Pe aripile vântului năvalnic al lumii

Reading Time: 1 minute
”Eseu de figură în aer liber: femeie cu umbrelă, întorcându-se spre stânga”- Claude Monnet, 1886

Probabil că este un vis. Sau poate o amintire din copilărie, sau cine știe de când… Norii plutesc pe cerul albastru, mânați de o boare de vânt. O femeie stă pe loc, cu umbrela sprijinită pe umăr, privind în depărtare. Nu i se vede chipul. Cine poate fi? 

Într-o zi, când se întorcea spre casă, Monnet o zărește pe Suzanne, fiica prietenei sale, Alice. Este ca o viziune: o amintire din trecut, cea a soției sale moarte, Camille, țâșnește cu putere la suprafață. În următoarele zile, se întoarce în acel loc, împreună cu Suzanne, pentru a reproduce cu fidelitate acea impresie. Pe cine picta atunci? Pe tânăra de 18 ani? Sau imortaliza, de fapt, amintirea soției sale? Picta un strop de fericire pe aripile vântului năvalnic al lumii….

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *