‘Tu ai ridicat inima mea, atunci când zăcea în noapte.’ Cântec de iubire, poezie egipteană
Îmi place să îmi cumpăr antologii de poezie, pentru că, recunosc, nu sunt fană a genului și de aceea rar cumpăr un volum de poezii al unui singur autor. Volumul Patru milenii de poezie în tălmăcirea lui Lucian Blaga mi-a atras atenția pentru că sunt poezii selecționate și plăcute de Lucian Blaga, iar pentru el am o mare pasiune, încă din școala generală. Prin urmare, l-am luat cu încredere și l-am citit pe nerăsuflate, într-o seară.
N-am intenționat să dau, cu această culegere, o antologie a poeziei lirice universale. Citind și recitind stihuri cântate în vechiul Egipt, în antichitatea greacă sau chineză, în pădurile negre din străfundurile Africii, sub cerul italic sau galic, s-a ivit în mine dorința arzătoare de a anexa și de a asimila graiului nostru o seamă de poezii, dintre cele mai frumoase, ale literaturii universale, spune Lucian Blaga în prefața cărții.
Mai jos două dintre poeziile care m-au fermecat. 🙂
Noi suntem stele cari cântă.
Noi cu lumina noastră cântăm.
Păsări de foc suntem noi,
zburăm peste cer prin senin.
Lumina noastră-i un glas.
În jos peste piscuri de munți privim.
Noi- pentru duhuri un drum pregătim,
un drum pentru duhuri ce vin.
Poezie a tribului algonkin din America de Nord, Cântecul stelelor
Liniștea mea, odihna toată,
Nu le mai aflu, ah, niciodată.
Când el lipsește, lumea-i mormânt.
Mă pierd de jale și nu mai sunt.
Sărmanul meu gând s-a rătăcit.
Sărmanul meu suflet s-a risipit.
(…)
*fragment din Cântecul Margaretei, Faust
