Mănâncă, roagă-te, iubește: 3 lecții importante de reținut

Reading Time: 4 minutes

„Îmi aduc aminte de ceea ce spunea Gurul meu despre fericire. Spunea că oamenii tind să creadă că fericirea e o chestiune de noroc, ceva care va coborâ asupra ta la fel ca vremea frumoasă, dacă ești destul de norocos. Dar cu fericirea nu merg lucrurile așa. Fericirea este consecința efortului personal. Trebuie să lupți pentru ea, să insiști, să o cauți… Iar odată ce ai obținut o anumită stare de fericire, trebuie să depui un efort constant pentru a o menține.” (Mănâncă, roagă-te, iubește! Elizabeth Gilbert)

6277674-3x2-700x467

De foarte multe ori m-am întrebat: oare cărțile ne găsesc pe noi sau noi le găsim pe ele? Am fost o cititoare înrăită de când mă știu și mai ales una organizată în lecturile mele: îmi făceam liste de lectură, caiete cu impresii și mici recenzii, caiete cu citate, liste cu cărți citite deja. Am căutat în mod activ unele cărți, la fel cum caută o femeie bărbatul ideal. Și nu întâmplător fac analogia asta, pentru că la fel ca în iubire, unde nu trebuie să cauți dragostea, ci te găsește ea la momentul și locul potrivit, la fel este și cu cărțile: ele te găsesc atunci când ai mai mare nevoie de ele. Am simțit și testat asta de nenumărate ori pe propria-mi piele și la fel s-a întâmplat și cu cartea asta. Mănâncă, roagă-te, iubește a stat cuminte pe raftul meu, așteptându-și rândul ani de zile. Îmi făcea cu ochiul, dar o evitam: apucasem să văd o mică parte din filmul omonim cu Julia Roberts (cam 20 de minute până să adorm) și pentru că filmul îmi crease o impresie proastă, de clișeu deloc pe gustul meu, am tot evitat-o. Până într-o zi când nu știu ce m-a apucat, dar răsfoiam printre cărți, am pus mâna pe ea, m-am apucat de citit și am petrecut astfel o noapte albă. Mă găseam într-un moment în care simțeam că doar o intervenție divină mă mai poate scoate din starea proastă pe care o aveam, iar cartea asta chiar așa a fost pentru mine: o intervenție.

3 lecții importante pe care le-am reținut din cartea asta:

  • Cât este de important să-ți controlezi gândurile

4-Eat-Pray-Love-quotes

Bineînțeles că știam asta: toți știm asta, în teorie, dar practic, cum faci asta? Cum îți stăpânești gândurile? Cum le ții în frâu, cum le faci să lucreze pentru tine, nu împotriva ta? 

În perioada în care am citit cartea, începusem să cochetez cu yoga. Dar eram cumva aeriană, nu vedeam sensul profund neapărat, căutam să fac o activitate fizică interesantă în timpul liber, în afară de alergat. Și pentru că urăsc să merg la sală, m-am gândit că yoga este potrivită. Astfel că am mers la un indian care practică un tip de yoga tradițional, Satyananda Yoga, ce pune accent pe partea spirituală. În câteva cuvinte, pozițiile alea ciudate și cool de yoga pe care le vedem noi pe internet au scopul de a echilibra mintea cu spiritul și de a te ajuta să intri mai ușor în starea de meditație. Și ca să mă întorc la carte, pentru cei care nu știu, Liz, protagonista, petrece 3 luni la un ashram din India, unde se roagă, meditează și evident, face yoga. Astfel că, în paralel cu practica, am învățat și aprofundat ce înseamnă cu adevărat yoga și la ce te ajută. Eu simt că îmi schimbă viața. Pe lângă faptul că plec relaxată de la yoga, ceea ce simt că m-au învățat cu adevărat exercițiile de meditație până acum sunt cum să mă împac cu gândurile mele. Țin minte că la primul curs l-am întrebat pe Avi: „Cum să fac ca în timpul meditației să nu mă mai gândesc la nimic? Îmi trec o mie de gânduri prin cap, mă gândesc la job, la bugete, mă stresez, nu e normal, nu?” Iar el mi-a spus: „Luisa, lasă-le! Ceea ce trebuie să faci nu este să încerci să fugi de ele: acceptă-le fiind conștientă de ele, apoi dă-le drumul, vor pleca singure, fără să faci nimic. Trebuie doar să conștientizezi, să fii „mindfull”.” Asta se aplică și în viața de zi cu zi. Avem tendința să ascundem sub preș problemele, să fugim de ele: de gânduri negative, de emoții negative, de amintiri care ne rănesc. Când de fapt trebuie să le acceptăm, conștientizăm, apoi să le eliberăm.

În carte, Liz primește o mantra care să o ajute la meditat: Om Namah Shivaya. Care practic înseamnă recunosc și onorez divinul din mine. Și așa este: trebuie să conștientizăm miracolul vieții, partea magică, frumoasă și divină din noi, să intrăm în contact cu ea și să fim recunoscători pentru minunatul dar al vieții.

  • În viață avem tot dreptul să ne răsfățăm 

Trăim într-o societate în care eficiența este vitală: totul trebuie să aibă un scop precis în viața noastră, să facem lucruri care aduc un plus de valoare palpabil. Uneori însă, trebuie să facem lucruri care chiar dacă nu ne aduc vreun beneficiu concret și imediat, ne aduc ceva mult mai important: ne fac o mare plăcere.  De exemplu, pe parcursul cărții, Liz se apucă să învețe italiana fără vreun motiv anume, decât acela că îi place cum sună limba asta. Și mai mult decât atât, se mută în Italia pentru câteva luni, unde mănâncă tot ce poftește, își exersează italiana și vizitează țara. Pentru că îi face plăcere. Iar noi, ca societate, am uitat asta: până și concediile ni le planificăm ca pe un proiect la job. Trebuie să învățăm să ne răsfățăm: să facem lucruri pentru pura plăcere pe care ne-o aduc. Atât.

  • Nu ești niciodată singur 

Nu suntem cu adevărat singuri niciodată. Cum am putea fi? Suntem mereu cu persoana care ne iubește cel mai mult: noi înșine. A învăța să fii fericit cu tine însuți este adevăratul triumf în viață: pentru că dacă ești fericit cu tine, ești fericit mereu.

Om Namah Shivaya!

Comments

comments

2 gânduri despre “Mănâncă, roagă-te, iubește: 3 lecții importante de reținut

  1. Am citit si eu cartea asta dintr-un motiv simplu: ma fascineaza India de cand ma stiu. Nu stiam altceva despre carte in momentul in care am imprumutat-o de la Biblioteca Universitara in anul 2 de facultate. Am savurat-o pagina cu pagina. Cea mai placuta amintire care mi-a ramas legat de cartea asta a fost mirosul paginilor. Miroseau a flori uscate… a betisoare parfumate… nu stiu exact sa descriu mirosul…dar l-as recunoaste oriunde. Nu stiu de ce miroseau asa… nu miroseau a carte.. miroseau a mister, a pasiune, a libertate…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *