Există o mulțime de oameni foarte vehemenți în privința cititului: Nu-mi place să citesc/ nu e stilul meu/ de ce să mă pierd în fantezie în loc să-mi trăiesc viața? Argumentele lor sunt multe și diferite, iar unele chiar întemeiate. Ceea ce nu realizează ei este că, deși nu sunt pasionați de citit, tot consumă literatură, într-un fel sau altul. Cu toții respirăm literatură, chiar fără să vrem sau să știm.
Cel mai la îndemână exemplu sunt filmele: există cineva dintre noi care nu a văzut o adaptare după o carte? Unele dintre cele mai de succes filme din ultima decadă sunt adaptări: Lord Of The Rings, Harry Potter, iar acestea două sunt primele care îmi vin în minte, exemplele pot continua.
Apoi, să nu uităm de cărțile citite la școală: vrând nevrând, toți am citit câte ceva în școala generală sau în liceu. Nu cred că există persoană care să nu știe de Enigma Otiliei sau de Moromeții, de exemplu. Toate aceste cărți țin de cultura noastră comună, ne definesc într-un fel sau altul, am crescut cu ele, am auzit de ele. Unii chiar le-am iubit. Basmele ne-au făcut copilăria mai frumoasă: că le-am citit noi, că ne-au fost citite…rezultatul este același.
Pe Facebook, locul nostru de socializare cel de toate zilele, ne lovim de literatură zi de zi. Și nu mă refer doar la citatele care circulă sub formă de poză, cu numele autorului respectiv…Până și cugetările și lamentările fetișcanelor suferinde după o despărțire sunt tot literare. Vorba ”clasică” deja, care circulă pe o mulțime de pagini, cu mai bine să iubești și să pierzi, decât să nu iubești deloc este un vers din cel mai celebru poem al epocii victoriene, In Memoriam, al lui Tennyson. Din epoca victoriană, a ajuns la noi pe Facebook, cu toate că majoritatea nu știm de unde provine. Nu este un vers despre despărțire și cupluri, ci Tennyson l-a scris în memoria unui bun prieten, iar versul original sună așa: ”Tis better to have loved and lost/ Then never to have loved at all”. Căci cine, atunci când a pierdut pe cineva iubit, și-ar fi dorit ca acesta să nu fi existat, pentru a nu trăi durerea din prezent?
Literatura ne îmbogățește și înfrumusețează viața, chiar dacă de multe ori nici nu realizăm asta.
