Renunță la fantezia unei lumi mai bune și investește în cea reală

Reading Time: 2 minutes

Toți avem tendința de a inventa o lume ideală pentru a scăpa de cea în care trăim acum. Aceste mici fantezii pe care le proiectăm dimineața, când stăm înghesuiți ca sardinele în metrou, sau în orice moment mai dificil al vieții noastre de zi cu zi, ne oferă o mângâiere de moment. Însă care este prețul pe care îl plătim pentru această consolare de moment?

sursă foto: tumblr

Nietzsche vorbea despre această tendință a noastră, numind-o doctrina celor două lumi. Poate că aceste fantezii ne oferă mângâiere, dar ajungem să le inventăm, spune Nietzsche, doar pentru că nu putem să acceptăm faptul că existența noastră se rezumă la ceea ce este deja; și, odată inventate, facem prea puțin pentru a transpune aceste fantezii în realitate. El are o provocare pentru noi, aparent simplă, dar nu chiar atât de ușor de pus în practică: să ne transformăm idealul în realitate, sau realitatea în ideal.  

Pentru a reuși asta, Nietzsche ne cere să ne imaginăm că viața noastră s-ar repeta la infinit în cel mai mic detaliu și să vedem cât din ceea ce presupune ea am putea suporta de fapt, la nesfârșit. Fericirea ar putea fi atinsă, spune el, atunci când am putea spune, cu mâna pe inimă, că suntem în stare să retrăim bucuros fiecare clipă a vieții noastre. Atunci când fantezia noastră, viața noastră imaginată, așa cum ne-o dorim noi, s-ar suprapune cu cea reală.

Dar cum putem face asta oare în viața de zi cu zi? În primul rând, să renunțăm la fantezia unei alte lumi și astfel vom deveni mai predispuși să investim în cea reală: vom trăi în prezent, în loc să proiectăm un paradis care ne-ar salva de noi înșine. Pentru că, după cum spunea Robert Rowland Smith, nu există mijloc mai bun care să te oblige să îmbrățișezi realitatea în toată goliciunea ei revigorantă decât să ți se ia cârja idealului. 

Renunțarea la un  ideal ne face să scăpăm de presiunea de a ne conforma lui. Tocmai pentru că este un ideal, este investit cu autoritatea de a prescrie modul în care ar trebui să arate lucrurile; de aici rezultă că, odată scăpat de sub bolta pe care idealul o înalță deasupra ta, vei fi liber să devii tu însuți în tot ceea ce înseamnă individualitatea ta nonconformistă- neuniformă, singulară, năzuroasă, rebelă, excentrică, îndrăzneață, neortodoxă și originală. De aceea, abandonarea idealului poate să fie un preț care merită plătit. (Mic dejun cu Socrate, Robert Rowland Smith)

Prin urmare, să nu mai visăm visurile noastre, ci să le trăim!

sursă foto: tumblr

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *