sursă foto: Pinterest
O carte este ca o partitură, iar tu, cititorul, ai rolul dirijorului care reușește să extragă muzica dintr-o pagină care ar rămâne altfel închisă în muțenie. Este adevărat, muzica aceea poate fi auzită doar în mintea ta, precum un spectacol de pantomimă, nereușind cu adevărat să spargă aerul pentru a deveni audibilă, dar, dacă tu nu le-ai invoca în tăcere, cuvintele ar stagna într-o liniște profundă, prinse într-o stare de latență. Totuși, acest gest de lumească înviere (el însuși magic) îsi are prețul său. Cuvintele cărora le insufli viață, trezindu-le din existența lor spectrală de pe foaia tipărită, trebuie, precum negativele fotografice, să treacă printr-un mediu, un solvent, înainte ca tu să le percepi ca atare, înainte de a deveni cu adevărat lizibile. Acel mediu este mintea ta! (…) Altfel spus, lectura se realizează în mintea ta, nu a altcuiva, iar semnificația pe care o obții este cea pe care o produci.
*fragment din Mic dejun cu Socrate, Robert Rowland Smith
