Cum îţi poate îmbunătăţi viaţa o vizită la muzeu

Reading Time: 3 minutes

Arta este un mijloc de a ne reaminti lucrurile care contează. Ea există pentru a ne îndruma înspre ceea ce ar trebui să preaslăvim sau să detestăm dacă ne dorim să fim nişte oameni raţionali, buni, cu suflete bine rânduite. Este un mecanism prin care ni se reamintesc cu forţă lucrurile pe care trebuie să le îndrăgim sau pentru care trebuie să ne arătăm recunoscători, ca şi cele de care ar trebui să ne ferim sau să ne temem.

Filozoful german Hegel definea arta ca fiind prezentarea senzorială a ideilor. Ea se ocupă, susţinea Hegel, cu redarea conceptelor, aidoma limbajului obişnuit, doar că se adresează atât simţurilor, cât şi raţiunii noastre, fiind astfel deosebit de eficientă.

Avem nevoie de artă pentru că uităm atât de repede. Suntem fiinţe caracterizate în aceeaşi măsură de nevoi trupeşti şi spirituale, aşa că avem nevoie de artă să ne stimuleze imaginaţia toropită şi să ne motiveze în feluri în care simplele expozeuri filozofice nu o pot face. Multe dintre ideile noastre importante sunt strivite şi ignorate în viaţa de zi cu zi, iar esenţa lor se uzează în timp. Ştim, la nivel intelectual, că trebuie să fim buni, iertători şi empatici, dar astfel de adjective au tendinţa de a-şi pierde întreaga semnificaţie până când dăm peste o lucrare de artă care pune stăpânire pe noi prin intermediul simţurilor noastre şi nu ne lasă să scăpăm până când nu ne vom fi amintit de ce contează aceste calităţi şi ce mare nevoie are societatea noastră de ele pentru a-şi păstra echilibrul şi sănătatea psihică. Chiar şi cuvântul iubire riscă adesea să devină steril, banal şi abstract, până în clipa în care ne cade privirea peste o fotografie modernă înfăţişând doi bunici care îşi hrănesc nepoţii cu piure de mere sau peste o reprezentare a Mariei cu Pruncul- şi ne amintim de ce iubirea este însuşi miezul umanităţii noastre. ‘

*fragment din Religia pentru atei, Alain de Botton

Sursă foto: Tumblr

Acum mai bine de o lună, am fost în vizită la Muzeul Colecţiilor de Artă, împreună cu o prietenă. După ce am făcut turul, am coborât cu gândul să ne luăm o cafea. Coridoarele erau pustii, exista un semn către cafenea, însă nici urmă de cafenea sau măcar de un automat cu cafele. Întrebăm un paznic de unde ne putem lua totuşi o cafea şi răspunsul său a fost pe cât de surprinzător, pe atât de trist. Mi-a spus că exista în plan să fie o cafenea, după cum o indică şi semnul, însă nu este, pentru că nu prea sunt vizitatori. Nu se justifică să ţină o cafenea deschisă în cadrul muzeului, pentru că e mai mult gol. Răspunsul său m-a întristat, tocmai petrecusem o după-amiază minunată, era pentru prima oară când vizitam acest muzeu şi am rămas impresionată. Mă întrebam de ce, dacă este atât de frumos, nu vine lumea? Pentru că oamenii nu ştiu ce pierd.

Processed with VSCO with p5 preset

Pentru mine, o vizită la muzeu echivalează cu o vizită la biserică. Face şi Alain de Botton această analogie, în Religia pentru atei şi pot înţelege perfect de ce. Este ceva liniştitor şi plăcut cu care rămâi după o plimbare printre opere de artă. Ca să nu mai vorbesc de principiul estetic, de pura plăcere de a admira lucrurile expuse, de a face o ‘baie’ de frumos. Şi cine nu are nevoie de frumos în viaţa sa?

Muzeele de artă au devenit noile noastre biserici. (…) Asemenea bisericilor, muzeele se bucură de un statut unic: ele reprezintă acele locuri unde am duce un grup de extratereştri pentru a le arăta lucrurile care ne plac şi cu care ne mândrim cel mai mult. (…) În plus, timpul petrecut în muzee pare să ofere aceleaşi avantaje psihologice ca mersul la slujbele religioase; trăim senzaţii comparabile: de comuniune cu ceva mai mare decât noi înşine şi de a ne fi desprins de lumea compromisă şi profană de afară. Uneori se poate să ne şi plictisim puţin, la fel ca în biserică, dar ieşim de acolo cu sentimentul că am devenit, într-o mulţime de moduri nedefinite, nişte oameni puţin mai buni. 

Dacă vreţi să citiţi mai multe despre acest subiect, citiţi  Religia pentru atei, Alain de Botton.

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *