Benjamin Franklin: Cititul a fost singura distracție pe care mi-am îngăduit-o.

Luisa Ene

Din autobiografia lui Benjamin Franklin m-au impresionat regulile pentru a deveni un om mai bun, pe care și le-a impus singur. Le transcriu în acest articol și recomand cartea persoanelor care își doresc să-și lustruiască personalitatea și să devină cea mai bună versiune a lor.

Benjamin Franklin este unul dintre părinții fondatori ai Americii și o figură venerată în lumea politicii, dar eu îl apreciez în special pentru scrierile sale. Autobiografia sa este una dintre cele mai bune cărți de dezvoltare personală pe care le-am citit vreodată. Sunt total de acord cu ceea ce spunea Benjamin Vaughan într-o scrisoare, despre autobiografia lui Benjamin Franklin: Aproape pe nesimțite, ea le insuflă tinerilor hotărârea de a se strădui să devină tot atât de buni și de remarcabili precum autorul. Biblioteca mi-a oferit mijloace de perfecționare prin studiu constant.

Cititul a fost singura distracție pe care mi-am îngăduit-o. Nu pierdeam timpul în taverne, la jocuri de noroc sau cu fleacuri de vreun fel sau altul. Din momentul în care am citit fraza de mai sus, Povestea vietii mele - Benjamin Franklin (Autobiografia) m-a cucerit iremediabil. Prin autobiografia sa, Benjamin Franklin ne introduce în lumea Americii coloniale de secol XVIII. Sinceritatea cu care ne dezvăluie detaliile vieții sale…

Micro articole

Mark Twain descris de fiica sa: e cel mai drăguț om pe care l-am întâlnit

Luisa Ene

Mark Twain prin ochii fiicei sale, Susy, care la 13 ani se apucă să îi scrie biografia. Scriitorul este descris cu o simplitate amuzantă și emoționantă iar noi avem ocazia să îl vedem într-o postură umană, cu bune și rele.

Cărțile copilăriei nu se uită niciodată, iar eu nu am uitat cum citeam fascinată cărțile lui Mark Twain: Aventurile lui Tom Sawyer, Prinț și cerșetor, Un yankeu la curtea regelui Arthur sau Aventurile lui Huckleberry Finn. Autobiografia lui mi-a arătat o altă față a sa: de soț, tată și om trecut prin multe încercări în viață. Dar cel mai mult m-au emoționat pasajele transcrise de el din „biografia” pe care a scris-o fiica sa, Susy, pe când avea 13 ani. De aici aflăm că: unele năzbâtii

ale celebrului Tom Sawyer sunt inspirate de isprăvile autorului, din copilărie Mark Twain „chiulea de la școală tot timpul” fuma excesiv și iubea să joace biliard iubea animalele, în special pisicile, cărora le punea nume amuzante cartea preferată a fiicei sale, dintre cele scrise de el, este ‘Prinț și cerșetor’ Și altele, pe care le aflați citind rândurile de mai jos. :) Când avea 13 ani…

Citite și iubite

O carte care îți arată că fericirea este la picioarele tale: Născuți pentru a alerga

Luisa Ene

În iarna lui 2003 un jurnalist american citește într-un ziar local din Mexic despre un om care aleargă între 24 și 48 de ore non-stop. Superman?! Nu, un indian din tribul Tarahumara. Citiți povestea aici.

Christopher McDougall, jurnalist reputat care a scris pentru majoritatea publicațiilor importante din SUA, precum The New York Times, Esquire sau Men's Health, pornește în căutarea tribului de super-alergători, Tarahumara. Indienii acestui trib din Mexic exersează de secole întregi tehnici care le permit să alerge sute de kilometri. McDougall vrea să îi găsească și să afle secretul lor: cum reușesc acești

oameni să alerge sute de kilometri, zile în șir? Călătoria îl poartă în izolatul și periculosul Canion al Cuprului, iar pe parcurs învață nu doar despre alergat, ci și despre un stil de viață senin și cumpătat. Cartea Născuți pentru a alerga m-a…

Citite și iubite

Jurnalul lui Mihail Sebastian, o lectură indispensabilă în 2017

Luisa Ene

Și sincer vorbind, foarte sincer, fără niciun motiv de a mă păcăli pe mine însumi, cred că banii îmi și sunt indiferenți. Aș cere vieții doar puțină liniște, o femeie, cărți și o casă curată. Mihail Sebastian, Jurnal Iarna aceasta mi-am petrecut concediul în liniște, acasă la părinții mei, la Timișoara. Departe de zgomotul Bucureștiului, am reușit să-mi pun gândurile în ordine și să citesc, să ajung cu lista la zi, cum s-ar spune. Citeam în Jurnal rândurile lui M. Sebastian despre București și m-am gândit cât de mult rezonez

cu ceea ce gândea el acum zeci de ani și cât este de actual. Dar ce e deprimant la București sunt telefoanele, ieșirile în oraș, premierele de teatru, invitațiile. În prima zi, mi se părea- în comparație cu viața mea simplă de la Predeal- că intru într-o mare casă cu nebuni. Acum că s-a terminat vacanța de iarnă, tihna mea…