Puteți să fiți asemenea unui actor, repetând la nesfârșit același rol dintr-o dramă de familie al cărei scenariu a fost scris cu mult timp în urmă de către alții. Sau puteți deveni propriul vostru scenarist. Dar înainte de a începe să lucrați la această sarcină trebuie să înțelegeți mai multe despre faptul că destinul vostru nu este programat prin gene.
Oliver James, Te-au făcut la cap
foto: Luisa Ene
Cum ne influențează viața și comportamentul felul în care am fost educați, relația dintre părinții noștri, comportamentul lor față de noi? Ce efecte are copilăria noastră asupra vieții de adult? Cum putem identifica tiparele după care ne ghidăm în viață și cum putem schimba ceea ce este distructiv?
În Te-au făcut la cap, Oliver James demonstrează cum modul în care suntem crescuţi are un efect esențial asupra a ceea ce devenim și cum ne comportăm. Practic el vrea să dovedească faptul că mediul în care trăim, educația primită, oamenii care ne-au înconjurat în copilărie au un impact mai mare asupra a ceea ce devenim decât genele.
James combină cele mai recente cercetări cu studii de caz, interviuri și biografii, precum cele ale lui Michael Jackson, Mia Farrow sau a prințului Charles. În plus față de prezentarea descoperirilor sale, James explică modul în care acestea pot fi o sursă de eliberare în viața noastră. Cartea are și chestionare pe care le poți completa, iar în funcție de rezultat, autorul te îndrumă pentru a-ți îmbunătăți comportamentul și calitatea vieții.
Nu am mai citit nimic de Oliver James până acum, însă am dat un google și am aflat că: este psiholog de renume mondial, lucrează din 1988 ca scriitor, jurnalist, prezentator TV şi producător de documentare pentru televiziune. Printre bestsellerurile sale se numără Afluenza, Juvenile Violence in a Winner-Loser Culture, Britain on the Couch și Politica de birou.
Este genul de carte care îți dă de gândit și te face să-ți suni părinții pentru a-i întreba diverse lucruri despre copilăria ta.
Cui i se adresează cartea? Părinților și adulților care vor să își îmbunătățească viața.
Dacă toți părinții ar fi obligați să citească această carte înainte de a-și crește copiii, ar aduce un beneficiu mai mare pentru fericirea și prosperitatea acestei țări decât orice inițiativă guvernamentală. Alain de Botton
Fragmente
Motto-ul Forțelor Aeriene Regale: „Per ardua ad astra” (Prin adversități către stele).
Adulții care suferă de depresie au mai multe șanse să fi fost supuși unui torent de cuvinte negative precum „rău”, „prost”, „incapabil”, „inutil” și „nedorit” în copilărie. (…) Fetele cu mame dominatoare au tendința de a-și impune standarde imposibil de înalte, ceea ce are curiosul rezultat că multe fete cu performanțe foarte bune au un respect de sine mai scăzut decât surorile lor mai puțin performante.
Tiparele electrice și chimice care fac ca gândurile și sentimentele din creierul fiecărei persoane să fie unice sunt influențate enorm de comportamentul față de acea persoană în copilărie. De exemplu, dacă mama cuiva a fost depresivă, gândurile și sentimentele produse de această situație s-au concretizat în diferite tipare electro-chimice măsurabile din lobii frontali ale emisferei drepte a creierului acelei persoane. Deși nu sunt imuabile, cu cât aceste tipare sunt stabilite mai timpuriu, cu atât sunt mai greu de schimbat.
Eu nu propun ca, după ce ați înțeles originile din copilărie ale tendinței voastre de a vă enerva șefii sau de a alege întotdeauna parteneri sexuali nepotriviți, să vă condamnați părinții pentru comportamentul lor groaznic. Cei mai mulți dintre aceștia fac tot ce pot pentru copiii lor. Depinde de noi să modelăm ceea ce au făcut ei cu noi în așa fel încât să servească propriului nostru obiectiv, să rescriem scenariul vieții noastre.
Puteți să fiți asemenea unui actor, repetând la nesfârșit același rol dintr-o dramă de familie al cărei scenariu a fost scris cu mult timp în urmă de către alții. Sau puteți deveni propriul vostru scenarist. Dar înainte de a începe să lucrați la această sarcină trebuie să înțelegeți mai multe despre faptul că destinul vostru nu este programat prin gene.
De exemplu, cei mai mulți dintre noi suntem conștienți de repetarea unui model în prieteniile noastre sau în viața amoroasă, iar până acum este posibil să fi atribuit această tendință faptului că vă îndrăgostiți de același tip de om sau căutați un anumit gen de prieteni. Aceasta se și întâmplă, fără îndoială, dar, în plus, se pare că de fapt noi îi manipulăm pe cei apropiați să se comporte la fel.
(…) În cazul fetelor care sunt folosite ca mijloace de consolare, caz în care mama combină adesea afecțiunea fizică cu tristețea, creând îngrijorare și un sentiment nejustificat de vinovăție, care se transmite de-a lungul generațiilor de la mamă la fiică. Mai târziu, acești copii devin deosebit de predispuși să se simtă vinovați, să își asume responsabilitatea atunci când lucrurile merg prost și să fie exagerat de preocupați față de ceilalți, comparativ cu copiii mamelor nedeprimate.
foto: Luisa Ene
Comments
comments
