Am ales să împart cu voi azi o poezie dragă mie, de o autoare și mai dragă. Nu o să scriu multe despre ea, s-au scris destule deja, și anyway, ce chestii profunde pot spune eu despre un om atât de frumos? Las poezia să vorbească de la sine. E de ajuns să menționez de ce o iubesc pe Maya: pentru că a luptat cu prejudecăți (scriitoare femeie și afro-americană pe deasupra!!), pentru că deși a fost interzisă în librării, nu a încetat să scrie, să lupte pentru drepturile femeilor afro-americane în particular și ale afro-americanilor în general. Pentru că a fost o femeie exact așa, pe placul meu: curajoasă, inteligentă și inovatoare. Să citim zic și să ne inspirăm:

Still I Rise

You may write me down in history
With your bitter, twisted lies,
You may trod me in the very dirt
But still, like dust, I’ll rise.

Does my sassiness upset you?
Why are you beset with gloom?
‘Cause I walk like I’ve got oil wells
Pumping in my living room.

Just like moons and like suns,
With the certainty of tides,
Just like hopes springing high,
Still I’ll rise.

Did you want to see me broken?
Bowed head and lowered eyes?
Shoulders falling down like teardrops.
Weakened by my soulful cries.

Does my haughtiness offend you?
Don’t you take it awful hard
‘Cause I laugh like I’ve got gold mines
Diggin’ in my own back yard.

You may shoot me with your words,
You may cut me with your eyes,
You may kill me with your hatefulness,
But still, like air, I’ll rise.

Does my sexiness upset you?
Does it come as a surprise
That I dance like I’ve got diamonds
At the meeting of my thighs?

Out of the huts of history’s shame
I rise
Up from a past that’s rooted in pain
I rise
I’m a black ocean, leaping and wide,
Welling and swelling I bear in the tide.
Leaving behind nights of terror and fear
I rise
Into a daybreak that’s wondrously clear
I rise
Bringing the gifts that my ancestors gave,
I am the dream and the hope of the slave.
I rise
I rise
I rise. 

P.S.: Nu am postat varianta în limba română a poeziei pentru că mi se pare că în română își pierde muzicalitatea. Oricum, mi se pare o formă de curtoazie față de scriitori să citim, pe cât posibil, în limba în care au publicat.

x.o.x.o.