Alan Watts este o legendă. Este unul dintre cei mai renumiți filozofi și cel mai cunoscut și apreciat interpret al gândirii orientale în Occident. În dreptul numelui său se poate trece: autor, poet, filozof, gânditor radical, preot, mistic, profesor și un critic al societății. 

Atenționare: este genul de carte care îți poate schimba viața! Înțelepciunea nesiguranței, de Alan Watts este un ghid practic ce te ajută să trăiești mai bine. Cartea pornește de la ideea că petrecem prea mult timp încercând să anticipăm și să plănuim viitorul sau nutrind nemulțumiri despre trecut. De multe ori ne scapă plăcerile clipei în eforturile noastre neliniștite de a ne asigura că

următoarea clipă este la fel de plăcută. Găsind inspirație în gândirea orientală, Alan Watts ne arată că pentru a ne bucura de o viață împlinită, trebuie să trăim din plin în clipa prezentă. În acest articol: 3 frământări…

foto: Luisa Ene

Caut întotdeauna să ”rămân” cu ceva din cărțile citite, iar unul dintre autorii care mă ajută cel mai mult cu sfaturi practice pentru viața de zi cu zi este Irvin Yalom. Cine poate să ne sfătuiască în privința vieții mai bine decât Yalom, unul dintre cei mai buni psihologi și scriitori de la ora actuală? Dacă te interesează cum își ajută concret Irvin Yalom pacienții, ce tehnici terapeutice folosește și vrei să-i ”furi” tehnicile și să le aplici în viața ta, citește mai jos. Am făcut o listă din cartea Darul psihoterapiei, cu câteva tehnici ușor de înțeles și de aplicat. Cărțile lui Irvin Yalom oferă destule informații despre viață, cum poți să-ți depășești problemele, cum să vezi lucrurile din altă perspectivă, însă mereu m-am întrebat ce tehnici terapeutice aplică el, concret, cu pacienții săi. Darul psihoterapiei mi-a răspuns la întrebări. Deși este un cumul de sfaturi adresate psihologilor, dacă te interesează cum își ajută un psiholog pacienții, cartea asta este perfectă pentru tine. Cel mai important este că poți fura tehnici terapeutice pentru a le aplica în viața ta. Eu am făcut o listă cu câteva tehnici ușor de înțeles și

de aplicat, însă vă sfătuiesc să citiți cartea, este o resursă foarte bună, care vă ajută să deveniți cea mai bună variantă a voastră. Asumă-ți responsabilitatea pentru viața ta Atâta timp cât pacienții continuă să creadă că problemele majore pe care le au sunt rezultatul a ceva ce nu pot controla - acțiunile altor oameni, nervii, nedreptatea socială, genele - noi, terapeuții, nu le putem oferi prea mult. (...) Dacă sperăm să obținem schimbări terapeutice mai semnificative, trebuie să ne încurajăm pacienții să își asume responsabilitatea, adică să înțeleagă cum contribuie chiar ei înșiși la propria nefericire. (...) Odată ce indivizii recunosc rolul pe care îl au în crearea situației dificile din viața lor, își dau seama că ei, și numai ei, au puterea de a schimba situația. Chiar dacă…

foto: Luisa Ene

Dilemele vieții și rezolvări pentru ele – nu sunt mulți scriitori care își pot rezuma cărțile așa, însă Irvin Yalom o poate face și mai important, poate livra exact ceea ce a promis. În cărțile sale, Yalom tratează o mulțime dintre frământările cu care ne confruntăm în viața de zi cu zi. Dependența față de oamenii din jur și părerile lor despre noi; bogăție & statut social; rațiune versus simțire; influența trecutului asupra prezentului – acestea sunt doar câteva dintre ele. Yalom ne oferă soluții și perspective noi la unele dintre cele mai arzătoare și dureroase probleme ale vieții, îmbinând cu succes psihologia și filozofia.  Irvin Yalom este un rockstar al psihologiei & literaturii și cred că toți am auzit de el, chiar dacă nu l-am citit (până acum). Nu întâmplător am pus în paranteză (până acum) pentru că trag nădejde că toți îl vom citi la un moment dat… în cărțile lui omul atacă toate problemele cu care ne confruntăm sau ne-am putea confrunta vreodată. Citind Yalom, ai un sentiment de welcome to Human Race: descoperi că problemele, dilemele, micile sau marile lupte interioare cu care te confrunți se găsesc și la alții și

cumva, nu te mai simți singur în această luptă cu viața. DETALII CONCURS Pentru că îmi doresc să văd cât mai mulți oameni citind Yalom,  știind cât de util poate fi în viața noastră, am pus la cale un concurs împreună cu editura Vellant. Trebuie doar să îmi spuneți printr-un comentariu ce carte de-a lui vă doriți să citiți, din titlurile disponibile la Vellant, până duminică,14 ianuarie 2018. Câștigătorul va fi ales prin tragere la sorți și va primi cartea specificată în comentariu. Titlurile disponibile le găsiți pe site-ul editurii, aici. Puteți comenta aici sau la postarea de pe Facebook. Succes! :) Vă las cu câteva citate din cărțile sale. Caracterul înseamnă destin. (…) Viitorul este determinat de ceea ce s-a petrecut înainte, de structura noastră fizică și psihologică – pasiunile,…

'Babbit' te face să te rușinezi de superficialitatea ta și să reconsideri lucrurile pe care le consideri importante.

foto: Luisa Ene

Dar ce-ți închipui tu? Crezi c-am fost aduși pe lume ca să petrecem și- cum se spune? - să ne odihnim pe laurii fericirii? Îți închipui că omul nu este făcut decât pentru a fi fericit? De ce nu? E drept că n-am găsit nici un individ care să știe exact pentru ce dracu a fost făcut omul! Babbit, Sinclair Lewis A venit toamna, acoperă-mi inima cu o carte. Cu Babbit, de exemplu. :) Până în 1930, nici un american nu câștigase premiul Nobel pentru literatură, dar lucrurile s-au schimbat în toamna acelui an, pentru că Sinclair Lewis a câștigat Nobelul. Circula pe-atunci o anecdotă, cum că europenii îi urăsc pe americani, de-aia nu le oferă premiul Nobel, iar acum l-au oferit, în sfârșit, unui scriitor care critică societatea americană. Ha! Citind Babbit, se înțelege foarte ușor cum de s-a ajuns la gluma asta: scriitorul nu slăbește cultura americană deloc, fiecare personaj al său fiind ironizat și ”amendat” pentru obiceiurile sale. Societatea americană este expusă în toată splendoarea superficialității sale. Despre ce este vorba Dacă ați citit Marele Gatsby, puteți intui subiectul acestei cărți: personaj care își

depășește condiția, dar este nefericit, snobism, cultura de ochii lumii, superficialitate, America în perioada Jazz Age ( anii 1920) etc. Mi se pare însă că Babbit este un roman mult mai bun, mai profund, mai dezvoltat și mai ironic decât Gatsby. Îl mai asemăn mult și cu stilul lui Caragiale: ironie, replici memorabile, prostie cât cuprinde, vocea critică a naratorului, situații absurde care devin comice... prin urmare, dacă vă plac piesele lui Caragiale, veți aprecia din plin acest roman. Cui i se potrivește acest roman Oamenilor sătui de superficialitatea societății în care trăiesc, dispuși să râdă puțin de asta, să facă haz de necaz și să se recunoască (puțin rușinați dealtfel) în unele descrieri mai puțin măgulitoare. Câteva lucruri interesante în Babbit Lucrul care mă uimește de fiecare dată când citesc un roman scris cu mult timp…

Filozofia lui Schopenhauer este practică și mai ales te ajută să dobândești încredere în tine, să nu mai depinzi de alți oameni sau de părerea lor despre tine și în general, să fii fericit. Tu cu tine. :)

Cel mai mare ajutor și cel mai mare sprijin trebuie fiecare să și-l găsească în sine însuși. Foarte bine zice Aristotel: fericirea este a celor ce-și sunt sieși de ajuns. Schopenhauer, Aforisme asupra înțelepciunii în viață Tare greu mi-a fost să aleg câteva citate din Schopenhauer, pentru că nici un cuvânt din scrierile sale nu este de prisos; nici o idee nu trebuie irosită. Am ales câteva care mi-au stăruit cel mai mult în minte, însă omul acesta trebuie citit: deși este la modă stoicismul (și recomandat pe toate blogurile), Schopenhauer îi întrece, în opinia mea, pe Marcus Aurelius, Seneca & co. L-am descoperit citind Irvin Yalom și de atunci viața mea nu a mai fost la fel. (oricât de dramatic ar suna, îmi rezerv dreptul de a fi dramatică în acest caz). Filozofia lui este practică și mai ales te ajută să dobândești încredere în tine, să nu mai depinzi de alți oameni sau de părerea lor despre tine și în general, să fii fericit. Tu cu tine. :) -- *-- Este ușor de înțeles că binele omului și tot traiul lui va atârna mai ales de ceea ce se află în

el însuși. Acolo se naște de-a dreptul dispoziția lui bună sau rea, care este mai întâi rezultatul simțirii, voinței și cugetării lui, pe când toate lucrurile din afară-i nu au decât o influență indirectă asupră-i. Astfel, aceleași întâmplări sau împrejurări externe impresionează pe fiecare în mod deosebit. Căci adevărata noastră realitate sunt propriile noastre idei, simțiri și acte ale voinței. -- *-- Un temperament liniștit și voios, izvorât dintr-o sănătate deplină și dintr-o organizare fericită, o minte luminată, vie, pătrunzătoare și dreaptă, o voință cumpătată și blândă și în urma ei o conștiință curată- acestea sunt însușiri pe care nici rangul nici avuția nu le poate înlocui. Căci ceea ce este fiecare pentru sine însuși, ceea ce-i rămâne și în singurătate și ceea ce nimeni nu-i poate da nici lua, este…

„Arta de a trăi este mai asemănătoare cu arta luptelor decât cu cea a dansului, prin faptul că trebuie să stai bine pe picioare, fără să cazi și pregătit pentru tot ceea ce ți se ivește în cale, chiar neprevăzut.”

sursa foto: ryanholiday.net

Să spunem că ai un grup de 20 de prieteni, fiecare cu viața, cunoștințele, pasiunile și experiențele sale. Dintre toți acești prieteni, ai unul care se diferențiază net de restul, fiind (aproape) atotcunoscător, matur, echilibrat, de succes, plin de compasiune și gata să-ți fie alături oricând, mai ales la greu. Din acest grup, la care dintre prietenii tăi apelezi atunci când ai ceva pe suflet? Înlocuiește acest prieten atotcunoscător cu o carte de filozofie stoică: Marcus Aurelius, Gânduri către sine însuși. Adresează-te cărții așa cum te adresezi unui prieten, atunci când grijile și întrebările te năpădesc. Pune-i întrebări: Cum să comunic mai eficient cu cei din jur? Care sunt aspirațiile mele și cum să le îndeplinesc? Ce este iubirea și cum o pot obține? Odată ce am obținut-o, cum să o păstrez? Banii și faima aduc fericirea? Iar lista întrebărilor poate continua la nesfârșit. Vei primi răspunsuri, vei primi consolare și îndrumare. Principalul rol al filozofiei este de a răspunde durerii din sufletul nostru, doar că majoritatea dintre noi am uitat asta și o privim ca pe o disciplină pompoasă, deloc accesibilă sau pragmatică. Percepția despre filozofie nu

a fost însă întotdeauna așa. La începuturile acestei discipline, în Roma și Grecia antică, filozofia era văzută drept terapie pentru suflet, o unealtă practică ce te ajuta să te cunoști și să trăiești împăcat cu tine însuți și cu viața ta. Filozofii de atunci, precum Epicur, Platon, Seneca, Marcus Aurelius, erau interesați de viața de zi cu zi și de dezvoltarea personală. Această atitudine a continuat până în secolul XIX, cu filozofi precum Montaigne, Schopenhauer, Nietzsche, apoi, în secolul XX, s-a produs o schimbare. Filozofia a încetat să mai fie un prieten de nădejde la care apelăm în viața de zi cu zi, și a devenit prea academică, prea desprinsă de realitate. Lucrurile interesante despre cum să trăim, cum lucrează mințile noastre, cum să comunicăm, au început să fie discutate cu precădere…