8 cărți pe care le recomand ca remediu pentru diverse probleme cu care ne confruntăm noi, femeile, în viața de zi cu zi. Cărți care ne arată că nu suntem singure și că întotdeauna există soluții.

Avem nevoie de repere, de consolare, de modele demne de urmat și putem găsi toate lucrurile acestea, precum și mult mai mult, în cărți. Am ales 8 cărți pe care le recomand ca remediu pentru diverse probleme cu care ne confruntăm noi, femeile, în viața de zi cu zi. Cărți care ne arată că nu suntem singure și că întotdeauna există soluții. Când ai probleme cu o prietenă  Seria Prietena mea genială, Elena Ferrante Seria Prietena mea genială este chiar … genială. Elena Ferrante disecă

prieteniile dintre femei, lucrurile pe care le gândim, dar ne este rușine să le recunoaștem, scriind cu luciditate, onestitate și simplitate. Accentul cade pe sinceritatea ei, pentru că dă glas multor gânduri care ne macină pe noi, femeile, fără însă a cădea în păcatul de a melodramatiza sau exagera. Cartea explorează relația de prietenie dintre două fete, Elena și Lila, în Napoli anilor 1950. În ciuda…

foto: Hyperliteratura

We read to know we are not alone. (William Nicholson) Citatul ăsta mi-a plăcut dintotdeauna, pentru că atunci când citești o carte bună, chiar simți că nu mai ești singur cu problemele tale, dar mai ales, că sunt și alții care simt ceea ce simți tu. Iar Doamna cu ochelari negri este exact genul acesta de carte. Am citit pe Hyperliteratura că femeile cu diverse probleme personale o întrebau pe autoare ce să facă, mai ales pentru că Sidonia avea o rubrică la revista Femeia și căminul, unde povățuia femeile cum să‐și oblojească rănile din dragoste. Asta m-a făcut să zâmbesc, pentru că mi-a adus aminte de Cheryl Strayed, cu faimoasa ei rubrică din The Rumpus - Dear Sugar (pe care am citit-o din scoarță în scoarță). Și m-a făcut să dau acest titlu articolului despre Doamna cu ochelari negri, pentru că într-adevăr te alegi din carte cu niște lecții despre viață și dragoste pertinente. Lecțiile nu sunt însă predate rigid, ci jucăuș, amuzant și ironic. Nu trebui să presupui ceea ce face sau simte partenerul - comunicarea este esențială  În Două scrisori, o femeie face ceea ce multe dintre noi facem: analizează

mesajele iubitului în fel și chip, căutând dedesubturi acolo unde nu sunt și presupunând (greșit) ceea ce simte sau dorește partenerul. M-a uimit cât de actuală este cartea - de câte ori nu am analizat și disecat singure sau cu prietenele mesajele de la iubit? În nici una dintre ultimele scrisori nu-i mai scria că-i e dor de ea, nici că se mai gândește la ea, nici că așteaptă să o revadă. Nu se mai întreba ce se mai întâmplase cu el: îi era clar că n-o mai iubește și, sigur se îndrăgostise de alta. Un bărbat arogant rămâne un bărbat arogant - nu încerca să schimbi oamenii. În povestea Un invidios și un...., Sidonia îmi aduce aminte de Caragiale, ironizând defectele și felul parvenit de a fi al unora. Emil Zotea nu trebuia să-și…