Poezia lunii: Nichita Stănescu, Ploaie în luna lui Marte

M-am îndrăgostit de poezia asta ascultând piesa Paulei Seling, 'Ploaie în luna lui Marte'. Nichita Stănescu este poetul meu preferat, iar exemplarul meu din 'Ordinea cuvintelor' este citit și răsfoit de sute de ori.

Ploaie în luna lui Marte, Nichita Stănescu

Ploua infernal,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Pereţii odaii erau
neliniştiţi, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.

O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.

Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai frumoşi: oamenii?… ploaia?…

Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
N-aş mai fi vrut să se sfârşească
niciodată-acea lună-a lui Marte.

M-am îndrăgostit de poezia asta ascultând piesa Paulei Seling, Ploaie în luna lui Marte. Nichita Stănescu este poetul meu preferat, iar exemplarul meu din Ordinea cuvintelor este citit și răsfoit de sute de ori.

Comments

comments

Have your say