Dintre scriitorii contemporani, Alain de Botton este unul dintre favoriţii mei. Cărţile lui împletesc psihologia, istoria, filozofia, religia, cu alte cuvinte, marile idei ale lumii, pe care le ia, le explică şi le pune în slujba cititorului.
În Sex, shopping și un roman, Alain analizează jocurile la care toţi apelăm la începutul unei relaţii, încrederea în parteneru, precum şi încrederea în sine, comunicarea, cam tot ce compune o relaţie, sau tot ce-ţi poate da dureri de cap în cadrul unei relaţii. Este o carte instructivă, mai ales pentru cei care au tendinţa de a se implica în relaţii distructive, bolnăvicioase.
Puterea în dragoste derivă din capacitatea de a nu-ţi păsa. (…) Spre deosebire de alte domenii, în dragoste mai puternic e cel care nu are proiecte legate de celălalt, nu vrea şi nu are nevoie de nimic. Pentru că dragostea ţinteşte către comunicare şi înţelegere, cel care blochează procesul schimbând subiectul sau răspunzând unui apel cu două ore întârziere nu face decât să exercite fără nici un efort o putere uriaşă asupra celuilalt, care e mai slab, mai de nădejde, mai lipsit de mijloace. Stendhal sugera în mod pesimist că întotdeauna există o persoană care iubeşte mai mult decât cealaltă şi, prin urmare, în mod implicit, într-o relaţie partenerii vor fi întotdeauna conştienţi de putere. Numai când ambele părţi aşază mize egale pe talerele balanţei, numai atunci când unul dintre parteneri spune ‘Te iubesc’, iar celălalt răspunde într-un mod absolut firesc ‘Şi eu te iubesc’, existenţa puterii poate fi uitată.
Sursă foto: Luisa Ene
Câteva idei deştepte despre dragoste din Sex, shopping și un roman
- Oamenii au uneori teama de a se implica
Atunci, ce este îmbrăcămintea emoţională? Constă într-o întreagă garderobă menită să ferească de privirile altora interiorul sensibil, marele şi secretul ‘Am nevoie de tine’. A fi îmbrăcat înseamnă a refuza să te laşi pe mâna altcuiva, pe care nu-l poţi controla, cineva care prin definiţie te poate răni sau scoate din minţi nerăspunzându-ţi la telefon sau flirtând cu cel de lângă tine. Eric rareori începea o relaţie fără să se asigure că are o întreagă garderobă cu căptuşeală dublă, în încercarea de a-şi contrui o viaţă în care dragostea să nu fie pilonul principal, în care să nu fie obligat să renunţe la fundaţia autonomă a fericirii sale.
- Oamenii au un comportament contradictoriu într-o relaţie mult mai frecvent decât am crede, iar asta nu ar trebui să ne panicheze.
Contradicţiile lui ameninţau să submineze înţelegerea pe care Alice o avea pentru logică. Cum putea un bărbat să o iubească şi în acelaşi timp să fie rece faţă de ea? Deseori încerca să neutralizeze contradicţia, scoţând unul din factori din ecuaţie- poate că n-o iubea, sau poate că nu era rece faţă de ea, ci doar obosit sau timid.
- Permanenţa dragostei: să ai încredere în jumătatea ta, chiar dacă nu este lângă tine.
Ce implică această permanenţă a dragostei? O anumită încredere în iubirea celuilalt, care dăinuie dincolo de dovada imediată a interesului celuilalt, încredere că, deşi se află la Milano sau la Viena peste weekend, partenerul nu este pe cale să împartă un cappuccino cu rivala, încredere că o tăcere este doar o tăcere şi nu o indicaţie că dragostea este pe sfârşite.
- De multe ori, neîncrederea în iubirea celuilalt izvorăşte din lipsa de încredere în noi înşine.
Cum ai putea să mă iubeşti? Ideea nu era că Alice nu avea încredere în Eric, ci că nu se vedea pe sine ca pe cineva care să poată dispune de afecţiunea devotată a cuiva pentru o perioadă lungă.
- Dacă vrei iubire, trebuie să renunţi la putere
Puterea în dragoste derivă din capacitatea de a nu-ţi păsa. (…) Spre deosebire de alte domenii, în dragoste mai puternic e cel care nu are proiecte legate de celălalt, nu vrea şi nu are nevoie de nimic. Pentru că dragostea ţinteşte către comunicare şi înţelegere, cel care blochează procesul schimbând subiectul sau răspunzând unui apel cu două ore întârziere nu face decât să exercite fără nici un efort o putere uriaşă asupra celuilalt, care e mai slab, mai de nădejde, mai lipsit de mijloace. Stendhal sugera în mod pesimist că întotdeauna există o persoană care iubeşte mai mult decât cealaltă şi, prin urmare, în mod implicit, într-o relaţie partenerii vor fi întotdeauna conştienţi de putere. Numai când ambele părţi aşază mize egale pe talerele balanţei, numai atunci când unul dintre parteneri spune ‘Te iubesc’, iar celălalt răspunde într-un mod absolut firesc ‘Şi eu te iubesc’, existenţa puterii poate fi uitată.
