Am citit „Spovedanie”, o carte care conține fragmente din jurnalele lui Tolstoi. Este un soi de îndreptar al caracterului, o carte care te ajută la dezvoltarea personală și caută să răspundă unor întrebări care ne frământă pe toți.

”Spovedanie”, Lev Tolstoi, editura Herald. foto: Luisa Ene

Spuneam într-un articol anterior că jurnalele lui Tolstoi se aseamănă cu o carte de dezvoltare personală, iar recent am citit încă o carte care mi-a confirmat părerea. Tolstoi este un monstru sacru al literaturii universale. Dar înainte de toate, este OM, confruntându-se cu căutările, întrebările, patimile autocunoaşterii şi ale autoperfecţionării specifice naturii umane. Pe tot parcursul cărții, Tolstoi îşi disecă defectele şi caută să găsească soluții pentru a se îmbunătății. Parcă citind frământările sale, nu te mai simţi vinovat pentru defectele tale, dacă până şi un om mare

ca el s-a zbătut să devină mai bun. Şi mai ales, te încurajează să devii un om mai bun. Singura mea credință sinceră era în perfecțiune. Încercam să mă perfecționez intelectual, învățam tot ce mă îndemna viața. Îmi place enorm Tolstoi și caut să citesc tot ce a scris, iar recent am dat peste Spovedanie, de la editura Herald, o carte cu…

Pasiunea mea pentru Tolstoi merge până la infinit & înapoi și am încercat să aflu cât mai multe lucruri despre OMUL Tolstoi, nu doar despre el în ipostaza de SCRIITOR.

foto: Luisa Ene

Am dat peste o carte cu bârfe despre marii scriitori. Cartea Intelectualii, Paul Johnson, ne arată ce reprezintă marile personalități dincolo de imaginea onorabilă pe care o oferă lumii. Autorul, jurnalist de notorietate din lumea anglo-saxonă, analizează viețile unor mari oameni, precum Rousseau, Shelley, Marx, Ibsen, Tolstoi, Hemingway, Russel sau Sartre. Mă opresc asupra lui Tolstoi și enumăr câteva observații și lucruri interesante pe care le-am aflat din această carte. Ce trăsături de caracter ies la iveală citind jurnalul lui Tolstoi? Ce credeau prietenii și familia despre el? Anul trecut am citit jurnalul său, despre care am scris aici și aici, iar acum am găsit o carte genială, despre mari scriitori și gânditori care au influențat lumea. Printre ei și feblețea mea, marele Tolstoi. Cartea Intelectualii, Paul Johnson, ne arată ce reprezintă marile personalități dincolo de imaginea onorabilă pe care o oferă lumii. Autorul, jurnalist de notorietate din lumea anglo-saxonă, analizează viețile unor mari oameni, precum Rousseau, Shelley, Marx, Ibsen, Tolstoi, Hemingway, Russel sau Sartre. Mă opresc asupra lui Tolstoi și enumăr câteva observații și lucruri interesante pe care le-am aflat din această

carte. -*- Tolstoi suferea de grandomanie Jurnalele sale indică faptul că, pe vremea când era un tânăr de douăzeci și cinci de ani, era deja conștient de puterea sa specială și de un destin moral imperativ. Am citit astăzi o lucrare despre caracterizarea literară a geniului și asta a trezit în mine convingerea că sunt un om remarcabil în privința capacității și a dorinței de a munci. Nu am întâlnit încă nici măcar un singur om care să fie la fel de bun ca mine din punct de vedere moral. Îi era milă de personajele sale  De fiecare dată când citesc despre un personaj cu destin tragic, mă gândesc ce a fost în sufletul autorului când a scris. Pentru că, atunci când gândești destinul unui personaj, ești ca un mic Dumnezeu. Te joci cu vieți. Te atașezi de personaje,…

George Orwell despre suferința cauzată de lipsurile materiale. Un fragment care m-a emoționat teribil.

foto: Luisa Ene

Acesta este motivul pentru care, în țări în care ierarhia de clasă există, cei din clasa superioară ies mereu în față în timpuri grele, în ciuda faptului că nu sunt mai dotați decât alții.  George Orwell, Jurnale George Orwell, spre deosebire de alți scriitori care au ținut un jurnal, precum Murakami, Virginia Woolf sau Mihail Sebastian, vorbește foarte puțin despre scris și literatură. El se apleacă în schimb, cu mare atenție, asupra clasei de jos, alături de care a trăit o vreme. Astfel, el a văzut și a înțeles condițiile mizere în care trăiau unii oameni, diferențele dintre clasele sociale, dar mai ales suferința cauzată de lipsurile materiale. În timp ce străbăteam încet periferia orașului, treceam pe lângă rând după rând de căsuțe cenușii de mahala, ce duceau, în unghi drept, către dig. În spatele uneia dintre aceste case, o femeie tânără era îngenunchiată pe pietre și vârâse un băț în țeava de scurgere din plumb care venea de la chiuveta dinăuntru și care, presupun, era înfundată. Am avut timp să o observ cu atenție- i-am văzut șorțul ca un sac,  saboții butucănoși, brațele înroșite de frig. În timp ce trenul

trecea, a ridicat ochii și am fost atât de aproape de ea că aproape i-am surprins privirea. Avea chipul palid și rotund, chipul obișnuit al fetei de la periferie care are douăzeci și cinci, dar pare de patruzeci, din cauza sarcinilor pierdute și a vieții chinuite; și, în secunda cât am zărit-o, avea cea mai deznădăjduită și mai fără de speranță expresie pe care am văzut-o vreodată. M-a izbit atunci gândul că ne înșelăm când spunem că 'Pentru ei nu e cum ar fi pentru noi, și că oamenii crescuți în mahala nu-și pot imagina altceva decât mahalaua'. Pentru că ceea ce am văzut pe chipul ei nu era suferința unui animal care nu înțelege nimic. Știa foarte bine ce i se întâmplă- înțelegea, la fel de bine ca…

5 lecții despre scris din jurnalul lui Mihail Sebastian.

Tot ce am scris ieri (nici 5 pagini) a fost prost. Astăzi simt că va merge și mai greu. Eram săptămâna trecută ca un instrument acordat. Tot ce scriam avea tonul just. Acum mă simt dezacordat. Totul e fals, greoi, neadevărat. Uneori văd lucrurile, le simt, le aud- dar fraza nu mă ajută. Cade plumburie, decolorată, indiferentă.   Mihail Sebastian, Jurnal Te-ai gândit vreodată, în timp ce citeai ceva, ce a vrut să spună autorul, cum a ajuns la ideea respectivă, ce a vrut să transmită, sau cât timp i-a luat să scrie o anumită carte? Dacă da, dacă ești curios să descoperi ce se află în spatele cortinelor, cum lucrează la o carte un scriitor consacrat, Jurnalul lui Mihail Sebastian este cartea perfectă pentru tine. Spuneam într-o postare anterioară că însemnările lui Mihail Sebastian despre procesul scrierii sunt aur curat. În jurnalul său, acesta povestește tot, cât scrie pe zi, cum gândește o carte în ansamblul ei, chinurile în legătură cu calitatea scriiturii sale, tehnicile pe care le aplică. Am făcut o selecție cu cele mai importante idei despre scris desprinse

din carte, însă vă recomand să citiți cartea, mai ales dacă lucrați într-un domeniu creativ sau cochetați cu scrisul. Aveți multe de învățat din însemnările sale. Forțează-te să scrii Cel mai des întâlnit sfat și totodată cel mai util este să te apuci de scris. Mulți avem impresia că pentru a scrie trebuie să te lovească inspirația, însă la fel cum pofta vine mâncând și inspirația vine scriind. Pentru a scrie este crucial să te apuci de scris. Editezi după, corectezi, revii asupra unor idei, trebuie doar să te apuci. Zi pierdută în ezitări. Mi-e totdeauna frică să încep. Am recitit ce am scris, am răsfoit de câteva capitolele care o privesc pe Nora- sub pretextul de a o reîntâlni, de a recăpăta tonul care-i convine și, în realitate, pentru că nu aveam curajul să mă pun serios la lucru. (...)…