3 lucruri pe care nu le știai despre Tolstoi

Reading Time: 3 minutes

Tolstoi nota în jurnalul său:

Nu am avut niciodată un jurnal, pentru că nu îi vedeam rostul. Acum însă, când mă ocup de dezvoltarea aptitudinilor mele, voi fi în măsură să judec, după jurnal, mersul acestei dezvoltări. În jurnal trebuie să se găsească o tabelă de reguli şi, tot în jurnal, trebuie stabilite activităţile mele viitoare. (…)

*fragment din Jurnal, Lev Tolstoi, volumul 1

Ce trăsături de caracter ies la iveală citind jurnalul lui Tolstoi? Ce credeau prietenii și familia despre el?

foto: Luisa Ene

Pasiunea mea pentru Tolstoi merge până la infinit & înapoi și am încercat să aflu cât mai multe lucruri despre OMUL Tolstoi, nu doar despre el în ipostaza de SCRIITOR.

Anul trecut am citit jurnalul său, despre care am scris aici și aici, iar acum am găsit o carte genială, despre mari scriitori și gânditori care au influențat lumea. Printre ei și feblețea mea, marele Tolstoi. Cartea Intelectualii, Paul Johnson, ne arată ce reprezintă marile personalități dincolo de imaginea onorabilă pe care o oferă lumii. Autorul, jurnalist de notorietate din lumea anglo-saxonă, analizează viețile unor mari oameni, precum Rousseau, Shelley, Marx, Ibsen, Tolstoi, Hemingway, Russel sau Sartre. Mă opresc azi asupra lui Tolstoi și enumăr câteva observații și lucruri interesante pe care le-am aflat din această carte.

-*-

Tolstoi suferea de grandomanie

Jurnalele sale indică faptul că, pe vremea când era un tânăr de douăzeci și cinci de ani, era deja conștient de puterea sa specială și de un destin moral imperativ.

Am citit astăzi o lucrare despre caracterizarea literară a geniului și asta a trezit în mine convingerea că sunt un om remarcabil în privința capacității și a dorinței de a munci. Nu am întâlnit încă nici măcar un singur om care să fie la fel de bun ca mine din punct de vedere moral.

Îi era milă de personajele sale 

De fiecare dată când citesc despre un personaj cu destin tragic, mă gândesc ce a fost în sufletul autorului când a scris. Pentru că, atunci când gândești destinul unui personaj, ești ca un mic Dumnezeu. Te joci cu vieți. Te atașezi de personaje, sunt ale tale. Dacă ne atașăm noi, bieți cititori, îmi imaginez cum se simte un scriitor când trebuie ”să-i facă rău” unui personaj. Chiar am discutat cu Rabih Alameddine despre asta, pentru că eram curioasă ce simte un  scriitor vis-a-vis de personajele sale și destinele lor. Iată că am aflat acum și ce simțea Tolstoi legat de asta, pentru că îi povestea lui Maxim Gorki:

Eu personal, când scriu, simt deodată milă pentru un anumit personaj, și atunci îi insuflu o însușire bună, sau iau o însușire bună de la altcineva, astfel încât în comparație cu ceilalți el să nu pară prea negru.

Tolstoi era mândru, chiar încrezut, de titlul și obârșia lui

Nu pot înțelege, scria Turghienev, această sensibilitate ridicolă pentru un blestemat de titlu nobiliar. (…) Avea un spirit autoritar, provenit direct din titlul ereditar ce-i dădea dreptul asupra pământului și asupra sufletelor. Lumea era divizată în două tabere, a scris fiul său, Ilia, una alcătuită din noi și cealaltă din toți ceilalți. Noi eram oameni deosebiți, iar ceilalți nu ne erau egali. Tatăl meu era răspunzător într-o măsură considerabilă de aroganța lipsită de temei și autoconsiderația pe care o asemenea educație o inocula în noi, și de care mi-a fost atât de greu să mă debarasez.

*Cartea Intelectualii, Paul Johnson, se poate achiziționa de pe site-ul Târgul Cărții.

 

 

 

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *