foto: Hyperliteratura

We read to know we are not alone. (William Nicholson) Citatul ăsta mi-a plăcut dintotdeauna, pentru că atunci când citești o carte bună, chiar simți că nu mai ești singur cu problemele tale, dar mai ales, că sunt și alții care simt ceea ce simți tu. Iar Doamna cu ochelari negri este exact genul acesta de carte. Am citit pe Hyperliteratura că femeile cu diverse probleme personale o întrebau pe autoare ce să facă, mai ales pentru că Sidonia avea o rubrică la revista Femeia și căminul, unde povățuia femeile cum să‐și oblojească rănile din dragoste. Asta m-a făcut să zâmbesc, pentru că mi-a adus aminte de Cheryl Strayed, cu faimoasa ei rubrică din The Rumpus - Dear Sugar (pe care am citit-o din scoarță în scoarță). Și m-a făcut să dau acest titlu articolului despre Doamna cu ochelari negri, pentru că într-adevăr te alegi din carte cu niște lecții despre viață și dragoste pertinente. Lecțiile nu sunt însă predate rigid, ci jucăuș, amuzant și ironic. Nu trebui să presupui ceea ce face sau simte partenerul - comunicarea este esențială  În Două scrisori, o femeie face ceea ce multe dintre noi facem: analizează

mesajele iubitului în fel și chip, căutând dedesubturi acolo unde nu sunt și presupunând (greșit) ceea ce simte sau dorește partenerul. M-a uimit cât de actuală este cartea - de câte ori nu am analizat și disecat singure sau cu prietenele mesajele de la iubit? În nici una dintre ultimele scrisori nu-i mai scria că-i e dor de ea, nici că se mai gândește la ea, nici că așteaptă să o revadă. Nu se mai întreba ce se mai întâmplase cu el: îi era clar că n-o mai iubește și, sigur se îndrăgostise de alta. Un bărbat arogant rămâne un bărbat arogant - nu încerca să schimbi oamenii. În povestea Un invidios și un...., Sidonia îmi aduce aminte de Caragiale, ironizând defectele și felul parvenit de a fi al unora. Emil Zotea nu trebuia să-și…

Cea mai recentă carte a lui Alain de Botton, 'Ce se întâmplă în iubire', analizează relația dintre doi îndrăgostiți exact după celebrul happy ending, după ce s-au găsit și s-au căsătorit. Cum reușesc să rămână fericiți?

foto: Luisa Ene

Poate că șmecheria nu e să începi o viață nouă, ci să înveți s-o reconsideri pe cea pe care-o aveai, cu niște ochi mai puțin blazați și rutinieri. Ce se întâmplă în iubire, Alain de Botton În copilărie eram, ca toți copiii, fascinată de basme și de acel happy ending care numai în povești poate exista. Toate basmele se încheiau cu și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți... dar CUM au reușit să facă asta? Basmele au omis să ne dea răspunsul la această întrebare, iar noi, ca adulți, suntem nefericiți pentru că nu avem parte de o poveste de dragoste ca în povești. Cea mai recentă carte a lui Alain de Botton, Ce se întâmplă în iubire, analizează relația dintre doi îndrăgostiți exact după celebrul happy ending, după ce s-au găsit și s-au căsătorit. Cum reușesc să rămână fericiți? Ce îi ține împreună, sau dimpotrivă, ce îi desparte? Cum fac față rolului de părinți? Cum își împart treburile domestice și responsabilitățile? Alain de Botton este unul dintre scriitorii contemporani favoriți, iar despre el am mai scris pe blog în repetate rânduri, aici și aici. Ce se întâmplă în iubire

este o carte reală, cu probleme reale și oameni reali, dar pe lângă faptul că vorbește sincer despre toate dificultățile care pot apărea într-un cuplu (adulter, plictiseală, lipsa timpului liber atunci când apar copiii, etc.), îți oferă și soluții. De fapt, în general, Alain de Botton își propune să disece, prin cărțile lui, societatea contemporană și problemele ei, oferind soluții culese din filozofie, psihologie, istorie sau medicină. Într-un cuvânt, cărțile sale sunt practice, dar spre deosebire de obișnuitele cărți de self help, scriitura sa îmbină non-ficțiunea cu ficțiunea și este per total mai cultivată, mai 'aleasă'. *** Credința romantică trebuie să fi existat dintotdeauna (...) dar abia în ultima vreme căutării unui suflet pereche i s-a dat voie să-și asume un statut apropiat de statutul unui scop al vieții. Un…

Câteva fragmente de reținut din Milan Kundera, ”Insuportabila ușurătate a ființei” & ”Cartea râsului și a uitării”.

Omul nu poate ști niciodată ce trebuie să vrea, întrucât nu are decât o singură viață și n-are cum s-o compare cu niște vieți anterioare, nici s-o corecteze în niște vieți ulterioare. (...) Nu există nici o posibilitate de a afla care hotărâre e mai bună, întrucât nu există nici un termen de comparație. Omul trăiește totul pe loc pentru întâia oară și fără nici un fel de pregătire, ca un actor care ar intra în scenă și ar juca, fără să fi repetat vreodată. Milan Kundera,

Insuportabila ușurătate a ființei Metreselor sale le spunea: numai o relație scutită de sentimentalitate, în care nici unul dintre parteneri nu-și arogă drepturi asupra vieții și libertății celuilalt poate aduce fericirea amândurora. Și Tomas își spune în sinea lui: să faci dragoste cu o femeie și să dormi cu ea în același pat- iată două pasiuni nu numai diferite, ci aproape contradictorii. Dragostea…

„Sex, shopping şi un roman” este povestea unui cuplu, în care Alain de Botton analizează cam tot ce-ţi poate da dureri de cap în cadrul unei relaţii. Câteva idei deştepte despre dragoste desprinse din cartea asta.

Dintre scriitorii contemporani, Alain de Botton este unul dintre favoriţii mei. Cărţile lui împletesc psihologia, istoria, filozofia, religia, cu alte cuvinte, marile idei ale lumii, pe care le ia, le explică şi le pune în slujba cititorului. În Sex, shopping și un roman, Alain analizează jocurile la care toţi apelăm la începutul unei relaţii, încrederea în parteneru, precum şi încrederea în sine, comunicarea, cam tot ce compune o relaţie, sau tot ce-ţi poate da dureri de cap în cadrul unei relaţii. Este o carte instructivă, mai ales pentru cei care au tendinţa de a se implica în relaţii distructive, bolnăvicioase. Puterea în dragoste derivă din capacitatea de a nu-ţi păsa. (...) Spre deosebire de alte domenii, în dragoste mai puternic e cel care nu are proiecte legate de celălalt, nu vrea şi nu are nevoie de nimic. Pentru că dragostea ţinteşte către comunicare şi înţelegere, cel care blochează procesul schimbând subiectul sau răspunzând unui apel cu două ore întârziere nu face decât să exercite fără nici un efort o putere uriaşă asupra celuilalt, care e mai slab, mai de nădejde, mai lipsit de mijloace. Stendhal sugera în mod pesimist

că întotdeauna există o persoană care iubeşte mai mult decât cealaltă şi, prin urmare, în mod implicit, într-o relaţie partenerii vor fi întotdeauna conştienţi de putere. Numai când ambele părţi aşază mize egale pe talerele balanţei, numai atunci când unul dintre parteneri spune 'Te iubesc', iar celălalt răspunde într-un mod absolut firesc 'Şi eu te iubesc', existenţa puterii poate fi uitată.  Câteva idei deştepte despre dragoste din Sex, shopping și un roman Oamenii au uneori teama de a se implica Atunci, ce este îmbrăcămintea emoţională? Constă într-o întreagă garderobă menită să ferească de privirile altora interiorul sensibil, marele şi secretul 'Am nevoie de tine'. A fi îmbrăcat înseamnă a refuza să te laşi pe mâna altcuiva, pe care nu-l poţi controla, cineva care prin definiţie te poate răni sau scoate din minţi nerăspunzându-ţi…

Cartea asta este o comoară, în special pentru iubitorii de literatură. „The Independent” scria despre acest roman: „Citiţi o dată acest roman, citiţi-l din nou, citiţi alte cărţi, iar după zece ani reveniţi la el şi citiţi-l iarăşi”. Subscriu.

foto: Luisa Ene

Frumuseţea primelor propoziţii, acel ce-este-asta, cum-se-poate-asta, prima îndrăgostire, surâsul sufletului. Inima începe să-mi crească. Mă văd stând toată ziulica în fotoliul meu, adâncită în alte vieţi, intrigi şi fraze, îmbătată de cuvinte şi himere, paralizată de satisfacţie şi mulţumire, citind până la lăsarea amurgului, până când nu mai sunt în stare să desluşesc cuvintele, până când mintea începe să-mi zboare, până când muşchii dureroşi nu mai sunt capabili să ţină cartea ridicată. Bucuria este anticiparea bucuriei. Lectura unei cărţi bune pentru prima dată este la fel de minunată ca prima înghiţitură de suc

de portocale care întrerupe postul în Ramadam.  Femeia de hârtie, Rabih Alameddine În timpul lecturii acestei cărţi, confesiunile Aaliyei, personajul principal, s-au revărsat cu atâta splendoare în jurul meu, încât am ajuns să simt această carte ca fiind mai reală decât propria viaţă. Cum spune chiar ea la un moment dat, trăiam în cartea lui, nu în…