Cartea asta este o comoară, în special pentru iubitorii de literatură. „The Independent” scria despre acest roman: „Citiţi o dată acest roman, citiţi-l din nou, citiţi alte cărţi, iar după zece ani reveniţi la el şi citiţi-l iarăşi”. Subscriu.

foto: Luisa Ene

Frumuseţea primelor propoziţii, acel ce-este-asta, cum-se-poate-asta, prima îndrăgostire, surâsul sufletului. Inima începe să-mi crească. Mă văd stând toată ziulica în fotoliul meu, adâncită în alte vieţi, intrigi şi fraze, îmbătată de cuvinte şi himere, paralizată de satisfacţie şi mulţumire, citind până la lăsarea amurgului, până când nu mai sunt în stare să desluşesc cuvintele, până când mintea începe să-mi zboare, până când muşchii dureroşi nu mai sunt capabili să ţină cartea ridicată. Bucuria este anticiparea bucuriei. Lectura unei cărţi bune pentru prima dată este la fel de minunată ca prima înghiţitură de suc

de portocale care întrerupe postul în Ramadam.  Femeia de hârtie, Rabih Alameddine În timpul lecturii acestei cărţi, confesiunile Aaliyei, personajul principal, s-au revărsat cu atâta splendoare în jurul meu, încât am ajuns să simt această carte ca fiind mai reală decât propria viaţă. Cum spune chiar ea la un moment dat, trăiam în cartea lui, nu în…