foto: Tumblr
Iubesc muzica clasică de mică și mă leagă cele mai frumoase amintiri de ea. În adolescență obișnuiam să merg în fiecare an la Festivalul de operă și operetă în aer liber, din Parcul Rozelor din Timișoara. Festivalul este o adevărată desfășurare de forțe, cu o muzică ce îmi înălța spiritul și îmi producea o bucurie de nedescris. Nu o să uit niciodată un an în care solista din opera Boema cânta pe o platformă, deasupra apei Bega, iar rochia spectaculoasă pe care o purta avea o trenă în partea de jos, ce imita forma unei cozi de sirenă, și atingea apa. Cred că a fost difuzat momentul și pe Mezzo, în direct – a fost un moment sclipitor, de o frumusețe greu de descris în cuvinte.
Inspirată de cartea Zapping prin istoria artelor, din care am aflat poveștile unor creații muzicale extraordinare, am făcut o listă cu operele mele muzicale preferate. Sper să vă placă și să vă dea imboldul de a asculta ceva care vă transportă în alte timpuri și alte lumi. 🙂
10 opere muzicale pe care le iubesc și povestea lor
Vivaldi, Anotimpurile
Dintre toți greii muzicii clasice, Vivaldi rămâne preferatul meu, pentru că muzica sa are un ritm antrenant, care mă binedispune la fiecare ascultare.
Deși extrem de cunoscut în timpul vieții, Antonio Vivaldi a fost redescoperit de-abia în secolul XX. Catalogul său impresionant – 98 de sonate, 50 de opere, peste 450 de concerte – este dominat de ansamblul, celebru în întreaga lume, al Anotimpurilor, compus în jurul anului 1725. Vivaldi a fost și violonist, și dirijor.
Zapping prin istoria artelor
Muzica apelor, Handel
Handel obișnuia să spună că ar fi dezolat dacă doar ar distra publicul și că ar dori să îl facă mai bun prin muzica sa. Iar eu cred că a reușit – când asculți Handel, simți că sunetele divine ale operelor sale îți înaltă spiritul.
Georg Friedrich Handel este cel mai european dintre compozitorii germani, căci muzica lui îmbină influențe germanice, italiene și engleze. Înălțând oratoriul la la rangul de amplă frescă sonoră (Mesia, Samson), el este și autorul unor pagini orchestrale foarte populare (Foc de artificii, Muzica apelor), al 42 de opere, printre care Rinaldo, în 1711, și Orlando, în 1719, precum și al unei bogate producții instrumentale.
Zapping prin istoria artelor
Dansul spiritelor binecuvântate, din opera Orfeu și Euridice, Gluck
Gluck a fost un compozitor austriac căruia i se datorează nașterea unui teatru liric modern, cu profunzime psihologică, naturalețe și adevăr dramatic Este cunoscut în special pentru creațiile Orfeu și Euridice, Alcesta, Ifigenia în Aulida sau Armida.
Zapping prin istoria artelor
Mitul spune că Orfeu avea capacitatea de a fermeca orice creatură prin muzica sa, ba chiar sunetele sale erau atât de emoționante încât mișcau și pietrele. Gluck s-a inspirat din povestea lui Orfeu și a scris opera Orfeu și Euridice, care îi face cinste eroului antic prin muzica de o frumusețe extraordinară. Cel mai mult mă emoționează bucata denumită „Dansul spiritelor binecuvântate” – mă simt și eu binecuvântată când o ascult. 🙂
Mozart, Mica serenadă
Mi-a rămas în minte faptul că Mozart își descria munca spunând că ceea ce face el de fapt este să pună laolaltă note care se iubesc. Frumos spus, nu? 🙂 De la el iubesc Mica serenadă, pentru că mi se pare că exprimă foarte bine caracterul trecător al dispoziției fericite și elogiază bucuria de a trăi și a te bucura de momentul prezent.
Mica serenadă, ultima serenadă a lui Mozart, a dobândit o audiență universală datorită unei prime părți deschise de o temă de o simplitate tulburătoare, care contrastează cu cea de-a doua, plină de instabilitate ritmică și tandrețe expresivă. Cea de-a doua parte este languroasă, a treia – de o eleganță discretă, rondo-ul final – de o veselie zăpăcită.
Zapping prin istoria artelor
Fantezia, Beethoven
Fantezia, cu marele său imn închinat fraternității, compus de poetul Cristoph Kuffner, mi se pare o celebrare a bunătății prin muzică. Este de o frumusețe copleșitoare.
După o introducere măiastră a pianului, executată chiar de către compozitor în momentul compunerii, motivul principal trece la toate pupitrele orchestrei, înainte să fie preluat de către cor pentru interpretarea marelui imn închinat fraternității.
Zapping prin istoria artelor
Cântecul lui Solveig, din opera Peer Gynt, Edward Grieg
De fiecare dată când ascult această bucată zâmbesc, deși muzica mi se pare de o tristețe sfâșietoare. Însă zâmbesc pentru că îmi aduce aminte de copilărie, și când aud muzica întotdeauna cânt și eu versurile pe care le-am învățat în clasa a VI – a la ora de muzică.
Iarna se poate duce, primăvara poate trece,
Şi vara la fel şi astfel tot anul,
Dar cândva ai să vii, ştiu sigur,
Şi cu siguranţă o să te aştept căci ţi-am promis.
Patetica, Ceaikovski
Muzica lui Ceaikovski mi se pare că transmite o emoție cutremurătoare, iar din tot ceea ce a compus, Patetica mi se pare cea mai emoționantă și rămâne preferata mea.
Simfonia Patetica, a Piotr Ilici Ceaikovski, a fost compusă în Sankt Petersburg, cu o săptămână înaintea morții compozitorului. Dacă primele trei părți se remarcă prin frumusețea lor sonoră curată, supranumele îl datorează finalului, un Adagio lamentoso care, pentru a cânta sumbra dezolare a unui muzician victimă a unor angoase fără leac, se slujește cu îndrăzneală de tempoul lent.
Zapping prin istoria artelor
Din lumea nouă, Antonin Dvorak
Iubesc simfonia aceasta pentru că vorbește prin note despre unul dintre cele mai triste episoade ale omenirii: lumea nouă, colonizarea ei și distrugerea poparelor indigene.
Celebră pentru vigoarea și forța ei, opera lui Antonin Dvorak uimește prin nostalgia de nepătruns a celei de-a doua părți, pe care muzicianul a atribuit-o unui studiu atent al muzicii popoarelor indigene distruse de colonizare.
Zapping prin istoria artelor
Fantastica, Hector Berlioz
Fantastica a fost denumită de către critici o melodie a sufletului, datorită expresivității sunetelor de o neasemuită frumusețe. Partitura a devenit opera stindard a romantismului muzical european.
În simfonia Fantastica, Berlioz cântă femeia iubită sub forma unei obsesii melodice întinse pe cinci părți (Reverii, Pasiuni, Un bal, Scene campestre, Marșul spre supliciu, Visul unei nopți de Sabat), într-un limbaj muzical de o noutate ieșită din comun.
Zapping prin istoria artelor
Jupiter, Mozart
Celebrul compozitor Richard Strauss spunea despre Jupiter că este cea mai frumoasă operă pe care a ascultat-o și pot înțelege de ce. Are o forță și o seninătate care parcă te transpune în altă lume.
Jupiter, de Wolfgang Amadeus Mozart, marchează despărțirea compozitorului, care și-a pierdut aura de copil minune, de acest gen. Constituită din patru părți, simfonia dă naștere unui univers orchestral de o forță suprinzătoare, îndeosebi la sfîrșit, teren favorabil pentru lupte teribile care ajung, sub expresia unei seninătăți olimpiene, la cea mai intensă acuitate în marea fugă finală.
Zapping prin istoria artelor
Citatele sunt preluate din cartea Zapping prin istoria artelor, Gerard Denizeau, de la editura RAO. Cartea vorbește despre curentele care stau la baza istoriei artei, cele mai de seamă stiluri, cei mai emblematici artiști și temele lor favorite, cele mai revoluționare realizări, capodoperele esențiale ale picturii, sculpturii, arhitecturii și ale muzicii. Este o panoramă captivantă a istoriei artei, muzeu ideal, bogat și complet, o carte care m-a inspirat și mi-a plăcut enorm.
