Câteva fragmente despre relațiile de dragoste ale unor artiste precum Frida Kahlo, Virginia Woolf & Anais Nin. Cu detalii picante și tot tacâmul.

Știai că Virginia Woolf a scris pentru Vogue? Ba mai mult, că a avut o aventură cu redactoarea - șefă de atunci, Vita Sackville - West? Sau că Frida Kahlo și partenerul său, Diego Rivera erau considerați „frumoasa și bestia”? Am aflat poveștile de dragoste a unor cupluri creative, din cartea Cealaltă jumătate -

creativitate și relații intime și am extras cele mai interesante fragmente despre câteva personaje creative celebre. Virginia Woolf & Vita Sackville - West Până la sfârșitul anului 1925, Virginia își declarase dragostea, iar cele două au început o prietenie de suflet, despre care Vita credea că…

M-am îndrăgostit de poezia asta ascultând piesa Paulei Seling, 'Ploaie în luna lui Marte'. Nichita Stănescu este poetul meu preferat, iar exemplarul meu din 'Ordinea cuvintelor' este citit și răsfoit de sute de ori.

Ploaie în luna lui Marte, Nichita Stănescu Ploua infernal, şi noi ne iubeam prin mansarde. Prin cerul ferestrei, oval, norii curgeau în luna lui Marte. Pereţii odaii erau neliniştiţi, sub desene în cretă. Sufletele noastre dansau nevăzute-ntr-o lume concretă. O să te plouă pe aripi, spuneai, plouă cu globuri pe glob şi prin vreme. Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei, mie-mi plouă zborul, cu pene. Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi lăsasem în lume odaia. Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi, cine-s mai frumoşi:

oamenii?... ploaia?... Ploua infernal, ploaie de tot nebunească, şi noi ne iubeam prin mansarde. N-aş mai fi vrut să se sfârşească niciodată-acea lună-a lui Marte. M-am îndrăgostit de poezia asta ascultând piesa Paulei Seling, Ploaie în luna lui Marte. Nichita Stănescu este poetul meu preferat, iar exemplarul meu din Ordinea cuvintelor este citit și răsfoit de sute de ori. https://youtu.be/VcbU2cj3Acg

8 cărți pe care le recomand ca remediu pentru diverse probleme cu care ne confruntăm noi, femeile, în viața de zi cu zi. Cărți care ne arată că nu suntem singure și că întotdeauna există soluții.

Avem nevoie de repere, de consolare, de modele demne de urmat și putem găsi toate lucrurile acestea, precum și mult mai mult, în cărți. Am ales 8 cărți pe care le recomand ca remediu pentru diverse probleme cu care ne confruntăm noi, femeile, în viața de zi cu zi. Cărți care ne arată că nu suntem singure și că întotdeauna există soluții. Când ai probleme cu o prietenă  Seria Prietena mea genială, Elena Ferrante Seria Prietena mea genială este chiar … genială. Elena Ferrante disecă

prieteniile dintre femei, lucrurile pe care le gândim, dar ne este rușine să le recunoaștem, scriind cu luciditate, onestitate și simplitate. Accentul cade pe sinceritatea ei, pentru că dă glas multor gânduri care ne macină pe noi, femeile, fără însă a cădea în păcatul de a melodramatiza sau exagera. Cartea explorează relația de prietenie dintre două fete, Elena și Lila, în Napoli anilor 1950. În ciuda…

foto: Hyperliteratura

We read to know we are not alone. (William Nicholson) Citatul ăsta mi-a plăcut dintotdeauna, pentru că atunci când citești o carte bună, chiar simți că nu mai ești singur cu problemele tale, dar mai ales, că sunt și alții care simt ceea ce simți tu. Iar Doamna cu ochelari negri este exact genul acesta de carte. Am citit pe Hyperliteratura că femeile cu diverse probleme personale o întrebau pe autoare ce să facă, mai ales pentru că Sidonia avea o rubrică la revista Femeia și căminul, unde povățuia femeile cum să‐și oblojească rănile din dragoste. Asta m-a făcut să zâmbesc, pentru că mi-a adus aminte de Cheryl Strayed, cu faimoasa ei rubrică din The Rumpus - Dear Sugar (pe care am citit-o din scoarță în scoarță). Și m-a făcut să dau acest titlu articolului despre Doamna cu ochelari negri, pentru că într-adevăr te alegi din carte cu niște lecții despre viață și dragoste pertinente. Lecțiile nu sunt însă predate rigid, ci jucăuș, amuzant și ironic. Nu trebui să presupui ceea ce face sau simte partenerul - comunicarea este esențială  În Două scrisori, o femeie face ceea ce multe dintre noi facem: analizează

mesajele iubitului în fel și chip, căutând dedesubturi acolo unde nu sunt și presupunând (greșit) ceea ce simte sau dorește partenerul. M-a uimit cât de actuală este cartea - de câte ori nu am analizat și disecat singure sau cu prietenele mesajele de la iubit? În nici una dintre ultimele scrisori nu-i mai scria că-i e dor de ea, nici că se mai gândește la ea, nici că așteaptă să o revadă. Nu se mai întreba ce se mai întâmplase cu el: îi era clar că n-o mai iubește și, sigur se îndrăgostise de alta. Un bărbat arogant rămâne un bărbat arogant - nu încerca să schimbi oamenii. În povestea Un invidios și un...., Sidonia îmi aduce aminte de Caragiale, ironizând defectele și felul parvenit de a fi al unora. Emil Zotea nu trebuia să-și…

Cea mai recentă carte a lui Alain de Botton, 'Ce se întâmplă în iubire', analizează relația dintre doi îndrăgostiți exact după celebrul happy ending, după ce s-au găsit și s-au căsătorit. Cum reușesc să rămână fericiți?

foto: Luisa Ene

Poate că șmecheria nu e să începi o viață nouă, ci să înveți s-o reconsideri pe cea pe care-o aveai, cu niște ochi mai puțin blazați și rutinieri. Ce se întâmplă în iubire, Alain de Botton În copilărie eram, ca toți copiii, fascinată de basme și de acel happy ending care numai în povești poate exista. Toate basmele se încheiau cu și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți... dar CUM au reușit să facă asta? Basmele au omis să ne dea răspunsul la această întrebare, iar noi, ca adulți, suntem nefericiți pentru că nu avem parte de o poveste de dragoste ca în povești. Cea mai recentă carte a lui Alain de Botton, Ce se întâmplă în iubire, analizează relația dintre doi îndrăgostiți exact după celebrul happy ending, după ce s-au găsit și s-au căsătorit. Cum reușesc să rămână fericiți? Ce îi ține împreună, sau dimpotrivă, ce îi desparte? Cum fac față rolului de părinți? Cum își împart treburile domestice și responsabilitățile? Alain de Botton este unul dintre scriitorii contemporani favoriți, iar despre el am mai scris pe blog în repetate rânduri, aici și aici. Ce se întâmplă în iubire

este o carte reală, cu probleme reale și oameni reali, dar pe lângă faptul că vorbește sincer despre toate dificultățile care pot apărea într-un cuplu (adulter, plictiseală, lipsa timpului liber atunci când apar copiii, etc.), îți oferă și soluții. De fapt, în general, Alain de Botton își propune să disece, prin cărțile lui, societatea contemporană și problemele ei, oferind soluții culese din filozofie, psihologie, istorie sau medicină. Într-un cuvânt, cărțile sale sunt practice, dar spre deosebire de obișnuitele cărți de self help, scriitura sa îmbină non-ficțiunea cu ficțiunea și este per total mai cultivată, mai 'aleasă'. *** Credința romantică trebuie să fi existat dintotdeauna (...) dar abia în ultima vreme căutării unui suflet pereche i s-a dat voie să-și asume un statut apropiat de statutul unui scop al vieții. Un…

Câteva fragmente de reținut din Milan Kundera, ”Insuportabila ușurătate a ființei” & ”Cartea râsului și a uitării”.

Omul nu poate ști niciodată ce trebuie să vrea, întrucât nu are decât o singură viață și n-are cum s-o compare cu niște vieți anterioare, nici s-o corecteze în niște vieți ulterioare. (...) Nu există nici o posibilitate de a afla care hotărâre e mai bună, întrucât nu există nici un termen de comparație. Omul trăiește totul pe loc pentru întâia oară și fără nici un fel de pregătire, ca un actor care ar intra în scenă și ar juca, fără să fi repetat vreodată. Milan Kundera,

Insuportabila ușurătate a ființei Metreselor sale le spunea: numai o relație scutită de sentimentalitate, în care nici unul dintre parteneri nu-și arogă drepturi asupra vieții și libertății celuilalt poate aduce fericirea amândurora. Și Tomas își spune în sinea lui: să faci dragoste cu o femeie și să dormi cu ea în același pat- iată două pasiuni nu numai diferite, ci aproape contradictorii. Dragostea…

'Fiecare dintre noi trebuie să meargă pe calea ce i-a fost hărăzită și fiecare cale este unică. Nu natura acestui drum trebuie să-l preocupe pe călător, ci grația și dârzenia și răbdarea cu care fiecare dintre noi urmează acest drum, adesea unul plin de provocări.'

Cartea Oryx și Crake nu este doar despre lumi distopice, catastrofe, știință și experimente. Este, în primul rând, o poveste care cotrobăie prin toate ungherele sufletului uman și scoate la lumină adevărul mai mult sau mai puțin plăcut despre noi. Margaret Atwood este fascinantă. Imaginația ei pare un izvor nesecat, având în vedere subiectele atât de diferite pe care le abordează în cărțile sale. Până acum am mai scris despre Ochi-de-pisică, dar am mai citit și alte romane ale sale, despre care nu am apucat încă să scriu. Lectura romanului despre care vorbesc acum, Oryx și Crake, se aseamănă cu o cursă într-un roller coaster. Pe lângă acțiunea care îți face inima să trepideze, lumile descrise de ea, atât cea pre-apocaliptică, precum și

cea post-apocaliptică sunt un adevărat tur de forță al imaginației. Autoarea inventează lumi noi, cu tot ceea ce presupune asta: jocuri pe calculator, specii noi de păsări, animale, plante, (așa-ziși) oameni. Un exemplu care mi-a rămas fixat în memorie este Sânge și trandafiri, un joc care se baza pe principiile jocului Monopoly. Cel care juca cu Sângele avea la îndemână toate atrocitățile umane petrecute la scară mare. (...) Masacre, genocide, lucruri de genul ăsta. Cel care juca cu Trandafirii avea de partea lui realizările omenirii.…