foto: Luisa Ene

Dilemele vieții și rezolvări pentru ele – nu sunt mulți scriitori care își pot rezuma cărțile așa, însă Irvin Yalom o poate face și mai important, poate livra exact ceea ce a promis. În cărțile sale, Yalom tratează o mulțime dintre frământările cu care ne confruntăm în viața de zi cu zi. Dependența față de oamenii din jur și părerile lor despre noi; bogăție & statut social; rațiune versus simțire; influența trecutului asupra prezentului – acestea sunt doar câteva dintre ele. Yalom ne oferă soluții și perspective noi la unele dintre cele mai arzătoare și dureroase probleme ale vieții, îmbinând cu succes psihologia și filozofia.  Irvin Yalom este un rockstar al psihologiei & literaturii și cred că toți am auzit de el, chiar dacă nu l-am citit (până acum). Nu întâmplător am pus în paranteză (până acum) pentru că trag nădejde că toți îl vom citi la un moment dat… în cărțile lui omul atacă toate problemele cu care ne confruntăm sau ne-am putea confrunta vreodată. Citind Yalom, ai un sentiment de welcome to Human Race: descoperi că problemele, dilemele, micile sau marile lupte interioare cu care te confrunți se găsesc și la alții și

cumva, nu te mai simți singur în această luptă cu viața. DETALII CONCURS Pentru că îmi doresc să văd cât mai mulți oameni citind Yalom,  știind cât de util poate fi în viața noastră, am pus la cale un concurs împreună cu editura Vellant. Trebuie doar să îmi spuneți printr-un comentariu ce carte de-a lui vă doriți să citiți, din titlurile disponibile la Vellant, până duminică,14 ianuarie 2018. Câștigătorul va fi ales prin tragere la sorți și va primi cartea specificată în comentariu. Titlurile disponibile le găsiți pe site-ul editurii, aici. Puteți comenta aici sau la postarea de pe Facebook. Succes! :) Vă las cu câteva citate din cărțile sale. Caracterul înseamnă destin. (…) Viitorul este determinat de ceea ce s-a petrecut înainte, de structura noastră fizică și psihologică – pasiunile,…

foto: Hyperliteratura

We read to know we are not alone. (William Nicholson) Citatul ăsta mi-a plăcut dintotdeauna, pentru că atunci când citești o carte bună, chiar simți că nu mai ești singur cu problemele tale, dar mai ales, că sunt și alții care simt ceea ce simți tu. Iar Doamna cu ochelari negri este exact genul acesta de carte. Am citit pe Hyperliteratura că femeile cu diverse probleme personale o întrebau pe autoare ce să facă, mai ales pentru că Sidonia avea o rubrică la revista Femeia și căminul, unde povățuia femeile cum să‐și oblojească rănile din dragoste. Asta m-a făcut să zâmbesc, pentru că mi-a adus aminte de Cheryl Strayed, cu faimoasa ei rubrică din The Rumpus - Dear Sugar (pe care am citit-o din scoarță în scoarță). Și m-a făcut să dau acest titlu articolului despre Doamna cu ochelari negri, pentru că într-adevăr te alegi din carte cu niște lecții despre viață și dragoste pertinente. Lecțiile nu sunt însă predate rigid, ci jucăuș, amuzant și ironic. Nu trebui să presupui ceea ce face sau simte partenerul - comunicarea este esențială  În Două scrisori, o femeie face ceea ce multe dintre noi facem: analizează

mesajele iubitului în fel și chip, căutând dedesubturi acolo unde nu sunt și presupunând (greșit) ceea ce simte sau dorește partenerul. M-a uimit cât de actuală este cartea - de câte ori nu am analizat și disecat singure sau cu prietenele mesajele de la iubit? În nici una dintre ultimele scrisori nu-i mai scria că-i e dor de ea, nici că se mai gândește la ea, nici că așteaptă să o revadă. Nu se mai întreba ce se mai întâmplase cu el: îi era clar că n-o mai iubește și, sigur se îndrăgostise de alta. Un bărbat arogant rămâne un bărbat arogant - nu încerca să schimbi oamenii. În povestea Un invidios și un...., Sidonia îmi aduce aminte de Caragiale, ironizând defectele și felul parvenit de a fi al unora. Emil Zotea nu trebuia să-și…

Se spune că ești media oamenilor cu care te înconjori, iar eu aș adăuga că ești și media content-ului pe care îl consumi. Iar când spun content, mă refer la orice mediu prin care obții informații sau entertainment: filme, seriale, documentare, bloguri/vloguri & co, reviste, publicații etc.

foto: tumblr

Informațiile pe care le consumăm ne inspiră, ne influențează gândirea și acțiunile, ne oferă noi perspective și ne ajută să ne atingem potențialul. consúm: folosire a unor bunuri pentru satisfacerea nevoilor oamenilor.  Tu ce nevoie ai? Ce ”bunuri” folosești pentru a le satisface și mai important, le satisfaci? Să spunem că vrei să slăbești: consumi hamburgeri zilnic? Nu, îți încropești o dietă sănătoasă și consumi mâncare ce te ajută la îndeplinirea scopului tău. La fel este și cu informația: omul în care te transformi este direct legat de ceea ce consumi: de cărțile pe care le citești, de filmele pe care le vezi, de informațiile pe care le absorbi. Eu mi-am propus ca în 2018 să trec la o ”dietă” smart: să reduc la minim consumul de informații de proastă calitate și să cresc timpul alocat content-ului de calitate. Să consum inteligent: lucruri care mă pot ajuta să devin cea mai bună versiune a mea. Every year, I make a point of reflecting on how I’ve been spending my time. I ask myself who I’m spending my time with and what I’m reading, online and offline. The thread

of these questions comes back to a common core: Is where I’m spending my time consistent with who I want to be? Explicații foarte bune despre cum poți discerne între content-ul de calitate și cel inferior găsiți pe blogul Farnam Street, în scrisoarea lor anuală către cititori (în ultima parte a articolului). Câteva resurse inteligente, pentru oameni inteligenți Cărți Avem nevoie de repere, de consolare, de modele demne de urmat și putem găsi toate lucrurile acestea, precum și mult mai mult, în cărți. Dar putem face asta doar dacă pornim de la următoarea premisă: cărțile sunt o resursă de înțelepciune. Îmbrățișând această premisă, putem citi mai departe în mod inteligent, putem analiza și mai ales pune în aplicare cunoștințele dobândite prin lectură, în viața noastră de zi cu zi. Dacă lăsăm cărțile să își îndeplinească scopul, lectura ne…

  Eram în depresie. Eram convinsă că nu mai există un serial bun pe lumea asta. Că totul s-a terminat odată cu Game of Thrones. Dar a apărut luminița de la capătul tunelului: Dark. Mister. Crime. Călătorit în timp. Actori buni. Imagini demențiale. Dacă ți-a plăcut Stranger Things sau Twin Peaks, trebuie să vezi Dark. Este, pentru mine, cel mai bun serial din 2017 și unul dintre cele mai bune văzute vreodată. Despre ce este vorba în Dark? Serialul începe cu un citat despre timp din Einstein. Doar asta ar fi trebuit să mă pregătească pentru ce a urmat. Însă nu mă așteptam la așa ceva. The distinction between the past, present and future is only a stubbornly persistent illusion. La prima vedere, este un serial cu crime și mister, în primul episod dispare un băiețel și te aștepți ca povestea să se dezvolte în jurul investigației. Dar nu. Continuă cu călătorit în timp, cu răsturnări incredibile, cu întrebări despre viață și rostul ei, astfel încât la finalul serialului ajungi să te întrebi care e de fapt rostul existenței și unde ne îndreptăm. Ireal de frumos, original și incitant.

Te ține în tensiune în fiecare secundă, eu am văzut tot sezonul într-o singură noapte: efectiv nu m-am putut opri. Cine l-a creat? Este un serial german, dar se poate urmări cu subtitrare în engleză, română etc. sau dublat în engleză (nu recomand). Chiar și acest fapt, că este nemțesc, se adaugă aerului straniu al serialului. Creatorii serialului sunt Baran bo Odar și Jantje Friese, iar ceea ce mi se pare drăguț este că sunt soț și soție și au lucrat împreună la realizarea lui. Se pare că inițial au pitchuit altă idee de serial către Netflix, au fost refuzați și s-au gândit să vină cu altceva. Aveau deja ideea unui serial cu mister și separat unul SF, cu călătorit în timp. S-au decis să le combine și așa a rezultat Dark.  Ce poți învăța din Dark? Că orice…