Dacă e să citești o singură carte în viața asta, citește Siddhartha

‘Lumea era frumoasă dacă o priveai așa, fără să cauți nimic, așa simplu, așa copilărește. Luna și stelele erau o frumusețe, o frumusețe erau râul și malul, pădurea și stânca, floarea și fluturele. Frumos și plăcut mai era să mergi astfel prin lume, atât de copilărește, atât de treaz, receptiv la tot ceea ce era aproape de tine. 

(…) Toate acestea fuseseră dintotdeauna, dar el nu le văzuse, el parcă fusese absent. Acum le vedea pe toate și simțea că le aparține. Prin ochiul său de strecurau luminile și umbra, în inima sa pătrundeau stelele și luna.’ 
Siddhartha, Hermann Hesse 
foto: Luisa Ene

Siddhartha este o cărticică ușoară ca bătăile de aripi ale unui fluture, bătăi care însă își trimit ecourile departe, la fel ca efectul fluturelui.

Dacă vrei să te reîndrăgostești de viață, să te bucuri că trăiești, respiri, zâmbești pe acest pământ, asta e cartea potrivită pentru tine. 

Cred că cel mai mult mi-a plăcut (și mi-a dat de gândit) felul în care îi numea înțeleptul Siddhartha pe oamenii de rând: oameni copii. De ce? Pentru că spunea că ei se consumă pentru niște copilării, pentru nimicuri. Se lasă angrenați în vârtejul vieții de zi cu zi, stresându-se pentru prostii și uită să vadă imaginea de ansamblu: miracolul vieții, miracolul lumii. Nu văd pădurea de copaci.

Cartea analizează, dintr-un punct de vedere budist, relația omului cu natura, cu alți oameni, dar și dorința de cunoaștere și auto cunoaștere. Siddhartha, personajul principal, este un adevărat pelerin spiritual, aflat în căutarea iluminării.

Nu ai nevoie de cărți de duzină de self help. Citește cele 100 și ceva de pagini de măiestrie literară și-ți vei afla liniștea. Cel puțin pentru moment. 🙂

Hermann Hesse foto: Pinterest

 

***

Și astfel, toți îl iubeau pe Siddhartha. Pentru toți era izvor de bucurie, pentru toți era izvor de plăcere. Dar el, Siddhartha, nu își era lui însuși bucurie, nu își era lui însuși plăcere.

***

Cei mai mulți oameni, Kamala, sunt precum frunzele care se scutură, plutind și rostogolindu-se în aer, clătinându-se și legănându-se până ajung la pământ. Alții însă, puțini la număr, sunt ca stelele cu traiectorie fixă, neatinse de vânt, ei poartă într-înșii propria lor lege și propria lor traiectorie.

 ***
Există oare o altă cale, pe care merită să o cauți, în afară de aceea de a pătrunde până la propriul eu, până la mine însumi? Dar vai, nimeni nu-ți arăta această cale, nimeni nu o cunoștea, nici tatăl său, nici învățătorii sau înțelepții, nici imnurile sfinte ale jertfirii!
***
Dar ce drum mi-a fost sortit! A trebuit să am parte de atâta prostie, de atâtea vicii, de atâtea greșeli, de atâta dezgust și dezamăgire și jale numai pentru a o putea lua de la capăt. Dar a fost bine că s-a întâmplat așa, inima mea încuviințează toate acestea și ochii mei jubilează. A trebuit să aflu ce este deznădejdea, a trebuit să mă cobor până la cel mai nebunesc dintre toate gândurile, până la gândul sinuciderii, pentru ca să am parte de îndurare, pentru a putea să dorm din nou cum se cuvine și să mă trezesc cum se cuvine. A trebuit să păcătuiesc pentru a putea trăi din nou. Oare încotro mă va mai purta drumul meu? Parcă a înnebunit drumul acesta, mă poartă în meandre, poate mă învârtește într-un cerc. Dar n-are decât să mă poarte cum o vrea eu voi continua să merg pe acest drum.
***
Când cineva caută, se întâmplă foarte lesne ca ochiul său să nu mai vadă decât lucrul pe care îl caută, să nu mai fie în stare să găsească nimic și să nu se mai poată lăsa pătruns de nimic, tocmai pentru că nu se mai gândește decât la ceea ce caută, pentru că are un țel, pentru că e fascinat de țelul acesta.
***
Pe pielea mea și în sufletul meu mi-a fost dat să aflu că am avut o mare nevoie de păcat, am avut o mare nevoie de plăceri, de alergătura după averi, de deșertăciune și am avut nevoie de disperarea cea mai rușinoasă pentru ca să renunț la împotrivire, pentru a învăța cum să iubesc lumea, cum să nu o mai compar cu nici un fel de lume dorită și imaginată de mine, cu nici un fel de desăvârșire închipuită de mine, ci să o las așa cum este ea și să o iubesc și să mă bucur că îi aparțin.  
*Cartea se poate achiziționa de pe site-ul Târgul Cărții, de aici.
foto: Luisa Ene

 

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *