Articolul acesta este dedicat celor care evoluează pe zi ce trece și țintesc să ajungă la cea mai bună versiune a lor. Și celor care nu au uitat să viseze. :)

Platon pentru visatori ne învață, prin intermediul celor 80 de pastile de înțelepciune practică, cum să ne transformăm visurile în realitate, cum să ne gestionăm timpul, cum să trăim în prezent și multe altele. Scopul este să pui în practică aceste pastile filozofice pentru a duce o viață mai înțeleaptă, mai clară, mai fericită. Am selectat aici câteva idei interesante, dar vă recomand să citiți cartea. 💡 Începutul este cea mai importantă parte a unei activități Platon a susținut idei similare cu cele ale filozofilor

din Orient, care spuneau că „o călătorie de o sută de mile începe cu primul pas”.(...) Dar de ce ne este atât de greu să facem acel prim pas? Ei bine, uneori se întâmplă din cauza lenei, alteori, a lipsei de timp, însă nu de puține ori ceea ce ne oprește este frica de ceea ce va urma. Totuși, odată ce pornim, descoperim că drumul nu este…

Am petrecut o zi pe o insulă pustie din Ucraina, fără net, dar cu o carte la mine. Despre ce insulă este vorba, ce căutam acolo și mai ales, ce carte am luat cu mine, povestesc aici.

Luisa Ene

Dintre toate locurile interesante prin care mă poartă job-ul, locul unde am filmat un videoclip acum câteva săptămâni a fost cel mai cel: am petrecut o zi pe o insulă pustie. Insula se numește Kibinskaya Kosa și face parte dintr-o rezervație naturală a Ucrainei. Este de fapt o peninsulă, o limbă de pământ care cu cât se îndepărtează mai mult de țărm, cu atât se îngustează, astfel încât, când ajunge în largul Mării Negre, are doar câțiva metri lățime. Știți caricaturile și emoticoanele care desemnează o insulă și arată un om cocoțat pe o mogâldeață de pământ, înconjurat de apă? Așa m-am simțit eu: este un sentiment incredibil să stai în mijlocul mării, pe o bucățică de pământ, iar dacă te muți câțiva pași la dreapta sau la stânga ajungi în apă. Pauzele de la filmare au fost pentru mine pauze de lectură și una peste alta, cartea pe care o citeam, Lumea Sofiei, apare și în clip, la început și la sfârșit. O zi pe o insulă pustie Nu petreci o zi pe o insulă pustie fără internet și fără civilizație, fără să te

gândești la anumite lucruri, cum ar fi: Citatul acesta din Byron, care mi-a răsunat în cap pe tot parcursul zilei: There is a pleasure in the pathless woods, There is a rapture on the lonely shore, There is society, where none intrudes, By the deep Sea, and music in its roar: I love not Man the less, but Nature more. există viață și fără net: pe asta o știam, în teorie, dar acum am văzut concret că nu se întâmplă nimic dacă nu-mi verific mailul și rețelele de socializare o zi. Ba chiar mă simt mai relaxată fără să fiu conectată non-stop. Asta m-a inspirat să fac cure de „internet” și să am zile în care închid telefonul și laptopul și mă bucur de ceea ce văd în jur. o insulă pustie chiar e locul perfect…

Mark Twain prin ochii fiicei sale, Susy, care la 13 ani se apucă să îi scrie biografia. Scriitorul este descris cu o simplitate amuzantă și emoționantă iar noi avem ocazia să îl vedem într-o postură umană, cu bune și rele.

Cărțile copilăriei nu se uită niciodată, iar eu nu am uitat cum citeam fascinată cărțile lui Mark Twain: Aventurile lui Tom Sawyer, Prinț și cerșetor, Un yankeu la curtea regelui Arthur sau Aventurile lui Huckleberry Finn. Autobiografia lui mi-a arătat o altă față a sa: de soț, tată și om trecut prin multe încercări în viață. Dar cel mai mult m-au emoționat pasajele transcrise de el din „biografia” pe care a scris-o fiica sa, Susy, pe când avea 13 ani. De aici aflăm că: unele năzbâtii ale celebrului Tom Sawyer sunt inspirate de isprăvile autorului, din copilărie Mark Twain „chiulea de la școală tot timpul” fuma excesiv și iubea să joace biliard iubea animalele, în special pisicile, cărora le punea nume amuzante cartea preferată a fiicei sale, dintre cele scrise de el, este ‘Prinț și cerșetor’ Și altele, pe care le aflați citind rândurile de mai jos. :) Când avea 13 ani și era o fetiță firavă, cu codițe cu nuanțe arămii care îi cădeau pe spate, și era probabil albina cea mai harnică din stupul familial, Susy a adăugat, în secret,

din proprie inițiativă și din dragoste, încă o sarcină în viața ei - scrierea biografiei mele. (...) Iată cum începe: Suntem o familie foarte fericită. Ea se compune din tata, mama, Jean, Clara și cu mine. Tata este cel despre care scriu și n-o să-mi fac griji că n-o să știu ce să scriu despre el, pentru că e un personaj uimitor. Cum arăta Mark Twain - „pe scurt, un bărbat extraordinar de chipeș” Înfățișarea tatălui meu a fost descrisă de multe ori, dar foarte greșit. Are un păr cărunt foarte frumos, nici prea des, nici prea lung; exact la fix; un nas roman, care face ca frumusețea celorlalte trăsături să iasă în evidență; ochi albaștri și blânzi și o mustață mică. Forma capului și a profilului este minunată. Are o față foarte frumoasă - pe scurt, este un bărbat…

Postarea aceasta este despre femei care mă inspiră prin perseverența și curajul cu care își duc viața. Cele care înfloresc precum floarea de colț, din stâncă, și își urmăresc visurile & pasiunile cu determinare, în pofida oricăror greutăți.

Anne Tyler. Sursa: dianerehm.org

Întotdeauna sunt hotărâtă să înving greutățile, hotărâtă să câștig, hotărâtă să fiu eu, eu în cea mai bună variantă a mea, întotdeauna femeie, întotdeauna de culoare și de-a pururi liberă. Una dintre cele mai reprezentative scriitoare americane de culoare, Margaret Walker, spunea în colecția de eseuri The Writer on Her Work, că uneori singurul loc în care avea parte de liniștea

necesară pentru a scrie era baia. Femeia a fost o figură importantă a mișcării literare Chicago Black Renaissance, cărțile sale au fost traduse în mai multe țări și a câștigat numeroase premii literare, precum Yale Series of Younger Poets Competition. De fapt, a fost…

Un copil de 11 ani vrea să scrie un roman. Bunicii, părinții și prietenii nu îi înțeleg chemarea. Dar el nu este singur. Are un întreg trib de akieni care îl susțin. Cine sunt akienii, ce se va întâmpla cu băiețelul ambițios care voia să devină scriitor și mai ales ce lecții de viață te poate învăța un copil.

Revolta Akienilor pare la o primă vedere o carte cu aventuri. În realitate însă, este o poveste din care se desprind lecții de viață și vorbește despre curaj, creativitate și cum să îți descoperi vocația. Este o carte despre maturizare și lupta cu demonii din interior, spunând povestea unui copil de 11 ani care vrea să scrie un roman. El simte că bunicii, părinții și prietenii nu îi înțeleg chemarea. Dar nu este singur. Gândurile și trăirile pe care le are în timp ce scrie se materializează într-un trib de sălbatici care îl însoțește peste tot. Are un întreg trib de akieni care îl susțin. Lasă-mă să-ți spun că scrisul este o treabă a naibii de dificilă. E nevoie de liniște, de claritate, de inspirație. Iar vocile din jurul tău, pe care le auzi nu întotdeauna sunt și reale. Cele mai multe se pare că vin din capul tău. Revolta Akienilor, Daniel Zărnescu Nu am mai citit ceva de Daniel Zărnescu până acum și la o căutare pe google am aflat că scrie în mod regulat pe construimimperii.ro, unul dintre cele mai mari bloguri de educație antreprenorială și de leadership din

România. A scris opt cărți până în prezent, iar majoritatea țin de sfera dezvoltării personale, productivitate, mindset și așa mai departe. Văzând ce a mai scris, am înțeles de ce a dus Revolta Akienilor în zona asta de dezvoltare. Și bine a făcut, pentru mi-a plăcut mult cum se împletește în carte fantezia cu partea de dezvoltarea personală. 3 lecții de viață de la un copil de 11 ani Curajul de a-ți urma vocația Eram cel mai fericit om de pe planetă. Îmi descoperisem vocația, știam exact ce vreau să fac în viață și eram atât de entuziasmat, încât energia mea îi intriga pe toți ceilalți. Intoxicat aproape de Karl May și Jack London, eram convins că o să scriu romane de aventură cel puțin la fel de bune precum ei: cu cowboy, cu indieni,…

M-am oprit asupra acestei frânturi din istoria Maltei pentru că acești cavaleri au reușit să transforme o insulă din mijlocul Mediteranei într-una dintre cele mai înfloritoare societăți din Europa. Povestea lor m-a inspirat - istoria lor este o lecție de viață pentru mine.

Vechea capitala a Maltei - Mdina

O insulă bătută de vânt în mijlocul Mediteranei. O armată de 40.000 de oameni pornesc la luptă împotriva a 7.000. Ai spune că știi deja deznodământul acestei povești. Totuși, în cazul Maltei, imposibilul devine posibil. 700 de cavaleri și 6000 de soldați izolați pe o insulă țin piept unei armate de otomani furioși. Cavalerii Ordinului Saint John ies învingători și transformă o mică insulă într-una din cele mai înfloritoare societăți ale Europei. Malta își datorează prezentul dârzeniei acestor oameni. Cine au fost acești cavaleri, ce idealuri aveau și cum au reușit

să transforme Malta într-o insulă râvnită de marile puteri ale Europei. Dar mai ales, cum m-a inspirat povestea lor și m-a făcut să cred că pot reuși chiar și acolo unde șansele nu sunt de partea mea. Acum 500 de ani, 40.000 de otomani porneau la luptă împotriva a 700 de cavaleri și 6000 de soldați. Voiau să îi izgonească pe cavalerii ordinului Saint John din Malta și să pună stăpânire pe insulă. (more…)

foto: media2.mensxp.com

  Avertisment: rândurile acestea o să vă dea energie să cuceriți lumea! Să nu ziceți că nu v-am spus. Despre Arnold Schwarzenegger știam doar că are mușchi și că joacă în filme. Asta până să ascult interviul său pentru podcast-ul lui Tim Ferris, care m-a făcut să îmi dau seama pentru a mia oară cât de greșit este să judeci oamenii după aparențe. Arnold Schwarzenegger este un om inteligent, determinat și foarte muncitor. A trecut printr-o mulțime de greutăți, a pornit de jos și a emigrat la 20 de ani în SUA. Dintr-un copil care nu avea nimic în afară de vise a devenit cineva. Câteva lucruri interesante despre povestea sa și o scrisoare publicată în cartea lui Tim Ferris, Tools of Titans. Scrisoarea lui și detaliile despre viața, obiceiurile și tacticile sale mi-au trezit dorința de a gândi măreț și de a-mi depăși limitele. Arnold Schwarzenegger s-a născut în Austria,

iar până la vârsta de 20 de ani domina deja lumea body-building-ului. A devenit cel mai tânăr bărbat care a câștigat vreodată Mr. Univers, apoi și-a îndreptat atenția către Hollywood. Avea o viziune: voia să fie actor. Nu orice actor, ci un mare star. Arnold nu voia ca ipostaza de struggling artist să îl facă vulnerabil, de aceea a căutat soluții pentru a câștiga bani cu care să se întrețină, astfel încât să nu fie nevoit să accepte orice rol doar pentru a supraviețui. Deși puțini știu asta, Arnold Schwarzenegger a devenit milionar înainte de a fi vedetă la Hollywood. Alături de un prieten, a lucrat…

foto: Luisa Ene

  Și cred că atât copiii, cât și adulții, au nevoie de povești. Spunea Jostein Gaarder într-un interviu pentru Hyperliteratura. Iar dacă poveștile mai au și ingrediente utile, pe care le poți lua și aplica în viață, cu atât mai bine. Asta este ceea ce face el cu cărțile sale: îmbină informațiile din filozofie, știință sau artă cu poveștile palpitante. Iar rezultatul este că ajungi să înveți ceva util într-un mod atrăgător. În Fata cu portocale, Jostein Gaarder încearcă să răspundă la o întrebare: dacă ai ști câte greutăți te așteaptă în viață și cât de scurtă este în marele context al Universului, ai mai alege să trăiești? Pune în context viața noastră și ne arată cât de important este că trăim, cum suntem înconjurați de miracole. De fapt, faptul că trăim, că ne-am născut, este în sine un miracol. Este ca și cum am câștigat la loterie: loteria vieții. Viața este o loterie gigantică unde numai lozurile câștigătoare sunt vizibile. Tu, care citești această carte, ești un asemenea loz câștigător. Lucky you! Dacă ai știi câte greutăți te așteaptă în viață și cât de scurtă este în marele context al Universului, ai mai alege

să trăiești viața asta care trece cât ai clipi? Gândește-te că ești undeva gata să treci pragul către marea aventură acum multe miliarde de ani când totul a fost creat, a scris tata. Puteai alege dacă doreai să te naști și să trăiești pe această planetă. Nu urma să știi când vei trăi și nici cât timp urma să fii aici, dar oricum nu ar fi fost vorba decât de câțiva ani. Ai fi știut doar că dacă ai fi ales ca vreodată să vii pe lume, atunci când se împlinea sorocul, cum se spune, sau când a venit „împlinirea vremii”, trebuia să te desprinzi și să părăsești totul. Lecția mea din Fata cu portocale? Suntem în lume doar o singură dată, așa că trebuie să profităm…