit enorm când acesta s-a decis să îşi mai ia o nevastă.

Sharifa a plâns timp de douăzeci de zile. Ce am făcut? (…) Era de neconsolat. Ceea ce o amăra cu adevărat era faptul că bărbatul ei alesese pe una care nu ştia să scrie şi să citească. Ea, Sharifa, era profesoară titulară de limba persană. Ce are ea şi nu am eu? a suspinat printre lacrimi. 

Pe plângă poveştile femeilor care m-au emoţionat până la lacrimi, sunt cutremurătoare paginile pline de descrieri ale sistemului de învăţământ.

Cărţile tipărite de guvernul mujahedin şi cel taliban nu sunt bune de nimic. Iată modul în care copiii din clasa întâi învaţă alfabetul: ‘I este de la Israel, inamicul nostru; J este de la Jihad, scopul nostru în viaţă; K este de la Kalaşnikov, noi vom învinge…’

Războiul era tema centrală şi în manualele de matematică. Băieţii- căci talibanii tipăreau cărţi doar pentru băieţi- nu făceau calcule cu mere şi prăjituri, ci cu gloanţe şi Kalaşnikov-uri, după cum urmează: ‘Micuţul Omar are un Kalaşnikov cu trei magazii. În fiecare magazie se află douăzeci de gloanţe. Băiatul foloseşte două treimi din gloanţe şi omoară şaizeci de necredincioşi. Câţi necredincioşi va omorâ cu toate gloanţele?’ 

Citind poveştile acestor oameni, poveşti reale, mi-am dat seama cât de norocoasă sunt că am libertatea de a alege ce vreau să fac cu viaţa mea; libertatea de a mă exprima. Cred că este un exerciţiu bun pentru fiecare dintre noi să citim o astfel de carte, să vedem cum trăiesc alţi oameni privaţi de libertate şi să ne aducem aminte cât de binecuvântaţi suntem de fapt cu viaţa pe care o avem. După ce am citit această carte, m-am ruşinat de lucrurile pe care eu le consider ‘probleme’. Este cutremurătoare şi inteligent scrisă. V-o recomand, cartea asta vă va schimba modul în care vedeţi propria viaţă. Va pune lucrurile în perspectivă.

Anticarul din Kabul se poate comanda de aici.

Comments

comments

Have your say