Faptul ce dovedește minunata particularitate a scriitorului este acela că, în timpul concediilor, el nu încetează lucrul, sau măcar producția. Unul își scrie amintirile, un altul își corectează șpalturile, un al treilea își pregătește cartea următoare. (Mitologii, Roland Barthes)
Mitologii este una dintre cele mai cunoscute colecţii de eseuri ale reputatului eseist, critic, filosof şi semiotician francez Roland Barthes.
Roland Barthes ne arată obiceiurile, oamenii, reclamele, lucrurile de zi cu zi într-o perspectivă nouă, proaspătă. Mi-a plăcut enorm ironia lui, inteligența cu care vorbește despre lucruri ce la prima vedere par banale și vocabularul său inteligent.
Mitologiile lui Roland Barthes sunt înca modelul felului în care, în cuvinte, cartofii prăjiţi sunt mai gustoşi; vinul roşu sec, mai sec; striptease-ul, mai erotic; Turul Franţei, mai eroic; Spania, mai periculos de frumoasă; detergenţii, mai puri; wrestlingul, mai spectaculos; margarina, mai sănătoasă; scriitorul, mai zeu decât un star; automobilul, mai etanş decât o catedrală.Mitologiile barthesiene au un singur defect: sunt atât de bine scrise, încât, dacă raţiunea existenței ar fi stilul, toate firmele de publicitate ar trebui să se închidă imediat. Alexandru Matei, 2015
Cine este Roland Barthes
Roland Barthes se naşte pe 12 noiembrie 1915, într-o familie burgheză din nordul Franţei, de unde pleacă însă înainte de a face primii paşi. Copilăria şi vacanţele le petrece în Sud-Vest, la Bayonne. Moare la Paris, pe 26 martie 1980, după un accident de maşină. Se întorcea de la o întrevedere cu François Mitterrand. Petrece opt ani în sanatorii de tuberculoşi. Îşi împarte dorinţa între numeroşi parteneri – unii de-o viaţă, alţii pasageri –, mama sa – alături de care trăieşte pînă la moartea ei, pe 25 octombrie 1977 – şi scriitură. Trece, succesiv, prin existenţialism, marxism, psihanaliză, semiotică, budism Zen, scrieri mistice. şi, desigur, literatură: Proust rămâne scriitorul său favorit. Scrie despre roman, teatru, filozofie, iubire, muzică, fotografie, cinema, modă şi obiecte. Îi plac obiectele. Nu scrie despre poezie. Nu face politică, dar ştie să facă gesturi oportune din punct de vedere politic. Devine o figură naţională după Mitologii, în 1956, şi una mondială după Fragmente dintr-un discurs îndrăgostit, 1977. (fragment din descrierea de pe site-ul editurii Vellant)
Câteva fragmente din Mitologii
Scriitorii nu au concedii
Faptul ce dovedește minunata particularitate a scriitorului este acela că, în timpul concediilor, el nu încetează lucrul, sau măcar producția. Unul își scrie amintirile, un altul își corectează șpalturile, un al treilea își pregătește cartea următoare.
Condiția femeii – scriitor
Dacă este să ne luăm după ce scrie în Elle, care aduna nu demult într-o singură fotografie șaptezeci de romancieri, femeia de litere constituie o specie zoologică remarcabilă: ea naște, de-a valma, romane și copii. Se anunță, de pildă: Jacqueline Lenoir (două fiice, un roman); Marina Grey (un fiu, un roman); Nicole Dutreil (doi fii, patru romane) etc. Ce înseamnă asta? Iată ce înseamnă: a scrie este o conduită vrednică de laudă, dar îndrăzneață: scriitorul este un artist. (…) Dar, atenție: femeile să nu creadă cumva că ele pot profita de acest pact fără să se fi supus mai întâi statutului etern al feminității. Femeile se află pe pământ ca să dea copii bărbaților; să scrie cât poftesc, să-și înfrumusețeze condiția, dar să nu cumva s-o părăsească.
Jucăriile – reproduceri la scară redusă ale unor obiecte umane
Adultul francez vede în Copil un alt el însuși. Cea mai bună dovadă: jucăria franceză. Jucăriile obișnuite sunt esențialmente un microcosm adult; toate sunt reproduceri la scară redusă ale unor obiecte umane, ca și cum în ochii publicului copilul n-ar fi de fapt decât un om mai mititel, un homunculus căruia trebuie să i se dea obiecte pe mărimea lui. (…) De vreme ce jucăriile franțuzești prefigurează literalmente universul funcțiilor adulte, faptul nu poate, evident, decât să-l pregătească pe copil să le accepte pe toate. Jucăria dă la iveală catalogul tuturor realităților de care adultul nu se miră: războiul, birocrația, urâțenia etc.
Creierul lui Einstein
El producea gândire, necontenit, așa cum moara produce făină, iar moartea a fost pentru el, în primul rând, oprirea unei funcții localizate: creierul cel mai puternic s-a oprit din gândire.
Despre predicatorii care fac furori în America
Presiunea debitului, excluderea sistematică a oricărui conținut rațional din propoziție, ruptura necontenită a legăturilor logice, repetițiile verbale, desemnarea grandilocventă a Bibliei, ținută în mână așa cum un vânzător care face reclamă ține un deschizător universal de cutii de conserve și, mai înainte de orice, lipsa de căldură, disprețul vădit față de celălalt, toate aceste operații fac parte din materialul clasic de hipnoză de music-hall.
*Cartea Mitologii, Roland Barthes poate fi achiziționată de pe site-ul editurii Vellant, de aici.