Farmecul de neegalat al lucrurilor vechi: fragment din Antoine de Saint-Exupery

Antoine de Saint Exupery a scris și altceva în afară de Micul Prinț. 🙂 Zilele astea am purtat după mine o cărticică mică, dar doldora de idei profunde, cuvinte meșteșugite și descrieri de locuri îndepărtate, fermecătoare: Pământ al oamenilor, de Antoine de Saint-Exupery. Reproduc aici un fragment din carte, care mi-a adus aminte de ce iubesc lucrurile și oamenii care poartă cu mândrie patima vremii.

foto: Luisa Ene

Căci totul aici era derăpănat, și încântător, ca un arbore bătrân acoperit de mușchi, pe care vârsta l-a cam scorojit, sau ca băncile de lemn, pe care îndrăgostiții merg să se așeze de zeci de generații. Lemnăriile erau uzate, canaturile roase, scaunele aveau picioarele strâmbe. Dar dacă nu se repara nimic, în schimb, cu zel, se făcea aici curățenie. Totul era curat, ceruit, strălucitor.

Salonul căpăta un aspect de-o intensitate extraordinară, ca fața plină de zbârcituri a unei bătrâne. Crăpăturile zidurilor, tavanele plesnite, pe toate le admiram, și, mai ales, parchetul surpat aici, hâșânându-se dincolo, ca o punte șubredă, însă totdeauna lustruit, lăcuit, sclipitor. (…) Desigur că fiecare an adăuga ceva farmecului său, complexității aspectului ei. (…) Vă închipuiți o echipă de zidari, de dulgheri, de tâmplari, de lucrători în ipsos intervenind cu uneltele lor, ca un sacrilegiu, în lumea unui asemenea trecut și refăcând în opt zile o casă pe care nu veți fi cunoscut-o niciodată, în care v-ați crede în vizită? O casă fără mistere, fără ascunzișuri, fără chepenguri sub picioare, fără temnițe adânci- un fel de salon de recepție al unei primării? (…) Ce trebuiau să fie podurile când însuși salonul nu era lipsit de toate bogățiile unui pod! Când și bănuiai că, la întredeschiderea chiar a celui mai prizărit dulap, s-ar rostogoli vrafuri de scrisori îngălbenite, chitanțe de-ale străbunicului, chei mai multe decât broaștele ușilor din casă și dintre care, desigur, nici una nu s-ar potrivi la vreo broască. Chei minunat de nefolositoare, care te uluiesc și te fac să visezi la beciuri, la comori îngropate, la galbeni de aur. 

*fragment din Pământ al oamenilor, de Antoine de Saint-Exupery. Cartea se poate achiziționa de aici.

 

Comments

comments

Have your say