8 cărți pe care le recomand ca remediu pentru diverse probleme cu care ne confruntăm noi, femeile, în viața de zi cu zi. Cărți care ne arată că nu suntem singure și că întotdeauna există soluții.

Avem nevoie de repere, de consolare, de modele demne de urmat și putem găsi toate lucrurile acestea, precum și mult mai mult, în cărți. Am ales 8 cărți pe care le recomand ca remediu pentru diverse probleme cu care ne confruntăm noi, femeile, în viața de zi cu zi. Cărți care ne arată că nu suntem singure și că întotdeauna există soluții. Când ai probleme cu o prietenă  Seria Prietena mea genială, Elena Ferrante Seria Prietena mea genială este chiar … genială. Elena Ferrante disecă

prieteniile dintre femei, lucrurile pe care le gândim, dar ne este rușine să le recunoaștem, scriind cu luciditate, onestitate și simplitate. Accentul cade pe sinceritatea ei, pentru că dă glas multor gânduri care ne macină pe noi, femeile, fără însă a cădea în păcatul de a melodramatiza sau exagera. Cartea explorează relația de prietenie dintre două fete, Elena și Lila, în Napoli anilor 1950. În ciuda…

foto: Hyperliteratura

We read to know we are not alone. (William Nicholson) Citatul ăsta mi-a plăcut dintotdeauna, pentru că atunci când citești o carte bună, chiar simți că nu mai ești singur cu problemele tale, dar mai ales, că sunt și alții care simt ceea ce simți tu. Iar Doamna cu ochelari negri este exact genul acesta de carte. Am citit pe Hyperliteratura că femeile cu diverse probleme personale o întrebau pe autoare ce să facă, mai ales pentru că Sidonia avea o rubrică la revista Femeia și căminul, unde povățuia femeile cum să‐și oblojească rănile din dragoste. Asta m-a făcut să zâmbesc, pentru că mi-a adus aminte de Cheryl Strayed, cu faimoasa ei rubrică din The Rumpus - Dear Sugar (pe care am citit-o din scoarță în scoarță). Și m-a făcut să dau acest titlu articolului despre Doamna cu ochelari negri, pentru că într-adevăr te alegi din carte cu niște lecții despre viață și dragoste pertinente. Lecțiile nu sunt însă predate rigid, ci jucăuș, amuzant și ironic. Nu trebui să presupui ceea ce face sau simte partenerul - comunicarea este esențială  În Două scrisori, o femeie face ceea ce multe dintre noi facem: analizează

mesajele iubitului în fel și chip, căutând dedesubturi acolo unde nu sunt și presupunând (greșit) ceea ce simte sau dorește partenerul. M-a uimit cât de actuală este cartea - de câte ori nu am analizat și disecat singure sau cu prietenele mesajele de la iubit? În nici una dintre ultimele scrisori nu-i mai scria că-i e dor de ea, nici că se mai gândește la ea, nici că așteaptă să o revadă. Nu se mai întreba ce se mai întâmplase cu el: îi era clar că n-o mai iubește și, sigur se îndrăgostise de alta. Un bărbat arogant rămâne un bărbat arogant - nu încerca să schimbi oamenii. În povestea Un invidios și un...., Sidonia îmi aduce aminte de Caragiale, ironizând defectele și felul parvenit de a fi al unora. Emil Zotea nu trebuia să-și…

Dacă vrei să te reîndrăgostești de viață, să te bucuri că trăiești, respiri, zâmbești pe acest pământ, asta e cartea potrivită pentru tine. 

Lumea era frumoasă dacă o priveai așa, fără să cauți nimic, așa simplu, așa copilărește. Luna și stelele erau o frumusețe, o frumusețe erau râul și malul, pădurea și stânca, floarea și fluturele. Frumos și plăcut mai era să mergi astfel prin lume, atât de copilărește, atât de treaz, receptiv la tot ceea ce era aproape de tine. (...) Toate acestea fuseseră dintotdeauna, dar el nu le văzuse, el parcă fusese absent. Acum le vedea pe toate și simțea că le aparține. Prin ochiul său de strecurau luminile și umbra, în inima sa pătrundeau stelele și luna. Siddhartha, Hermann Hesse  Siddhartha este o cărticică ușoară ca bătăile de aripi ale unui fluture, bătăi care însă își trimit ecourile departe, la fel ca efectul fluturelui. Dacă vrei să te reîndrăgostești de viață, să te bucuri că trăiești, respiri, zâmbești pe acest pământ, asta e cartea potrivită pentru tine.  Cred că cel mai mult mi-a plăcut (și mi-a dat de gândit) felul în care îi numea înțeleptul Siddhartha pe oamenii de rând: oameni copii. De ce? Pentru că spunea că ei se consumă pentru niște copilării, pentru nimicuri. Se lasă angrenați în vârtejul vieții de zi cu zi, stresându-se pentru prostii și uită să

vadă imaginea de ansamblu: miracolul vieții, miracolul lumii. Nu văd pădurea de copaci. Cartea analizează, dintr-un punct de vedere budist, relația omului cu natura, cu alți oameni, dar și dorința de cunoaștere și auto cunoaștere. Siddhartha, personajul principal, este un adevărat pelerin spiritual, aflat în căutarea iluminării. Nu ai nevoie de cărți de duzină de self help. Citește cele 100 și ceva de pagini de măiestrie literară și-ți vei afla liniștea. Cel puțin pentru moment. :)   *** Și astfel, toți îl iubeau pe Siddhartha. Pentru toți era izvor de bucurie, pentru toți era izvor de plăcere. Dar el, Siddhartha, nu își era lui însuși bucurie, nu își era lui însuși plăcere. *** Cei mai mulți oameni, Kamala, sunt precum frunzele care se scutură, plutind…

Dacă m-ar întreba cineva cum mi s-a părut cartea ”Istoria iubirii”, Nicole Krauss, aș răspunde senin: O găsesc aproape insuportabil de frumoasă.

Adevărul este că renunțasem de mult să mai aștept. Momentul trecuse. Ușa dintre viețile pe care am fi putut să le trăim și viețile pe care le trăiam ne fusese trântită în nas. Sau, mai bine zis, îmi fusese mie trântită în față. Gramatica vieții mele- ca regulă de bază: oriunde apare un plural, corectează-l în singular.  Istoria iubirii, Nicole Krauss La un moment dat, personajul principal, Leopold, spune: M-ați întrebat cu ce mă ocup. Citesc. În dimineața asta am terminat „Strada crocodililor”, pentru a treia oară. O găsesc aproape insuportabil de frumoasă. Dacă m-ar întreba cineva cum mi s-a părut cartea Istoria iubirii, Nicole Krauss, aș răspunde senin, la fel ca Leopold: O găsesc aproape insuportabil de frumoasă. Istoria iubirii spune povestea unei cărți misterioase, ce străbate spațiul și timpul- din Polonia anilor 40 până în New York-ul zilelor noastre- și schimbă pentru totdeauna viețile celor care o citesc. În cazul în care ți-ai pierdut bucuria lecturii, pune mâna pe cartea asta, este strălucitor scrisă. Iar unele pasaje pot servi ca material de curs de scriere creativă. Cred că îți trebuie curaj și mult talent pentru a

te înhăma la o astfel de carte în carte: pe lângă faptul că autoarea trebuie să creeze lumea propriilor personaje, mai trebuie să creeze și cartea lui Leopold, scriitorul din cartea sa. Este prima carte a acestei autoare pe care o citesc, însă cu siguranță nu și ultima. Nicole Krauss m-a cucerit. Ideea evoluției e atât de frumoasă și de tristă în același timp. La începuturile vieții, pe Pământ au existat între cinci și cinzeci de miliarde de specii, din care au supraviețuit până azi doar între cinci și cincizeci de milioane. Așadar, nouăzeci și nouă la sută dintre speciile care au trăit cândva pe Pământ s-au stins.  Adevărul este că renunțasem de mult să mai aștept. Momentul trecuse. Ușa dintre viețile pe care am fi putut să le trăim și viețile pe care le…

„Sex, shopping şi un roman” este povestea unui cuplu, în care Alain de Botton analizează cam tot ce-ţi poate da dureri de cap în cadrul unei relaţii. Câteva idei deştepte despre dragoste desprinse din cartea asta.

Dintre scriitorii contemporani, Alain de Botton este unul dintre favoriţii mei. Cărţile lui împletesc psihologia, istoria, filozofia, religia, cu alte cuvinte, marile idei ale lumii, pe care le ia, le explică şi le pune în slujba cititorului. În Sex, shopping și un roman, Alain analizează jocurile la care toţi apelăm la începutul unei relaţii, încrederea în parteneru, precum şi încrederea în sine, comunicarea, cam tot ce compune o relaţie, sau tot ce-ţi poate da dureri de cap în cadrul unei relaţii. Este o carte instructivă, mai ales pentru cei care au tendinţa de a se implica în relaţii distructive, bolnăvicioase. Puterea în dragoste derivă din capacitatea de a nu-ţi păsa. (...) Spre deosebire de alte domenii, în dragoste mai puternic e cel care nu are proiecte legate de celălalt, nu vrea şi nu are nevoie de nimic. Pentru că dragostea ţinteşte către comunicare şi înţelegere, cel care blochează procesul schimbând subiectul sau răspunzând unui apel cu două ore întârziere nu face decât să exercite fără nici un efort o putere uriaşă asupra celuilalt, care e mai slab, mai de nădejde, mai lipsit de mijloace. Stendhal sugera în mod pesimist

că întotdeauna există o persoană care iubeşte mai mult decât cealaltă şi, prin urmare, în mod implicit, într-o relaţie partenerii vor fi întotdeauna conştienţi de putere. Numai când ambele părţi aşază mize egale pe talerele balanţei, numai atunci când unul dintre parteneri spune 'Te iubesc', iar celălalt răspunde într-un mod absolut firesc 'Şi eu te iubesc', existenţa puterii poate fi uitată.  Câteva idei deştepte despre dragoste din Sex, shopping și un roman Oamenii au uneori teama de a se implica Atunci, ce este îmbrăcămintea emoţională? Constă într-o întreagă garderobă menită să ferească de privirile altora interiorul sensibil, marele şi secretul 'Am nevoie de tine'. A fi îmbrăcat înseamnă a refuza să te laşi pe mâna altcuiva, pe care nu-l poţi controla, cineva care prin definiţie te poate răni sau scoate din minţi nerăspunzându-ţi…