Spuneam într-un articol anterior că jurnalele lui Tolstoi se aseamănă cu o carte de dezvoltare personală, iar recent am citit încă o carte care mi-a confirmat părerea. Tolstoi este un monstru sacru al literaturii universale. Dar înainte de toate, este OM, confruntându-se cu căutările, întrebările, patimile autocunoaşterii şi ale autoperfecţionării specifice naturii umane. Pe tot parcursul cărții, Tolstoi îşi disecă defectele şi caută să găsească soluții pentru a se îmbunătății. Parcă citind frământările sale, nu te mai simţi vinovat pentru defectele tale, dacă până şi un om mare

ca el s-a zbătut să devină mai bun. Şi mai ales, te încurajează să devii un om mai bun. Singura mea credință sinceră era în perfecțiune. Încercam să mă perfecționez intelectual, învățam tot ce mă îndemna viața. Îmi place enorm Tolstoi și caut să citesc tot ce a scris, iar recent am dat peste Spovedanie, de la editura Herald, o carte cu…