Cartea este o colecție de eseuri amuzante, ironice iar pe alocuri amare, despre viața de acolo, oamenii din State și mai tot ce înseamnă America. Indiferent dacă ați văzut țara asta sau nu, dacă vă tentează să o vizitați sau nu, vă asigur că veți surâde sau veți râde de-a binelea. Omul chiar are talent la scris și știe să facă din orice o poveste bună.

foto: Luisa Ene

Vă spun ceva, dar trebuie să-mi promiteți că nu mai povestiți la nimeni. Nu mult după ce ne-am mutat aici, ne-am invitat vecinii de alături la cină și ei - jur că este adevărat - au venit cu mașina. Am rămas cu gura căscată (țin minte că i-am întrebat dacă la supermarket se duc cu avionul, ceea ce nu a provocat decât priviri goale și ștergerea mentală a numelui meu de pe orice viitoare listă de invitați), dar, de atunci încoace, am înțeles că nu era nimic neobișnuit în faptul că se suiseră în mașină pentru a parcurge cei sub treizeci de metri până la noi. În America zilelor noastre, nimeni nu se mai duce nicăieri pe jos. Însemnări dintr-o țară mare, de Bill Bryson  Nu aș fi avut nevoie de nici o descriere a cărții sau a autorului, pentru că imediat ce am aflat că este vorba de America am și înhățat-o de pe raft. Dar faptul că am mai citit o carte genială scrisă de Bill Bryson a fost un plus. Am iubit America de la distanță de când

eram mică, iar în facultate mi-am văzut visul cu ochii: am stat trei luni în SUA, în Atlantic City. A fost una dintre cele mai frumoase și totodată dificile experiențe din viața mea de până acum. Recent am revizitat America, ispravă despre care am povestit aici și aici. De două lucruri mi-am dat seama odată cu această vizită: iubirea mea pentru America nu s-a stins; raiul cărților este în America. Chiar m-aș bucura să îmi spuneți în comentarii dacă v-ar plăcea să citiți pe acest blog despre experiența Work & Travel în America: ce înseamnă, cât de greu este să ajungi, cum îți găsești job, cât se câștigă, cum e viața acolo și câte și mai câte. Dacă vă interesează, dați un semn și mă apuc de scris. :D  Mă întorc la subiectul de astăzi: Însemnări dintr-o țară mare, de…

Între anii 1845- 1847, călătorul rătăcit pe malurile lacului Walden, din apropiere de Concord, statul Massachusetts, îl putea întâlni, cu puțin noroc, pe Henry David Thoreau, trăind singuratic și auster într-o colibă rustică, ridicată cu propriile mâini, în mijlocul pădurilor pe atunci neexplorate, ce acopereau colinele Noii Anglii.

  Într-o zi, Henry David Thoreau a decis să își construiască o casă cu propriile mâini și să se retragă acolo pentru o perioadă. A găsit locul, pe malurile lacului Walden, din statul Massachusetts, iar timp de doi ani a locuit acolo, ducând o viață simplă și retrasă. În timpul ăsta, scriitorul a făcut o incursiune în propriul suflet, a scris o carte, Walden, și a învățat cum să trăiască singur, să își construiască un adăpost, și să își procure cele necesare supraviețuirii. Ce a descoperit Henry David Thoreau în urma acestui experiment? Că poți trăi bine și fără luxul pus la dispoziție de societatea modernă, dar mai ales, că te poți descurca singur și că mulțumirea de sine, fericirea și buna-dispoziție țin doar de tine însuți. Să duci o viața simplă, să fii autosuficient, să nu cauți cu disperare compania celorlalți, să te îndrepți către valorile profunde ale vieții (scris, citit, timp petrecut în natură). Să întorci spatele frivolităților și lucrurilor superficiale care ne înrobesc și ne provoacă anxietate.  Cartea lui Henry David Thoreau este scrisă în tonul unui jurnal și povestește experiențele din acești doi

ani, motivele care l-au împins să facă asta, dar și revelațiile pe care le-a avut în tot acest timp. Sună pompos, dar cartea asta te face să te gândești la marile întrebări ale vieții, să îți chestionezi stilul de viață, felul în care îți petreci timpul și scopurile pentru care te lupți zi de zi. Câteva idei de reținut Despre cercul vicios în care trăim: irosim timpul doar cu munca, pentru a acumula lucruri materiale, uitând să ne bucurăm cu adevărat de viață Cei mai mulți oameni, din cauza ignoranței și a greșelii, sunt atât de preocupați cu pretinsele griji și muncile inutil de grele ale vieții, încât fructele ei cele mai bune nu pot fi culese de ei. Degetele lor, din cauza trudei excesive, sunt prea neîndemânatice și tremură prea mult. De fapt, muncitorul…