Freud și cocaina

Reading Time: 2 minutes

Ideea unui medicament care să alunge tristețea și oboseala, să dea energie, să lărgească orizontul conștiinței, să vrăjească sau să revrăjească lumea a incitat întotdeauna dorința și imaginația umană. (…) Povestea uimitoare a experiențelor lui Freud legate de cocaină e strălucit relatată în biografia lui Ernest Jones (”Episodul cocainei”).

Revenirea la viață, Oliver Sacks

foto: psychologicanarchist
foto: psychologicanarchist

La jumătatea anilor 1880, în timp ce făcea tot felul de munci, era sărac, aproape necunoscut și însetat de glorie, Freud „se străduia mereu să devină celebru printr-o descoperire importantă fie în medicina clinică, fie în cea patologică”. Una dintre sarcinile care îl atrăgeau cel mai mult era de a dărui lumii un medicament miraculos. Acest „interes secundar” care a ajuns să-l fascineze a apărut din ideea că depresia, oboseala și nevrozele erau provocate de un dezechilibru la nivelul creierului- o „neurastenie” care putea fi vindecată prin administrarea cocainei. De fapt, cocaina nici nu putea fi socotită un medicament- ea doar refăcea echilibrul normal. 

Astfel, Freud scria despre „exaltarea și euforia de lungă durată, care nu se deosebește cu nimic de euforia normală a unui individ sănătos. (…) Cu alte cuvinte, ești pur și simplu normal și nu-ți vine să crezi că te afli sub efectul vreunui medicament.” Printre efectele benefice era faptul că îți reda senzația de vigoare masculină; într-o scrisoare adresată logodnicei sale, Freud scria: „Vai și amar de tine, Prințeso, când voi ajunge pe culmi. (…) vei vedea atunci cine este mai puternic dintre noi, o fetiță delicată care nu se hrănește destul, sau un bărbat masiv și sălbatic, care are cocaină în organism. În timpul ultimei mele depresii grave am luat din nou coca, și o doză mică mi-a dat o stare minunată de exaltare. Chiar acum, strâng material pentru a închina un imn de slavă acestei substanțe magice.”

Acest „imn de slavă” a trezit un interes enorm și era compus într-un stil care n-avea să mai revină în scrierile lui: „cu o căldură personală, ca și cum ar fi fost îndrăgostit de tema sa. Folosea expresii care nu prea apar într-o lucrare științifică, de pildă, o splendidă exaltare, respingea pătimaș calomniile publicate la adresa acestui medicament prețios”, după cum scrie Jones.

Interesul lui Freud pentru cocaină a durat din 188 până în 1887 și a trecut prin trei faze: entuziasm extravagant, neliniște și îndoială, ascunse de respingerea dogmatică a tuturor calomniilor și, în fine, repudierea tuturor acestor idei, urmate de îndelungate mustrări de conștiință. 

foto: Luisa Ene
foto: Luisa Ene

*fragment din Revenirea la viață, Oliver Sacks, carte care se poate achiziționa de aici.

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *