Cum știu dacă alegerea mea este cea mai bună variantă posibilă?

Te-ai întrebat vreodată, aflat la o răscruce de drumuri, cum știu dacă alegerea mea este cea mai bună variantă posibilă? 

foto: Luisa Ene

Omul nu poate ști niciodată ce trebuie să vrea, întrucât nu are decât o singură viață și n-are cum s-o compare cu niște vieți anterioare, nici s-o corecteze în niște vieți ulterioare. (…) Nu există nici o posibilitate de a afla care hotărâre e mai bună, întrucât nu există nici un termen de comparație. Omul trăiește totul pe loc pentru întâia oară și fără nici un fel de pregătire, ca un actor care ar intra în scenă și ar juca, fără să fi repetat vreodată, spune Kundera în Insuportabila ușurătate a ființei

Din scrisul lui Kundera ideile și gândurile țâșnesc cu forța unui râu învolburat iar tu abia mai reușești să-ți tragi sufletul. Te șochează, te emoționează, te trezesc, îți trezesc emoții puternice. Și nu vei mai fi la fel ca atunci când ai luat pentru prima oară cartea în mână. Și atunci înțelegi cât de laș ești cu viața ta, cât de umil în dorințele tale și cât de incapabil să ajungi în miezul lucrurilor, în miezul tău. Kundera te face să-ți pui întrebări, să-ți ceri socoteală, să te pui la îndoială. Ca să înalți omul, trebuie să acționezi asupra sufletului, spunea Giovanni Papini. Și cam asta face Milan Kundera cu cititorul său.

Pasajul cu care am început, din Insuportabila ușurătate a ființei. m-a făcut să mă gândesc, să-mi întorc privirea către interior, să îmi pun întrebarea:

Cum știu dacă alegerea mea este cea mai bună variantă posibilă? 

În timp ce mă frământa ideea asta, a venit Nietzsche în ajutorul meu:

Dacă în tot ceea ce vrei să faci, începi prin a te întreba: Oare sigur vreau să fac asta de un număr infinit de ori? vei avea cel mai solid centru de greutate. Iată învățătura doctrinei mele. Trăiește în așa fel încât să-ți dorești să retrăiești, căci oricum vei retrăi. Cel care-și găsește bucuria supremă în strădanie, să se străduiască! Cel care iubește odihna mai presus de orice, să se odihnească! Cel căruia-i place mai mult decât orice să se supună, să asculte și să-i urmeze pe alții, să asculte de ei! Dar să știe bine ce anume preferă și să nu dea înapoi de la niciun mijloc!  (Nietzsche, Voința de putere) 

Cum știu dacă ceea ce aleg este varianta cea mai bună pentru mine? Răspunsul îl dă, ca în multe alte cazuri, tot o întrebare: Oare sigur vreau să fac asta de un număr infinit de ori?

Ceea ce ne oferă Nietzsche de fapt aici, este un criteriu de evaluare, un principiu de selectare a acelor momente ale vieții noastre care merită să fie trăite dintre cele care nu merită acest lucru. Cu ajutorul acestui criteriu, ne putem conduce existența în așa fel încât să evităm falsele aparențe și jumătățile de măsură, micile lașități care ne fac, după cum spune Nietzsche, să vrem câte ceva doar o singură dată, ca o concesie, să ne mulțumim în viață cu lucruri pe care nici măcar nu ni le dorim cu adevărat. El ne îndeamnă să trăim în așa fel încât regretele să nu mai apară, pentru că nu mai au de ce, dacă facem doar ceea ce iubim mai presus de orice. Asta înseamnă viața adevărată!

Comments

comments

Have your say