Ordinea de zi: cum au ajuns naziștii la putere

Ordinea de zi, de Eric Vuillard, a fost recompensată în 2017 cu cel mai prestigios premiu literar francez, Goncourt. Este o carte care te ajută să tragi cu ochiul la momentele în care s-a scris istorie și povestește cum au reușit naziștii să ajungă la putere.

foto: Luisa Ene

Ordinea de zi, de Eric Vuillard,a fost recompensată în 2017 cu cel mai prestigios premiu literar francez, Goncourt.

Cartea se citește ușor, are 150 de pagini, dar este complexă, dureroasă, emoționantă și abundă în detalii incredibile despre ascensiunea naziștilor. Am aflat detalii pe care chiar nu le știam despre grozăviile petrecute în timpul lui Hitler. Brand-uri renumite precum Siemens, BMV, Opel, Telefunken și mulți alții au susținut financiar regimul nazist. Ba mai mult, majoritatea marilor companii din Germania s-au folosit de mână de lucru de la Auschwitz și alte lagăre de concentrare. Muncitorii erau tratați ca niște sclavi, bătuți, torturați și umiliți. Companiile acestea încă există și multe neagă legătura lor cu regimul nazist, sau susțin că au fost nevoiți să treacă de partea regimului în momentul în care Hitler a ajuns la putere.

foto: Luisa Ene

3 lucruri care m-au cucerit la Ordinea de zi

💡Detaliile incredibile despre Hitler și colaboratorii lui

Am aflat că brand-uri renumite precum Siemens, Bayer, Opel, sau Telefunken au susținut financiar regimul nazist.

20 februarie 1933.

24 de reprezentanți ai unor mari branduri germane, precum Siemens, Bayer, Opel, sau Telefunken se întâlnesc cu Hitler.

Motivul? Hitler strângea donații pentru campania ce preceda alegerile de pe 5 martie.

Majoritatea invitaților vărsară așadar pe loc câteva sute de mii de mărci, Gustav Krupp dărui un milion, Georg von Schnitzler, patru sute de mii, și astfel se strânse o sumă frumușică. Reuniunea aceasta din 20 februarie 1933, care a marcat un moment unic în istoria patronatului, un compromis inedit cu naziștii, nu reprezintă pentru alde Krupp, Opel, Siemens nimic altceva decât un episod destul de obișnuit din lumea afacerilor, o banală strângere de fonduri. Cu toții vor supraviețui regimului și vor finanța pe viitor multe alte partide.

Astfel, pe cei douăzeci și patru nu-i cheamă nici Schnitzler, nici Witzleben, nici Schmitt, nici Finck, nici Rosterg, nici Heubel. Pe ei îi cheamă BASF, Bayer, Agfa, Opel, IG Farben, Siemens, Allianz, Telefunken. Sub aceste nume îi cunoaștem. Îi cunoaștem foarte bine. Ei sunt automobilele noastre, mașinile noastre de spălat rufe, produsele noastre de divertisment, deșteptătoarele noastre, asigurările noastre imobiliare, bateriile ceasurilor noastre de mână.

Numele acestea există și azi. Averile lor sunt imense. Pe site-ul grupului Tyssen-Krupp, unul dintre liderii mondiali în siderurgie, găsim o notiță despre familia Krupp. Înainte de 1933, Gustav nu l-a susținut activ pe Hitler, ni se spune, dar odată ce acesta a fost numit cancelar, Krupp s-a arătat loial țării sale.

Firme precum BMW, Shell, Schneider și multe altele s-au folosit de mână de lucru din lagărele de concentrare 

IG Auschwitz figurează cu nerușinare în organigrama companiei. (…) Toată lumea se năpustise asupra unei mâini de lucru atât de ieftine. Dintr-un lot de 600 de deportați ajuns în 1943 la uzinele Krupp, un an mai târziu nu rămăseseră în viață decât douăzeci. (…) Acolo, oamenii trăiau într-o mizerie cruntă, năpădiți de purici, mergând încălțați doar cu galoși câte 5 kilometri fie vară, fie iarnă, de la lagăr la uzină și înapoi. Se trezeau la ora 4:30 și erau numaidecât flancați de gărzile SS și de câini dresați și erau bătuți, torturați.

Eric Vuillard

🎬 Tehnica cinematică zoom in, zoom out 

Autorul cărții, Eric Vuillard, este regizor, iar asta se simte în scriitura sa: folosește tehnici de film în Ordinea de zi.

El se joacă cu imaginea, ne prezintă imaginea de ansamblu în primă fază, apoi face zoom in și intră în încăperea unde se ținea întâlnirea. Vuillard stăpânește această tehnică atât de bine, încât te face să simți că ai intrat pe ascuns în încăperea în care tocmai se scrie istorie. După ce te lasă să vezi îndeaproape ce s-a întâmplat, se îndepărtează cu un zoom out, revine la imaginea de ansamblu și prezintă consecințele faptelor la care tocmai ai asistat.

Am putea astfel să ne apropiem, rând pe rând, de fiecare dintre cei douăzeci și patru de domni care intră în palat, să le atingem ușor gulerele evazate, nodurile lejere ale cravatelor, să plonjăm în ochii lor triști. (…) Noul cancelar își făcu în sfârșit apariția în salon. Cei care nu-l întâlniseră încă erau curioși să-l vadă. Hitler era surâzător, degajat, deloc așa cum și l-ar fi închipuit, afabil, da, poate chiar simpatic, cu mult mai simpatic decât ar fi crezut ei. Avu pentru fiecare un cuvânt de mulțumire și o strângere fermă de mână. 

📚 Ordinea de zi nu este nici relatare istorică, nici roman

Își imaginează atât de bine cum trebuie să se fi desfășurat anumite fapte istorice, încât îți dă impresia că a fost acolo, că așa trebuie să se fi desfășurat discuțiile. De fapt, L’Opinion spunea că această carte nu este nici relatare istorică, nici roman – tocmai datorită acestei calități ale sale. Pornește de la fapte reale, de la oameni reali, respectă faptele întocmai, însă își imaginează exact cum s-au desfășurat. Și este foarte convingător.

Ordinea de zi este o carte sinistră, amuzantă şi inclasabilă, nici relatare istorică, nici roman – sau ambele în acelaşi timp. Pe scurt, Vuillard a inventat un gen. Ar trebui să i se dea un nume. (L’Opinion) (© Editura Litera)

foto: Luisa Ene

Fragmente faine din Ordinea de zi

Literatura permite orice, așa se spune. Aș putea, așadar, să-i fac să se învârtă la nesfârșit pe scările lui Penrose, iar ei n-ar mai putea nici să urce, nici să coboare, le-ar face pe amândouă la nesfârșit, în același timp. Și, de fapt, cam acesta este efectul pe care ni-l produc cărțile. Timpul cuvintelor, compact sau lichid, impenetrabil sau stufos, dens, extins, granulos, încremenește mișcarea, siderează. Personajele noastre sunt pentru totdeauna în interiorul palatului, ca într-un castel vrăjit.

📚

Horoscopul din 12 martie indica o zi minunată pentru Balanță, Rac și Scorpion. În schimb, pentru restul omenirii, cerul era nefast. Democrațiile europene arătau în fața invaziei o resemnare marcată de fascinație.

📚

Dacă te atrage literatura inspirată de istorie, citește și 7 lecții extraordinare de viață de la Isabel Allendearticolul despre cartea Ines a sufletului meu, ce spune povestea de viață a lui Ines Suarez, cea care alături de Pedro de Valdivia a cucerit și a pus bazele coloniei Chile.

 

 

Comments

comments

Have your say