Dacă vrei să îți aduci aminte de cărțile copilăriei, de poeziile cu care ai crescut și scriitorii pe care i-ai învățat la școală, Muzeul Național al Literaturii Române este locul perfect pentru tine.

Mă așteptam ca Muzeul Naţional al Literaturii Române să fie la fel de plictisitor precum comentariile pe care trebuia să le învăț pe de rost la școală. Mă așteptam ca scriitorii să fie prezentați cronologic. Mă așteptam ca spațiul să fie învechit și desuet. M-am înșelat cu toate cele de mai sus. Cum e, de fapt, Muzeul Național al Literaturii Române, citiți mai jos. Uită de felul plictisitor în care ai învățat literatură la școală. Muzeul Naţional al Literaturii Române nu prezintă literatura într-un mod plictisitor și desuet, ci dimpotrivă: am fost impresionată de

creativitatea și prospețimea cu care sunt prezentați marii scriitori ai literaturii române. Spațiul este decorat creativ și actual, expoziția este împărțită într-un mod ingenios, nu cronologic, ca la școală. De la scrisori personale, copii după certificate de naștere ale unor scriitori și până la manuscrise ale unor opere celebre, muzeul adăpostește adevărate comori pentru iubitorii de literatură. Expoziția de la…

Giorgio Vasari despre Leonardo Da Vinci, în „Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților”.

foto: Luisa Ene

Giorgio Vasari, prieten cu importante figuri ale Renașterii, precum Michelangelo sau Da Vinci, a scris pe la 1500 o carte voluminoasă despre viețile celor mai interesanți și importanți oameni pe care i-a cunoscut. Sunt foarte fascinată de biografii, jurnale, memorii ale artiștilor, scriitorilor sau oamenilor care au schimbat cursul istoriei, iar cartea lui Vasari, Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților, este una dintre cele mai bune de acest gen. Cu adevărat minunat și ceresc a fost Lionardo, feciorul lui ser Piero da Vinci, iar dacă n-ar fi avut atâtea îndeletniciri și n-ar fi fost atât de nestatornic, ar fi ajuns departe în ceea ce privește cunoștințele științifice și literare. (...) Cu toate că s-a îndeletnicit cu lucruri atât de felurite, n-a dat

niciodată uitării desenul și sculptura în relief, cu care fantezia sa se împăca mai bine decât cu orice altceva. Era atât de plăcut la vorbă încât atrăgea spre el  sufletele oamenilor. (...) Natura fusese atât de binevoitoare cu el, încât oriunde își îndrepta gândul ori simțirea și în orice făcea se arăta atât de divin încât nimeni nu l-a întrecut vreodată în ce privește desăvârșita spontaneitate, vioiciune, frumusețe, gingășie și grație. *Giorgio Vasari despre Leonardo Da Vinci, în Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților.