Cum sărbătoreau Crăciunul copiii sașilor din Transilvania

Reading Time: 2 minutes

 

Citesc Criț, istoria, poveștile și viața unui sat de sași, de Ruxandra Hurezean și am dat peste un pasaj foarte frumos, care descrie obiceiurile de Crăciun ale sașilor din satul Criț. Îl reproduc aici, să vă aducă un zâmbet pe buze în preajma Crăciunului, așa cum mi-a adus mie. 🙂

foto: Luisa Ene

-*-

O, dar să nu uit să vă spun povestea păpușilor. Nu erau păpuși în Criț, desigur. Dar mamele coseau un fel de huse- săculeți din pânză, îi umpleau cu rumeguș, îi gâtuiau cu sfoară, ca să formeze mâinile, capul, coseau pe el fire de lână, desenau cu cărbune ochi și gură și le îmbrăcau cu hăinuțe tot de ele cusute. (…) Dar cu o săptămână înainte de Crăciun, păpușa dispărea. (…) În dimineața de Crăciun, apărea sub pom îmbrăcată cu alte hăinuțe, cu rochie nouă, cu alt șorț și altă față. Ce bucurie ne făceau păpușile când se întorceau! Gata, din acel moment căutam un nume nou la păpușă, iar de Anul Nou luam niște prieteni, un băiețel era popa, altul nașul, și botezam păpușa cea nouă cu alt nume. Așa începea un an nou la noi. Și toate fetițele pățeau așa… ”Sub pom mai găseau hinte mici, pătuțuri pentru păpușă sau săniuțe de jucărie pentru băieți și patine din lemn”.

Tot de Crăciun se făcea cozonacul pe pom, Baumstriezel (denumirea este alcătuită din termenii Baum – ”copac” și Striezel – ”cozonac împletit”, însemnând deci ”cozonac împletit în jurul unui trunchi de copac – o aluzie la sulul de lemn în jurul căruia este împletit aluatul). În tabloul de iarnă pictat de pictorul satului, Hans Schuster, se vede cozonacul pe pom cum se coace în sobă, deasupra jăratecului. Se face de sute de ani în casele sașilor; îl ofereau la sărbători, mai ales la Crăciun. Doamna Sofia spune că bunica dumneaei a povestit cum a primit primul ei cozonac cu gaură de la nașul ei. Avea patru ani. Bunica doamnei Sofia s-a născut în 1865, dec în 1869 a mâncat primul cozonac pe pom.

Poză preluată de pe Google. Autor necunoscut.

p.s.: Mi-a plăcut mult cartea asta, mai ales că vizitez des zona asta și îmi plac mult satele cochete săsești.

Istoria satului Criț și a săsoaicei Sofia Folberth, personajul central al cărții Ruxandrei Hurezean, scoate în evidență simplitatea, vrednicia și cumințenia unei lumi apuse. Viața bine rânduită a acestui sat transilvănean nu înseamnă doar bucuriile celor care l-au locuit, ci și greutățile traiului lor. Războiul, apoi comunismul au marcat adânc destinul acestei comunități, producând declinul unui fel de a fi ce dăinuia de secole. Întemeiat în vremuri medievale în jurul unei cruci înfipte în vârful unei coline, satul Criț trăiește astăzi din amintirile simplității sale nobile de odinioară. Ruxandra Hurezean recuperează o parte însemnată din splendoarea acestui paradis rural, însă descoperă și primele semne ale declinului său în perioada războiului și a comunismului care i-a urmat.

(descriere de pe site-ul editurii Curtea Veche)

 

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *