Freud și cocaina

Ideea unui medicament care să alunge tristețea și oboseala, să dea energie, să lărgească orizontul conștiinței, să vrăjească sau să revrăjească lumea a incitat întotdeauna dorința și imaginația umană. (…) Povestea uimitoare a experiențelor lui Freud legate de cocaină e strălucit relatată în biografia lui Ernest Jones (”Episodul cocainei”).

Revenirea la viață, Oliver Sacks

foto: psychologicanarchist
foto: psychologicanarchist

La jumătatea anilor 1880, în timp ce făcea tot felul de munci, era sărac, aproape necunoscut și însetat de glorie, Freud „se străduia mereu să devină celebru printr-o descoperire importantă fie în medicina clinică, fie în cea patologică”. Una dintre sarcinile care îl atrăgeau cel mai mult era de a dărui lumii un medicament miraculos. Acest „interes secundar” care a ajuns să-l fascineze a apărut din ideea că depresia, oboseala și nevrozele erau provocate de un dezechilibru la nivelul creierului- o „neurastenie” care putea fi vindecată prin administrarea cocainei. De fapt, cocaina nici nu putea fi socotită un medicament- ea doar refăcea echilibrul normal. 

Astfel, Freud scria despre „exaltarea și euforia de lungă durată, care nu se deosebește cu nimic de euforia normală a unui individ sănătos. (…) Cu alte cuvinte, ești pur și simplu normal și nu-ți vine să crezi că te afli sub efectul vreunui medicament.” Printre efectele benefice era faptul că îți reda senzația de vigoare masculină; într-o scrisoare adresată logodnicei sale, Freud scria: „Vai și amar de tine, Prințeso, când voi ajunge pe culmi. (…) vei vedea atunci cine este mai puternic dintre noi, o fetiță delicată care nu se hrănește destul, sau un bărbat masiv și sălbatic, care are cocaină în organism. În timpul ultimei mele depresii grave am luat din nou coca, și o doză mică mi-a dat o stare minunată de exaltare. Chiar acum, strâng material pentru a închina un imn de slavă acestei substanțe magice.”

Acest „imn de slavă” a trezit un interes enorm și era compus într-un stil care n-avea să mai revină în scrierile lui: „cu o căldură personală, ca și cum ar fi fost îndrăgostit de tema sa. Folosea expresii care nu prea apar într-o lucrare științifică, de pildă, o splendidă exaltare, respingea pătimaș calomniile publicate la adresa acestui medicament prețios”, după cum scrie Jones.

Interesul lui Freud pentru cocaină a durat din 188 până în 1887 și a trecut prin trei faze: entuziasm extravagant, neliniște și îndoială, ascunse de respingerea dogmatică a tuturor calomniilor și, în fine, repudierea tuturor acestor idei, urmate de îndelungate mustrări de conștiință. 

foto: Luisa Ene
foto: Luisa Ene

*fragment din Revenirea la viață, Oliver Sacks, carte care se poate achiziționa de aici.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *